Pedepsele pentru neglijarea jihadului de dragul lui Allah

Porunca de a purta jihad de dragul lui Allah și avertismentul împotriva neglijării jihadului apar în multe versete ale Coranului și în multe hadithuri. 

Dacă musulmanii neglijează jihadul de dragul lui Allah, preferă o viață comodă și se concentrează doar asupra acestei lumi, vor avea parte de umilință și dispreț, iar toate treburile lor se vor degrada. Ei se expun mâniei și furiei lui Allah și expun Islamul pierderii și înfrângerii în fața necredinței. Prin urmare, neglijarea jihadului este un păcat major. 

Ibn Hajar a spus în al-Zawaajir: 

Cel de-al 390^-lea păcat major, cel de-al 391^-lea păcat major și cel de-al 392^-lea păcat major sunt neglijarea jihadului atunci când acesta devine o obligație, adică atunci când agresorii pătrund pe teritoriul musulman sau când iau captiv un musulman, iar salvarea lui din mâinile lor este posibilă, însă oamenii neglijează cu totul jihadul, precum și neglijarea fortificării granițelor de către locuitorii unei regiuni, astfel încât există riscul ca necredincioșii să îi cotropească din această cauză.” Sfârșitul citatului. 

De aceea, printre Sahaabah era bine cunoscut și bine stabilit faptul că nimeni nu se abține de la participarea la jihad atunci când acesta devine fard ‘ayn (o obligație individuală), în afară de cel care este lipsit de putere și, prin urmare, este scuzat sau de cel care este ipocrit.  Aceasta este ceea ce a relatat Ka’b ibn Maalik (Allah să fie mulțumit de el) atunci când a rămas în urmă, fără să participe la campania de la Tabook: „Când am ieșit printre oameni după plecarea Trimisului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui), am umblat printre ei și m-a mâhnit să văd doar oameni cunoscuți ca ipocriți sau oameni lipsiți de putere, pe care Allah îi scuzase.” Relatat de al-Bukhaari, 4066; Muslim, 4973. 

Dovezile menționează, de asemenea, unele dintre pedepsele care decurg din aceasta. De exemplu: 

1 – Neglijarea jihadului duce la pieire în această lume și în Viața de Apoi. 

În această lume, lașul lipsit de curaj este umilit și înrobit; el este un supus, nu un conducător. În Viața de Apoi, neglijarea jihadului va fi o cauză a pedepsei lui Allah. 

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și cheltuiți pe calea lui Allah (adică pentru jihadul de toate felurile) și nu vă aruncați singuri în pieire (necheltuindu-vă averea pe calea lui Allah) și faceți bine. Cu adevărat, Allah îi iubește pe Al-Muhsinoon (cei care fac binele”
[al-Baqarah 2:195]

al-Tirmidhi (2972) a relatat că Aslam Abu ‘Imraan a spus: Ne aflam în cetatea bizantinilor (adică la Constantinopol), iar o mare oștire a bizantinilor  a ieșit în întâmpinarea noastră. Unul dintre bărbații musulmani a atacat rândurile bizantinilor până când a pătruns în mijlocul lor, iar oamenii au strigat, spunând: „Subhaan-Allah, s-a aruncat singur în pieire.” Abu Ayyoob al-Ansaari s-a ridicat și a spus: „O, oameni, interpretând astfel acest verset, îi înțelegeți greșit sensul; acest verset a fost, de fapt, revelat cu privire la noi, Ansaar. Când Allah a făcut ca Islamul să triumfe, iar susținătorii lui s-au înmulțit, ne-am spus unii altora în taină, fără să vorbim cu Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui): «Averile noastre sunt neglijate. Allah a făcut ca Islamul să triumfe, iar susținătorii lui s-au înmulțit. De ce să nu ne ocupăm de bunurile noastre și să le îmbunătățim?» Atunci Allah i-a revelat Profetului Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) un pasaj din Coran care respingea ceea ce spuseserăm: «Și cheltuiți pe calea lui Allah (adică pentru jihadul de toate felurile) și nu vă aruncați singuri în pieire» [al-Baqarah 2:195]. Această pieire consta în a ne ocupa de bunurile noastre pentru a le îmbunătăți și în a neglija lupta (în jihad). Abu Ayyoob nu a încetat niciodată să lupte de dragul lui Allah, până când a fost îngropat la Constantinopol. Clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Tirmidhi. 

