Organizațiile occidentale pentru drepturile omului și hotărârea privind apelarea la ele pentru judecată

Musulmanul nu trebuie să fie amăgit de așa-numitele organizații occidentale și europene pentru „drepturile omului”, deoarece, deși aparent susțin persoanele asuprite și se pronunță împotriva torturii și subminării demnității umane în închisori și centre de detenție – idei bune în termeni generali –, ele îndeplinesc și alte roluri și susțin alte principii menite să distrugă familia și să deschidă calea calomnierii Islamului și Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui), precum și tuturor celorlalți Profeți ai săi. Ele se opun aplicării sharee’ah, care impune pedepse hadd, precum lapidarea adulterului, executarea apostatului și tăierea mâinii hoțului, ca parte a legislației și punerea lor în aplicare, lucru care, de fapt, este foarte rar. Aceste organizații se opun, de asemenea, hotărârilor shar’i referitoare la femei, precum necesitatea consimțământului wali-ului ei pentru căsătorie, porunca de a respecta hijab-ul și interzicerea amestecului ei cu bărbații, pe lângă alte principii prin care pretind că vor să-l elibereze pe om de obligațiile religioase și să-l facă liber în modul în care își conduce treburile, fără a fi limitat de bunele moravuri sau de hotărârile shar’i sublime.  

Pe scurt, ceea ce promovează aceste organizații este că omul ar trebui să poată face orice dorește, indiferent cât de pervers ar fi. Ele susțin lesbienele, homosexualii și bisexualii, precum și devierea religioasă. Consideră drept al omului să nu creadă în orice religie dorește și să-și exprime opinia – chiar și despre Profeți – fără nicio teamă sau rușine și susțin, de asemenea, eliberarea femeii de sub controlul tatălui, soțului sau religiei sale. 

În al doilea rând: 

Urmează câteva dintre articolele Declarației Universale a Drepturilor Omului, aprobată de Națiunile Unite la 10/12/1948 e.n., pe care le cităm de pe site-ul lor: 

Articolul 2.

Fiecare persoană are dreptul la toate drepturile și libertățile prevăzute în această Declarație, fără nicio deosebire, precum rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau de altă natură, origine națională sau socială, avere, naștere sau alt statut. 

Articolul 18.

Fiecare persoană are dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau credința și libertatea, singură sau împreună cu alții și în public sau în privat, de a-și manifesta religia sau credința prin învățătură, practică, cult și respectarea ei. 

Articolul 19.

Fiecare persoană are dreptul la libertatea opiniei și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără amestec și de a căuta, primi și transmite informații și idei prin orice mijloace și indiferent de frontiere. 

Aceste așa-numite drepturi și libertăți pe care le cer pentru ca toți oamenii să se bucure de ele, indiferent de religie, îi fac pe monoteist și politeist în mod egal îndreptățiți la aceste drepturi și libertăți, astfel încât robul lui Allah și robul lui Shaytaan sunt puși pe același nivel, iar fiecărui adorator al pietrelor, idolilor sau oamenilor i se acordă dreptul și libertatea deplină de a se bucura de kufr-ul și erezia sa. Acest lucru contrazice legile lui Allah în această lume și în Viața de Apoi. 

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Îi vom trata oare pe musulmani (credincioșii monoteismului islamic, făptuitorii faptelor drepte) asemenea celor Mujrimoon (criminalilor, politeiștilor și necredincioșilor)?

36. Ce este cu voi? Cum judecați?”

[al-Qalam 68:35, 36] 

„Îi vom trata oare pe cei care cred (în Unicitatea lui Allah, monoteismul islamic) și săvârșesc fapte bune și drepte asemenea Mufsidoon (celor care Îi asociază parteneri lui Allah în adorare și săvârșesc crime) pe pământ? Sau îi vom trata pe Muttaqoon (cei evlavioși) asemenea Fujjaar (criminalilor, necredincioșilor, celor răi)?”

