Pentru cât timp trebuie un tată să cheltuiască pentru copilul său?

Un bărbat este obligat să cheltuiască pentru părinții și copiii săi dacă aceștia au nevoie și sunt săraci. 

Al-Khuraqi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Un bărbat este obligat să cheltuiască pentru părinții săi și pentru copiii săi – băieți și fete – dacă aceștia sunt săraci și el are suficient pentru a cheltui pentru ei. 

Ibn Qudaamah a spus:  

Principiul de bază este că un bărbat este obligat să cheltuiască pentru părinții și copiii săi, potrivit Coranului și Sunnah și consensului savanților. 

În ceea ce privește dovada din Coran, Allah spune (interpretarea sensului): 

„Dacă ele alăptează copiii voștri, dați-le plata cuvenită”

[al-Talaaq 65:6] 

Așadar, plata pentru alăptarea copilului îi revine tatălui.  

Și Allah spune (interpretarea sensului): 

„dar tatăl copilului trebuie să suporte în mod rezonabil costul hranei și îmbrăcămintei mamei”

[al-Baqarah 2:233]

Și Allah spune (interpretarea sensului): 

„Domnul tău a hotărât să nu adorați pe nimeni în afară de El și să fiți buni cu părinții voștri”

[al-Isra’ 17:23]

A fi buni cu ei include cheltuirea pentru ei dacă au nevoie. 

Dovezile din Sunnah includ cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Ia ceea ce îți este suficient ție și copilului tău, în mod rezonabil.” Agreat. 

‘Aa’ishah a relatat că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel mai bun lucru pe care îl consumă un om este ceea ce câștigă, iar copiii săi fac parte din câștigurile sale.” Relatat de Abu Dawood, 3528; considerat saheeh de al-Albaani în Irwa’ al-Ghaleel. 

În ceea ce privește consensul savanților: 

Ibn al-Mundhir a spus: Savanții sunt unanim de acord că cheltuielile pentru părinții săraci care nu au venituri și nici avere reprezintă o obligație asupra averii fiului. Toți savanții de la care am dobândit cunoaștere sunt de acord că un bărbat este obligat să cheltuiască pentru copiii săi care nu au avere. 

Al-Mughni, 8/169, 170 

Aceste cheltuieli, care reprezintă o îndatorire a tatălui, sunt supuse anumitor condiții: fiul trebuie să aibă nevoie de acei bani și să nu poată câștiga singur, fie pentru că este prea tânăr, fie pentru că este bolnav etc., iar tatăl trebuie să aibă posibilitatea de a-și permite aceasta. 

Ibn Qudaamah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: 

Pentru ca cheltuiala să fie obligatorie trebuie îndeplinite trei condiții: 

1 – ei trebuie să fie săraci, fără avere sau venit care să-i facă independenți și capabili să se descurce fără ca alții să cheltuiască pentru ei. Dacă au suficientă avere sau venit pentru a fi independenți, atunci nu există obligația de a cheltui pentru ei, deoarece cheltuiala este un ajutor, iar cel care este independent nu are nevoie de ajutor. 

2 – Cel căruia îi revine obligația de a cheltui pentru ei trebuie să aibă suficient pentru a cheltui pentru ei, pe lângă ceea ce are nevoie să cheltuiască pentru sine, fie din averea sa, fie din venitul său. Dacă o persoană nu are niciun surplus, atunci nu este obligată să cheltuiască pentru ei, deoarece Jaabir a relatat că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dacă unul dintre voi este sărac, să înceapă cu el însuși; dacă are avere în plus, să cheltuiască pentru persoanele aflate în întreținerea sa, iar dacă mai rămâne ceva după aceea, să cheltuiască pentru rudele sale.” Potrivit unei alte versiuni: „Începe cu tine, apoi cu persoanele aflate în întreținerea ta.” Un hadeeth saheeh. Iar Abu Hurayrah a relatat că un om a venit la Profet și a spus: „O, Mesager al lui Allah, am un dinar.” El a spus: „Cheltuiește-l pentru tine.” A spus: „Mai am unul.” El a spus: „Cheltuiește-l pentru copilul tău.” A spus: „Mai am unul.” El a spus: „Cheltuiește-l pentru soția ta.” A spus: „Mai am unul.” El a spus: „Cheltuiește-l pentru slujitorul tău.” Am spus: „Mai am unul.” El a spus: „Tu știi cel mai bine pentru cine să-l cheltuiești.” Relatat de Abu Dawood, 1691. Shaykh al-Albaani a spus: Este hasan în Sunan Abi Dawood. 