În Tuhfat al-Ahwadhi se spune: 

Acest hadith arată că prin aruncarea propriei persoane în pieire se înțelege îngrijirea familiei și a averii în detrimentul jihadului.  

2 – Neglijarea jihadului este o cauză a umilinței și a disprețului 

Abu Dawood (3462) a relatat că Ibn ‘Umar a spus: L-am auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) spunând: „Când încheiați tranzacții de tip ‘aynah (un tip de tranzacție menit să ocolească interdicția privind riba sau camăta), vă apucați de cozile boilor și vă mulțumiți cu agricultura (în vremea în care jihadul este obligatoriu) și renunțați la jihad, atunci Allah va trimite asupra voastră o umilință care nu va fi înlăturată până când nu vă veți întoarce la religia voastră, Allah va trimite asupra voastră o umilință care nu va fi înlăturată până când nu vă veți întoarce la religia voastră, Allah va trimite asupra voastră o umilință care nu va fi înlăturată până când nu vă veți întoarce la religia voastră.” Clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood. 

Trimisul nostru (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a spus într-adevăr adevărul, căci cel care privește starea musulmanilor de astăzi va vedea că aceștia au devenit foarte nepăsători față de religia lor. Ei se folosesc de câștigurile din riba, se concentrează asupra acestei lumi și au neglijat jihadul de dragul lui Allah. Și care este rezultatul? Allah i-a supus umilinței, iar ei se îndreaptă spre răsărit și spre apus, umiliți și înjosiți, cerându-le sprijin împotriva dușmanilor lor, și nu își dau seama [?] că această umilință nu va fi înlăturată de la ei până când nu se vor întoarce la religia lor, așa cum a spus Trimisul care spune adevărul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui). 

Allah a spus într-adevăr adevărul: 

„Vestește-le ipocriților că îi așteaptă un chin dureros.

Cei care îi iau pe necredincioși drept Awliyaa’ (ocrotitori, ajutoare sau prieteni) în locul credincioșilor caută oare la ei onoare, putere și slavă? Cu adevărat, lui Allah Îi aparțin toată onoarea, puterea și slava”

[al-Nisa’ 4:138-139 – interpretarea sensului] 

3 – Neglijarea jihadului este o cauză a pedepsei lui Allah în această lume și în Viața de Apoi 

Abu Dawood (2503) a relatat de la Abu Umaamah că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a spus: „Pe oricine nu luptă sau nu echipează un luptător ori nu sprijină familia unui luptător în absența lui, Allah îl va lovi cu o nenorocire înainte de Ziua Învierii.” Clasificat drept hasan de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood. 

Al-Qaari’ah (tradus aici prin nenorocire) înseamnă un dezastru care se produce pe neașteptate. 

Și Allah spune (interpretarea sensului): 

„O, voi care credeți! Ce este cu voi de vă agățați de pământ atunci când vi se cere să porniți pe calea lui Allah (adică la jihad)? Vă mulțumește viața acestei lumi mai mult decât Viața de Apoi? Însă plăcerea vieții acestei lumi este neînsemnată în comparație cu Viața de Apoi.

