Părinți care nu cad de acord cu privire la creșterea copiilor

Creșterea copiilor este o responsabilitate împărtășită de ambii părinți. Aceasta este o încredințare pe care Allah le poruncește să o îndeplinească, fiecăruia potrivit poziției și capacității sale, iar această mare responsabilitate nu poate fi limitată la unul dintre ei și nu la celălalt. 

S-a relatat de la Ibn ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) că l-a auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând: „Fiecare dintre voi este păstor și fiecare dintre voi este responsabil pentru turma sa. Conducătorul oamenilor este păstor și este responsabil pentru turma sa. Bărbatul este păstorul familiei sale și este responsabil pentru turma sa. Femeia este păstoarea casei soțului ei și a copiilor săi și este responsabilă pentru turma sa. Sclavul este păstorul averii stăpânului său și este responsabil pentru aceasta. Fiecare dintre voi este păstor și fiecare dintre voi este responsabil pentru turma sa.” 

Relatat de al-Bukhaari (853) și Muslim (1829). 

Gândiți-vă la modul în care hadeeth-ul se referă la responsabilitatea fiecărui părinte, pentru a întări ideea că fiecare dintre ei este responsabil în mod individual în această privință. Iar în hadeeth-ul despre starea pură de fitrah în care se naște omul) vedem cum copiii își iau religia de la ambii părinți, nu doar de la unul dintre ei. 

S-a relatat de la Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu există niciun copil care să nu se nască în starea de fitrah (starea pură a Islamului), apoi părinții săi să-l facă evreu, creștin sau magian.” 

Relatat de al-Bukhaari (1292) și Muslim (2658). 

În ceea ce privește îndeplinirea îndatoririlor comune, Islamul prescrie un mijloc prin care acestea sunt de obicei îndeplinite în cel mai bun și mai reușit mod, și anume prin discuție și consultare. Aceasta poate fi cea mai importantă cauză a fericirii familiale și a creșterii reușite a copiilor. Porunca de a se consulta reciproc cu privire la responsabilitățile comune este menționată în versetul în care Allah spune (interpretarea sensului): 

„Dacă amândoi hotărăsc înțărcarea, prin consimțământ reciproc și după consultare corespunzătoare, nu este niciun păcat asupra lor”

[al-Baqarah 2:233]

Imam Ibn Katheer (Allah să aibă milă de el) a spus: 

adică, dacă părinții copilului sunt de acord să-l înțarce înainte de a împlini doi ani și consideră că acest lucru este bun pentru el, se consultă reciproc cu privire la aceasta și cad de acord, atunci nu este niciun păcat asupra lor pentru aceasta. Se poate înțelege de aici că, dacă unul dintre ei ia singur această hotărâre, aceasta nu este suficientă și nu îi este permis unuia dintre ei să decidă aceasta fără să se consulte cu celălalt. Acest lucru a fost afirmat de al-Thawri și de alții. Aceasta este mai sigur pentru copil și asigură protejarea intereselor sale. Aceasta este o manifestare a milei lui Allah față de robii Săi, deoarece El a stabilit îndrumări pentru părinți în creșterea copilului lor și le-a poruncit ceea ce este în interesul lor și al copilului. 

Tafseer al-Qur’aan il-‘Azeem (1/380). 

Unele studii indică faptul că multe probleme conjugale care duc la divorț sunt cauzate de absența acestui lucru din căsătorie, și anume consultarea în viața de familie, sau de anumite greșeli în aplicarea ei. Discuția și consultarea sunt o artă și o știință care trebuie practicate, exersate și înțelese. 

Este firesc ca opiniile părinților cu privire la unele responsabilități comune, precum creșterea copiilor, să difere uneori, iar aceasta se datorează diferențelor dintre mediile părinților, intervenției unor rude sau altor motive. Însă aceasta nu ar trebui să ducă la o criză decât dacă părinții nu reușesc să găsească un mod potrivit de a trata această diferență de opinie. 