Deoarece aceasta este un fel de ajutor, nu este obligatorie pentru cel care are nevoie, așa cum este și cazul zakaah. 

3 – Cel care cheltuiește trebuie să fie moștenitorul celui pentru care cheltuiește, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„Iar moștenitorului tatălui îi revine o obligație asemănătoare celei care îi revenea tatălui”

[al-Baqarah 2:233]

deoarece moștenitorii sunt rude apropiate, astfel încât moștenitorul are mai mult drept la banii celui de la care ar moșteni decât oricine altcineva, iar obligația de a cheltui trebuie să-i revină lui, excluzându-i pe toți ceilalți. 

Al-Mughni, 8/168, 169 

Așadar, tatăl trebuie să cheltuiască pentru nevoile fiului său până când acesta devine independent. Savanții (fie ca Allah să aibă milă de ei) au afirmat că printre lucrurile pentru care tatăl este obligat să cheltuiască pentru fiul său se află cheltuielile căsătoriei, dacă acesta are nevoie să se căsătorească. 

Ibn Qudaamah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Însoțitorii noștri au spus: Tatăl trebuie să-și păstreze fiul cast dacă este obligat să cheltuiască pentru el și dacă acesta are nevoie de ajutor pentru a-și păstra castitatea (prin căsătorie). Acesta este punctul de vedere al unora dintre însoțitorii lui al-Shaafa’i. 

Al-Mughni, 8/172 

Shaykh Saalih al-Fawzaan (fie ca Allah să-l păstreze) a spus: 

Drepturile fiului asupra tatălui său se încheie atunci când acesta devine independent. Când crește și începe să-și câștige singur existența și devine independent datorită acelui câștig, atunci dreptul său ca tatăl să cheltuiască pentru el ia sfârșit. Dar atât timp cât este încă tânăr sau este adult, dar nu este încă independent și nu poate să-și câștige existența, rămâne îndatorirea tatălui să cheltuiască pentru el până când devine independent. Aceasta este o obligație dictată de legăturile strânse de rudenie.  

Al-Muntaqa min Fataawa Shaykh al-Fawzaan, 3/240 

În concluzie: Tatăl trebuie să se teamă de Allah în ceea ce îi privește pe cei încredințați grijii sale. Dacă este capabil să cheltuiască pentru educația, îngrijirea medicală și celelalte nevoi ale fiului său, atunci nu îi este permis să fie neglijent în această privință. 

Sfatul nostru pentru voi este ca, înainte de a duce această chestiune în instanță, să le cereți unor oameni buni și drepți să intervină, să-l sfătuiască și să-l îndemne pe tată și să încerce să aducă împăcare între el și fiul său. Dacă este de acord să cheltuiască de bunăvoie pentru fiul său fără implicarea instanțelor, aceasta este mai bine pentru liniștea sufletească a tatălui și îl va face mai binevoitor față de fiul său. 

Sfatul nostru pentru fiu este să caute o muncă prin care să devină independent, astfel încât să nu fie nevoit să se bazeze pe tatăl său – mai ales deoarece fiul a ajuns la vârsta maturității. El ar trebui să încerce să combine munca și studiul, ceea ce este un lucru simplu pe care l-au făcut mulți înaintea lui, deoarece Allah îl va ajuta pe cel care caută să devină independent. 

Dacă nu poate face aceasta, iar tatăl persistă în atitudinea sa, atunci nu este nicio problemă să se adreseze unui judecător al sharee’ah (qaadi), pentru ca acesta să-l oblige pe tată să facă ceea ce este obligat să facă potrivit sharee’ah. Însă cu cât puteți ține mai mult această chestiune departe de instanțe și dispute juridice, cu atât este mai bine. 

Și Allah știe cel mai bine.