Permisiunea de a plânge pentru decedat și interzicerea bocetului

Este permis să plângi pentru decedat, atât timp cât plânsul nu este însoțit de bocet și lovirea obrajilor. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a plâns la moartea fiului fiicei sale Zaynab (Allah să fie mulțumit de ea), după cum a relatat al-Bukhari (1284) de la Usamah (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: Eram împreună cu Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) când a venit un mesaj de la una dintre fiicele sale, chemându-l la fiul ei, care era pe moarte… Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) s-a ridicat, iar Sa‘d ibn ‘Ubadah și Mu‘adh ibn Jabal s-au ridicat și au mers împreună cu el. Copilul i-a fost adus, iar sufletul său gâlgâia asemenea apei turnate într-un burduf. Ochii lui s-au umplut de lacrimi, iar Sa‘d i-a spus: O, Mesager al lui Allah, ce este aceasta? El a spus: „Aceasta este compasiunea pe care Allah a sădit-o în inimile robilor Săi. Allah îi arată milă doar celor milostivi dintre robii Săi.”

S-a relatat că Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a vizitat mormântul mamei sale și a plâns, făcându-i și pe cei din jurul lui să plângă. Apoi a spus: „I-am cerut Domnului meu permisiunea să mă rog pentru iertarea ei, dar nu mi s-a acordat permisiunea. Și I-am cerut permisiunea să îi vizitez mormântul, iar aceasta mi-a fost acordată.” Relatat de Muslim (976).

Dar dacă plânsul este însoțit de lovirea obrajilor, ruperea veșmintelor și exprimarea nemulțumirii față de hotărârea lui Allah, atunci nu este permis, din cauza relatării transmise de ‘Abdullah ibn Mas‘ud (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu este dintre noi cel care își lovește obrajii, își rupe veșmântul și strigă cu strigătul lui Jahiliyyah.” Relatat de al-Bukhari (1294).

An-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus: În ceea ce privește jelirea, bocetul, lovirea obrajilor, ruperea veșmintelor, zgârierea feței, smulgerea părului și strigarea „vai”, toate acestea sunt interzise potrivit consensului învățaților noștri, iar majoritatea savanților au afirmat clar că sunt haram. … Și mai mulți savanți au relatat că există consens în această privință."(Sharh al-Muhadhdhab  5/281).

Ibn ‘Abd al-Barr (Allah să aibă milă de el) a spus: În ceea ce privește cuvintele Profetului: „Când inevitabilul se întâmplă, nicio femeie nu trebuie să plângă”, prin inevitabil se înțelege moartea. Prin urmare, ceea ce se înțelege, iar Allah știe cel mai bine, este că niciun fel de țipete și bocete nu sunt permise după moartea cuiva. În ceea ce privește lacrimile ochilor și durerea inimii, Sunnah dovedește că acestea sunt permise, iar aceasta este opinia mai multor savanți."(Al-Istidhkar  3/67).

Shaykh Ibn Baz (Allah să aibă milă de el) a spus: Ceea ce li se cere musulmanilor în astfel de chestiuni este să aibă răbdare și să caute răsplata la Allah, fără să bocească, să își rupă veșmintele sau să își lovească obrajii. Similar este și cuvântul Mesagerului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): „Nu este dintre noi cel care își lovește obrajii, își rupe veșmântul și strigă cu strigătul lui Jahiliyyah” și cuvântul său din hadeeth-ul saheeh: „Există patru lucruri ale lui Jahiliyyah în comunitatea mea, la care nu vor renunța: mândria față de calitățile bune ale propriei persoane și ale strămoșilor săi, defăimarea genealogiei oamenilor, căutarea ploii prin stele și bocetul.” Și a spus: „Dacă femeia care bocește nu se căiește înainte să moară, va fi ridicată în Ziua Învierii purtând o haină de smoală și o cămașă plină de cruste.” Relatat de Muslim în as-Sahih. Bocetul înseamnă ridicarea glasului în jelirea decedatului. Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Mă dezic de femeia care bocește, își rade capul și își rupe veșmântul.” Prin femeia care își rade capul se înțelege cea care își rade părul sau și-l smulge când o lovește o nenorocire. Cea care își rupe veșmântul este cea care face aceasta când o lovește o nenorocire.

Femeia care bocește este cea care își ridică glasul când o lovește o nenorocire. Toate acestea intră sub incidența nerăbdării și a panicii și nu este permis ca o femeie sau un bărbat să facă vreunul dintre aceste lucruri."(Majmu‘ al-Fatawa  13/414).

Și Allah știe cel mai bine.