Dacă nu porniți, El vă va pedepsi cu un chin dureros și vă va înlocui cu un alt neam; iar voi nu-I puteți face niciun rău, și Allah are putere asupra tuturor lucrurilor”

[al-Tawbah 9:38-39] 

Pedeapsa cu care El îi avertizează nu este doar pedeapsa din Viața de Apoi, ci este o pedeapsă în această lume și în Viața de Apoi: pedeapsa umilinței care se abate asupra celor care nu participă la jihad, pedeapsa privării de lucrurile bune de care se bucură dușmanul necredincios. Pe lângă toate acestea, cei care abandonează jihadul vor pierde mai multe vieți și mai multă avere decât s-ar pierde în jihad și fac mai multe sacrificii decât cele necesare pentru a-și păstra onoarea și demnitatea. Nicio ummah nu a abandonat jihadul fără ca Allah să trimită asupra ei înjosirea, astfel încât prețul a fost mult mai mare decât cel care ar fi putut fi necesar în jihadul împotriva dușmanului.

 Al-Zilaal, 3/1655. 

Al-Sa’di (Allah să aibă milă de el) a spus (p. 532): 

„O, voi care credeți”, oare nu cunoașteți cerințele credinței, și anume că trebuie să vă grăbiți să ascultați porunca lui Allah, să căutați mulțumirea Lui și să luptați împotriva dușmanilor Lui în jihad, de dragul religiei voastre? Așadar, „Ce este cu voi de vă agățați de pământ atunci când vi se cere să porniți pe calea lui Allah (adică la jihad)?” înseamnă: de ce sunteți atât de leneși și atât de înclinați spre această lume. 

„Vă mulțumește viața acestei lumi mai mult decât Viața de Apoi?” Starea voastră este aceea a celor care se mulțumesc cu această lume și se străduiesc să atingă scopuri lumești, fără să le pese deloc de Viața de Apoi, deoarece nu cred în ea. 

„Însă plăcerea vieții acestei lumi este neînsemnată” – este vorba despre lumea spre care înclinați și pe care o preferați. Oare Allah nu v-a dăruit rațiune cu care să cântăriți lucrurile și să vedeți care merită să fie preferate? 

Oare această lume – de la început până la sfârșit – nu este ca și nimic în comparație cu Viața de Apoi? 

Ce înseamnă durata vieții unui om în comparație cu durata existenței acestei lumi, încât el să facă din câștigul lumesc scopul și preocuparea sa supremă și să își limiteze toate eforturile și atenția la această viață scurtă, plină de suferință și primejdii?  

Cum ați putea să o preferați Vieții de Apoi, care cuprinde orice desfătare pe care și-ar putea-o dori cineva și în care veți rămâne veșnic? Nicio persoană care preferă această lume Vieții de Apoi nu are credința înrădăcinată în inimă și nu poate fi socotită un om înțelept și cu pricepere. Apoi Allah îi avertizează cu privire la ceea ce se va întâmpla dacă nu pornesc, spunând: 

„Dacă nu porniți, El vă va pedepsi cu un chin dureros” – în această lume și în Viața de Apoi, căci a nu porni atunci când ți se poruncește acest lucru este un păcat major care merită cea mai aspră pedeapsă, deoarece provoacă mult rău, deoarece cel care rămâne în urmă (fără să participe la jihad) nu L-a ascultat pe Allah și a făcut ceva ce El a interzis și nu a contribuit la sprijinirea religiei lui Allah sau la apărarea Cărții lui Allah și a Legii Sale. El nu și-a ajutat frații musulmani împotriva dușmanului care vrea să-i dezrădăcineze și să le nimicească religia.  Poate că alții, a căror credință este slabă, îi vor urma exemplul, iar el poate chiar să-i descurajeze pe cei care luptă împotriva dușmanilor lui Allah. Astfel, el va fi asemenea celor pe care Allah i-a avertizat cu privire la o pedeapsă aspră: „Dacă nu porniți, El vă va pedepsi cu un chin dureros”. Allah a făgăduit să sprijine religia Sa și să facă să biruie cuvântul Său, indiferent dacă ascultați sau nu porunca lui Allah. 

„și Allah are putere asupra tuturor lucrurilor”. Nimic din ceea ce voiește El nu Îi depășește puterea și nimeni nu Îl poate învinge. 

Îl rugăm pe Allah să-i readucă pe musulmani la religia lor și să înlăture umilința de la ei. 

Și Allah știe cel mai bine.