Există o soluție care poate fi sugerată pentru rezolvarea diferenței dintre metodele părinților de creștere a copiilor, și anume consultarea unui specialist sau a unei persoane la care se pot adresa cu ușurință în privința problemelor asupra cărora nu sunt de acord, care are experiență și este de încredere. Creșterea copiilor este în sine o artă și o știință, asupra căreia se efectuează studii și pentru care se acordă diplome. Este, de fapt, una dintre cele mai importante și mai delicate specializări. Părinții vor putea găsi întotdeauna specialiști de încredere în creșterea copiilor, așa că ar trebui să-i consulte și să le ceară opinia cu privire la punctul concret de conflict. 

Poate că, dacă părinții înțeleg repercusiunile grave pe care diferența de opinie cu privire la creșterea copilului le va avea asupra personalității fiului, aceasta îi va face să înțeleagă că este esențial să depășească această problemă. 

Mesajul pe care tatăl dorește să-l transmită se poate pierde, iar efectele sale pot fi slăbite dacă mama transmite un mesaj diferit, iar aceasta poate duce la alegerea de către fiu a mesajului care i se potrivește, iar în multe cazuri el va ajunge la o a treia soluție, bazată pe propriile capricii și dorințe. Aceasta înseamnă că fiului îi va fi dificil să distingă între bine și rău, halaal (permis) și haraam haram (nepermis), , iar aceasta este cea mai mare amenințare pentru o educație sănătoasă. 

Divergențele cu privire la creșterea copilului îl pot face să urască pe unul dintre părinți și pot duce la probleme din ce în ce mai mari în etapele ulterioare, în funcție de profunzimea diferențelor dintre tată și mamă cu privire la creșterea copiilor. 

Prin urmare, este esențial ca tatăl și mama să cadă de acord de la început că niciunul dintre ei nu va transmite copiilor un mesaj diferit de celălalt, mai ales în fața lor. Dacă există vreun comentariu sau dezacord care trebuie exprimat, acesta ar trebui amânat până când pot discuta departe de locul în care copiii îi pot auzi. 

De asemenea, este foarte important ca părinții să interacționeze sincer și cu bună-credință unul cu celălalt. Nu este potrivit, potrivit sharee’ah (legii islamice), bunului-simț, educației sau bunei-cuviințe, ca unul dintre părinți să pretindă în fața celuilalt că este de acord cu un anumit aspect al creșterii copilului, când de fapt gândește altfel și nu procedează astfel. Cealaltă parte va descoperi curând înșelăciunea și se va pierde încrederea dintre părinți cu privire la creșterea copiilor, ceea ce nu va face decât să ducă la probleme suplimentare, în timp ce sinceritatea, consultarea reciprocă și ajungerea la acorduri comune vor duce la depășirea acestei diferențe de opinie și îi vor ajuta pe părinți să depășească și alte diferențe, atunci când se obișnuiesc să se consulte și să rezolve lucrurile împreună. 

De asemenea, este esențial să ne amintim că Allah veghează întotdeauna modul în care ne creștem copiii și să ne întoarcem la Cartea lui Allah și la Sunnah (tradițiile și învățăturile) Mesagerului Său cu privire la principiile creșterii copiilor în cazul oricărei diferențe de opinie. Dacă diferența ține de metode, atunci modul de rezolvare este consultarea reciprocă și discutarea problemei, după care cel care va decide între ei este un consilier sincer și de încredere, specialist sau cu experiență. Dacă părinții sunt sinceri în intenția lor de a-l învăța pe copil atitudinea și religia corecte, atunci Allah le va acorda o cale de ieșire din divergențele lor. 

În cele din urmă, trebuie observat că Allah a creat în femei ceea ce nu a creat în bărbați. Emoția și compasiunea sunt mai puternice la femei decât la bărbați, iar rațiunea, voința și capacitatea de administrare sunt mai puternice la bărbați decât la femei. Trebuie acordată atenție acestui fapt atunci când există diferențe de opinie între soți și poate că, dacă problema este lăsată în seama soțului, aceasta va fi foarte benefică, dacă soțul este dedicat religios și înțelept. 

Și Allah știe cel mai bine.