Poate cel care a făcut tayammum să îi conducă în rugăciune pe cei care au făcut wudoo’?

Ibn Hazam a spus: 

Este permis ca cel care a făcut tayammum să îi conducă în rugăciune pe cei care au făcut wudoo’, ca cel care a făcut wudoo’ să îi conducă pe cei care au făcut tayammum, ca cel care și-a șters șosetele să îi conducă pe cei care și-au spălat picioarele și ca cel care și-a spălat picioarele să îi conducă pe cei care și-au șters șosetele, deoarece fiecare dintre cei pe care i-am menționat a făcut ceea ce îi era obligatoriu să facă. Niciunul dintre ei nu este mai taahir (pur) decât altul și niciunul dintre ei nu este mai desăvârșit în rugăciune decât altul. Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a poruncit ca, atunci când sosește timpul rugăciunii, cel care are cea mai mare cunoaștere a Coranului să îi conducă în rugăciune; el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu a specificat nimic altceva. Dacă ar fi existat vreo obligație în afară de ceea ce a menționat, el ar fi explicat-o și nu ar fi neglijat-o – Allah ferească. Aceasta este opinia lui Abu Haneefah, Abu Yoosuf, Zafar, Sufyaan, al-Shaafa’i, Dawood, Ahmad, Ishaaq și Abu Thawr. Acest lucru a fost relatat de la Ibn ‘Abbaas, ‘Ammaar ibn Yaasir și un grup dintre Sahaabah (fie ca Allah să fie mulțumit de ei). Aceasta este și opinia lui Sa’eed ibn al-Musayyib, al-Hasan, ‘Ataa’, al-Zuhri și Hammaad ibn Abi Sulaymaan. 

S-a relatat că ‘Ali ibn Abi Taalib a interzis acest lucru și a spus că cel care a făcut tayammum nu ar trebui să îi conducă în rugăciune pe cei care au făcut wudoo’ și că cel al cărui wudoo’ este valabil pentru o perioadă limitată nu ar trebui să îi conducă pe cei al căror wudoo’ este valabil la nesfârșit. Al-Rabee’ah a spus: cel care a făcut tayammum din cauza janaabah (impuritate cauzată de activitatea sexuală) nu ar trebui să conducă pe nimeni în rugăciune, cu excepția altora care se află în aceeași stare. Aceasta a fost și opinia lui Yahyaa ibn Sa’eed al-Ansaari. 

Muhammad ibn al-Hasan și al-Hasan ibn Hayy au spus: nu ar trebui să îi conducă în rugăciune. 

Maalik și ‘Ubayd-Allah ibn al-Hasan au spus că nu ar trebui să îi conducă în rugăciune, însă, dacă o face, rugăciunea este valabilă. 

Al-Oozaa’i a spus: nu ar trebui să îi conducă în rugăciune decât dacă este un ameer (conducător). 

‘Ali – adică Ibn Hazm – a spus: nu există nicio dovadă pentru interzicerea acestui lucru sau considerarea lui makrooh, nici în Coran, nici în Sunnah, nici în consensul savanților (ijmaa’) și nici prin analogie (qiyaas); același lucru se aplică și clasificării oamenilor în acest mod. Și Allah este Sursa puterii.