[Saad 38:28] 

„Este oare cel care este credincios asemenea celui care este Faasiq (necredincios și neascultător față de Allah)? Ei nu sunt egali”

[al-Sajdah 32:18].

Este un apel la abolirea hotărârii privind apostazia și la afișarea deschisă a principiilor kufr-ului și ereziei. Este un apel la deschiderea ușii pentru oricine dorește să critice Islamul sau Profetul Islamului, Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui), și să aibă libertatea de a critica și de a se exprima fără restricții. 

Acestea sunt principii corupte. Chiar dacă se potrivesc vieților, valorilor și religiei lor, ele nu ni se potrivesc nouă și contrazic sharee’ah noastră pură, care a adus hotărâri potrivite indivizilor și societăților, instituie moravuri nobile, protejează mințile, onoarea, sănătatea fizică și averea și le arată oamenilor religia pe care Allah o iubește și de care este mulțumit. 

Articolul 3.

Fiecare persoană are dreptul la viață, libertate și siguranța persoanei. 

Din acest articol provin apelurile acestor organizații de a proteja criminalii împotriva execuției și au început să facă publicitate negativă națiunilor care aplică pedepsele hadd ale lui Allah prin lapidarea adulterilor căsătoriți și executarea bandiților și a celor care răspândesc corupție pe pământ. Acum aceste organizații susțin cu mândrie că au convins multe națiuni să abolească pedeapsa cu moartea pentru ucigași, violatori și criminali. Acest lucru contrazice natura umană sănătoasă, rațiunea și sharee’ah și este un mesaj care le oferă acelor criminali liniștea că viețile lor nu vor fi pierdute niciodată din cauza faptelor lor, ceea ce reprezintă o modalitate de a răspândi corupția pe pământ. 

Ele pretind că individul are dreptul la viață și libertate, chiar dacă este o viață bestială și chiar dacă acea libertate duce la corupție, boli și pierderea siguranței familiei și societății. 

Articolul 16.

Bărbații și femeile care au atins vârsta maturității, fără nicio limitare datorată rasei, naționalității sau religiei, au dreptul să se căsătorească și să întemeieze o familie. Ei au drepturi egale în privința căsătoriei, în timpul căsătoriei și la desfacerea acesteia. 

Acest articol anulează rolul tutorelui femeii (wali), care este acela de a proteja drepturile femeii în căsătorie, de a-și ajuta fiica sau sora să facă o alegere bună și de a întreba despre angajamentul religios și caracterul pretendentului. Prin înțelepciunea Sa, Allah a prescris acest lucru. Dacă mariajul ar fi lăsat la latitudinea femeii fără consimțământul tutorelui ei, ai vedea majoritatea fetelor căsătorindu-se cu acei lupi ai oamenilor care le încântă, dornici să le jefuiască castitatea și apoi să le arunce.  

Ele îi acordă, de asemenea, soției aceleași drepturi de divorț pe care le are soțul. Acesta este un lucru care le determină pe femei să se întoarcă împotriva soților lor și duce la destrămarea familiilor lor. Cel care cunoaște natura bărbaților și femeilor nu va putea accepta asemenea absurdități. Familiile occidentale nu sunt atât de intacte încât să putem spune: Priviți cum au fost distruse. Apelul pentru drepturile homosexualilor și dreptul femeilor de a forma orice relație doresc, precum și drepturile femeilor în căsătorie și divorț – ce familii pot fi construite pe asemenea temelii șubrede?  

Merită menționat că aceste organizații sunt folosite în scopuri politice pentru a exercita presiuni asupra statelor musulmane care acordă importanță virtuții, modestiei și moralității sau care aplică toate sau unele dintre hotărârile sharee’ah. Unele națiuni musulmane au abolit pedeapsa cu moartea și au introdus legi stricte privind căsătoria la o vârstă fragedă pentru ambele sexe, dar acordă atenție drepturilor femeii la khula’ și întreținere etc., ceea ce provoacă o corupție și un rău răspândite în multe domenii ale vieții.