Partea amânată a mahrului este considerată o datorie pe care soțul o are

În primul rând:  

Este permis ca mahrul să fie plătit imediat sau amânat, ori ca o parte să fie plătită imediat și o parte amânată… Dacă se stipulează că trebuie plătit la un anumit moment, atunci trebuie plătit la acel moment, însă dacă este amânat fără a se preciza momentul când trebuie plătit, atunci, potrivit lui Al-Qaadi, mahrul este valid, iar momentul plății este la separare. Ahmad a spus: Dacă un mahr este plătit în două părți, una imediată și una amânată, partea amânată devine exigibilă numai în caz de moarte sau separare (a soțului). Sfârșitul citatului. 

Acest lucru a fost menționat de Ibn Qudaamah în al-Mughni, 10/115 

În al doilea rând: 

Dacă unul dintre soți moare înainte ca mariajul să fie consumat, femeia are dreptul la întregul mahr. 

Acest lucru a fost menționat în Mughni al-Muhtaaj, 4/374, unde se spune că Sahaabah (Allah să fie mulțumit de ei) au avut consens asupra acestui aspect. 

Acest lucru a fost menționat și în al-Insaaf (21/227), unde se spune că nu există nicio divergență între erudiți în această privință. 

În al treilea rând: 

Dacă soțul moare, mahrul care nu fusese plătit soției devine o datorie pe care el încă o are; acesta trebuie prelevat din avere înainte ca aceasta să fie împărțită între moștenitori. 

Comitetului Permanent pentru Emiterea Fatwas i s-a adresat următoarea întrebare:   

Este permisă sau nu partea amânată a mahrului? Dacă este permisă, dar soțul a murit și nu și-a divorțat soția, este aceasta o datorie pe care a lăsat-o sau nu? 

Ei au răspuns: 

Este permis ca întregul mahr să fie plătit în avans sau amânat, ori ca o parte să fie plătită în avans și o parte amânată. Orice parte amânată trebuie plătită când sosește momentul stipulat. Dacă nu a fost stipulat un moment precis, atunci soțul trebuie să o plătească dacă își divorțează soția, iar aceasta trebuie plătită din averea lui dacă moare. Sfârșitul citatului. 

Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah, 19/54.