Poate deschide un magazin pentru a face ventuze în schimbul unei plăți?

Învățații au avut opinii diferite cu privire la câștigurile celui care face ventuze – sunt acestea makrooh sau permise fără a fi makrooh? Motivul divergenței lor este că au avut opinii diferite în înțelegerea hadeeth-urilor relatate cu privire la acest lucru. 

Printre hadeeth-urile care descriu câștigurile celui care face ventuze ca fiind makrooh se numără următoarele: 

1 – Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Câștigurile celui care face ventuze sunt khabeeth (rele).” Relatat de Muslim (1568) 

2 – Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cele mai rele câștiguri sunt plata unei prostituate, prețul unui câine și plata celui care face ventuze.” Relatat de Muslim (1568). 

3 – S-a relatat că Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a interzis câștigurile celui care face ventuze. Relatat de Ahmad (7635), al-Nasaa’i (4673), Ibn Maajah (2165); considerat saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Nasaa’i. 

Printre hadeeth-urile care menționează o concesie care permite aceasta se numără următoarele: 

1 – Relatarea transmisă de al-Bukhaari (2102) și Muslim (1577) de la Anas ibn Maalik (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: Abu Taybah l-a tratat pe Mesagerul lui Allah cu ventuze, iar el i-a poruncit să i se dea un saa’ de curmale. 

2 – Relatarea transmisă de al-Bukhaari (2103) și Muslim de la Ibn ‘Abbaas (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: „Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i s-au făcut ventuze și i-a dat ceva celui care l-a tratat. Dacă ar fi fost haram, nu i-ar fi dat nimic.” Aceasta este formularea lui al-Bukhaari. El a relatat, de asemenea, o altă versiune (2278) care spune: „Și i-a dat celui care face ventuze plata sa; dacă ar fi știut că este makrooh, nu i-ar fi dat nimic.” Iar Muslim (1202) a relatat: „Dacă ar fi fost haram, Profetul nu i-ar fi dat nimic.” 

Majoritatea învățaților consideră că, atunci când toate aceste hadeeth-uri sunt luate împreună, interdicția poate fi înțeleasă ca însemnând că este makrooh. 

Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a spus: Este permis să angajezi pe cineva care face ventuze pentru a trata o persoană prin ventuze, iar câștigurile sale sunt permise. Aceasta este opinia preferată de Abu’l-Khattaab și este opinia lui Ibn 'Abbaas. Este, de asemenea, opinia lui Maalik, al-Shaafa’i și a as-haab al-ra’y. Al-Qaadi (adică Abu Ya’la, care era hanbalit) a spus: Plata celui care face ventuze nu este permisă și a menționat că Ahmad a afirmat aceasta în mai multe locuri și a spus: Dacă i se dă ceva fără un contract (formal) sau fără a se stipula aceasta, poate să îl ia și să îl folosească pentru hrănirea animalelor sale, pentru hrănirea sclavilor săi sau pentru uneltele meseriei sale, dar nu îi este permis să îl consume. Printre cei care au considerat câștigurile celui care face ventuze makrooh s-au numărat ‘Uthmaan, Abu Hurayrah, al-Hasan și al-Nakha’i, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Câștigurile celui care face ventuze sunt khabeeth (rele)” (relatat de Muslim) și a spus despre câștigurile celui care face ventuze: „Hrănește-ți cămila și sclavii cu ele” (relatat de Ahmad și al-Tirmidhi (1277), considerat saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Tirmidhi. 

Faptul că aceasta este permisă și nu haram este indicat, de asemenea, de relatarea lui Ibn ‘Abbaas, care a spus: Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i s-au făcut ventuze, iar el i-a dat celui care făcea ventuze plata sa; dacă ar fi știut că este haram, nu i-ar fi dat-o.” Agreată. Potrivit unei alte versiuni: „dacă ar fi știut că este khabeeth (rea), nu i-ar fi dat-o.” Cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) cu privire la câștigurile celui care face ventuze, „Hrănește-ți sclavii cu ele”, indică faptul că aceste câștiguri sunt permise, deoarece nu îi este permis să își hrănească sclavii cu hrană care este haram de consumat, întrucât sclavii sunt oameni, iar lucrurile pe care Allah le-a interzis le sunt interzise lor, așa cum le sunt interzise celor liberi. Numirea acestor câștiguri khabeeth (rele) nu înseamnă neapărat că sunt haram, deoarece Profetul a numit usturoiul și ceapa khabeeth, chiar dacă acestea sunt permise. 

Mai degrabă, Profetului i-a displăcut aceasta pentru omul liber, deoarece acest tip de muncă nu este potrivit pentru un om liber. Faptul că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-a spus să le dea sclavului său indică faptul că sunt permise. Interdicția de a le consuma trebuie înțeleasă ca însemnând că sunt makrooh, nu haram. Sfârșitul citatului din al-Mughni (6/133). 

Pe baza acestui fapt, nu există niciun păcat dacă deschideți acest magazin, iar taxele pe care le luați de la oameni pentru aceasta nu sunt haram. 

Iar Allah știe cel mai bine.