Opiniile savanților cu privire la zakah pentru datorii și opinia cea mai corectă

Când un musulman are de recuperat o datorie de la altcineva, trebuie să se aplice unul dintre cele două scenarii: 

(i) Datoria este recunoscută de debitor, care îi cunoaște valoarea și este dispus să o plătească.

(ii) Datoria este recunoscută de debitor, dar acesta se află în dificultate sau întârzie plata, ori datoria este la cineva care o neagă.

În primul caz, el trebuie să plătească zakah pentru datorie, pe lângă averea pe care o deține, așadar trebuie să plătească zakah pentru întreaga sa avere și să facă acest lucru în fiecare an, chiar dacă nu a primit-o de la debitor, deoarece este ca un bun încredințat. Este permis să amâne plata zakah pentru datorie până când o primește, iar apoi să plătească zakah pentru toți anii trecuți. 

În al doilea caz, nu trebuie să plătească zakah, însă atunci când o primește, pentru a fi prudent, trebuie să plătească zakah pentru un an, chiar dacă aceasta a fost păstrată de cineva aflat în dificultate, care a întârziat plata sau a negat-o, timp de mai mulți ani. 

Acesta este un rezumat al opiniei corecte a savanților cu privire la această chestiune. Există diferențe între ei cu privire la aspectele pe care le-am menționat. Iată o scurtă prezentare a opiniilor lor: 

Se spune în al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (23/238, 239): 

Datoria este proprietatea creditorului, însă, deoarece nu se află în posesia proprietarului ei, fuqaha’ au avut opinii diferite cu privire la ea. Ibn ‘Umar, ‘Aa’ishah și ‘Ikrimah, sclavul eliberat al lui Ibn ‘Abbas (Allah să fie mulțumit de ei), au fost de părere că nu se plătește zakah pentru o datorie, iar motivul este că aceasta nu poate crește (prin investiții), astfel încât zakah nu este datorată pentru ea, asemenea bunurilor păstrate pentru uz personal. 

Majoritatea savanților sunt de părere că datoria exigibilă este de două feluri: cea despre care se speră că va fi plătită și cea pentru care nu există speranță că va fi plătită. 

O datorie despre care se speră că va fi plătită este cea datorată de cineva care o recunoaște și este dispus să o achite, iar cu privire la aceasta există mai multe opinii. Opinia Hanafizilor și Hanbaliților, care este și opinia lui al-Thawri, este că proprietarul trebuie să plătească zakah pentru ea în fiecare an, deoarece este o avere care îi aparține; nu trebuie să plătească zakah pentru ea cât timp nu se află în posesia sa, însă, când intră în posesia ei, trebuie să plătească zakah pentru toți anii trecuți. 

Baza acestei opinii este că este o datorie a cărei existență este confirmată, astfel încât nu trebuie să plătească zakah pentru ea înainte de a intra în posesia sa și, deoarece în prezent nu o poate folosi, nu trebuie să plătească zakah pentru averea pe care nu o folosește. Însă bunul încredințat, al cărui proprietar îl poate lua în orice moment, nu intră în această categorie; dimpotrivă, trebuie să plătească zakah pentru el după trecerea unui an.  

Opinia mai corectă a lui al-Shaafa’i și a lui Hammaad ibn Abi Sulaymaan, Ishaaq și Abu ‘Ubayd este că trebuie să plătească zakah la sfârșitul fiecărui an pentru datoria despre care speră că va fi achitată, asemenea averii aflate în posesia sa, deoarece o poate lua și folosi. 

Malikiții au considerat că datoriile sunt de mai multe feluri: pentru unele datorii zakah trebuie plătită în fiecare an, și anume datoria comerciantului care cumpără și vinde pentru comerț; zakah trebuie plătită pentru prețul pe care îl are de primit pentru bunurile comerciale. 

În alte cazuri, zakah trebuie plătită după trecerea unui an de când [creditorul] a dobândit-o pentru prima dată și trebuie plătită pentru un singur an, chiar dacă rămâne la împrumutat timp de mai mulți ani. 

Nu se plătește zakah pentru anumite tipuri de datorii, și anume pentru ceea ce nu a intrat în posesia sa, precum un dar, mahr sau despăgubirea pentru o vătămare și altele asemenea.  

În cazul unei datorii pentru care nu există speranță de rambursare, adică ceea ce este datorat de cineva aflat în dificultate, care o neagă sau întârzie rambursarea, există mai multe opinii. Opinia Hanafizilor în acest caz, care este opinia lui Qataadah, Ishaaq și Abu Thawr, menționată într-o relatare de la Ahmad și susținută de al-Shaafa’i, este că nu se plătește zakah pentru ea, deoarece nu se află pe deplin în posesia sa, întrucât nu o poate folosi. 

A doua opinie, care este opinia lui al-Thawri și Abu ‘Ubayd, relatată într-o altă versiune de la Ahmad și reprezentând opinia mai corectă a lui al-Shaafa’i, este că trebuie să plătească zakah pentru ea atunci când intră în posesia sa, pentru toți anii trecuți, pe baza relatării transmise de la ‘Ali (Allah să fie mulțumit de el) cu privire la datoria incertă: „Dacă este sincer, să plătească zakah atunci când intră în posesia ei pentru ceea ce a trecut.” 

Maalik a fost de părere că trebuie să plătească zakah atunci când intră în posesia ei, pentru un an, chiar dacă aceasta a rămas la debitor timp de mai mulți ani. Aceasta este opinia lui ‘Umar ibn ‘Abd al-‘Azeez, al-Hasan, al-Layth și al-Awzaa’i. Sfârșitul citatului. 

Ceea ce considerăm mai corect în acest caz este ceea ce a fost menționat într-o fatwa emisă de savanții Standing Committee for Issuing Fatwas și de Shaykh Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen. A se vedea răspunsul la întrebarea nr. 1117. 

Shaykh Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus, după ce a discutat opiniile savanților cu privire la această chestiune: 

Opinia corectă este că zakah trebuie plătită pentru ea în fiecare an, dacă este datorată de cineva bogat și dispus să plătească, deoarece intră sub aceeași reglementare ca averea pe care o deții; însă trebuie plătită atunci când intri în posesia datoriei, iar dacă dorești, poți plăti zakah pentru ea împreună cu zakah pentru restul averii tale. Prima variantă este o concesie (rukhsah), iar cea de-a doua este o virtute și este mai potrivită pentru îndeplinirea obligației. 

Dar dacă este datorată de cineva care întârzie plata sau de cineva aflat în dificultate, atunci nu este datorată nicio zakah pentru ea, chiar dacă rămâne timp de zece ani, deoarece nu o poate folosi; însă, dacă intră în posesia ei, trebuie să plătească zakah o singură dată, pentru anul în care a intrat în posesia ei, și nu trebuie să plătească zakah pentru perioada trecută.

Această opinie a fost menționată de Shaykh al-‘Anqari în comentariul său asupra lui Shaykh al-Islam Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab și a nepoților săi (Allah să aibă milă de ei). Este și opinia lui Imam Maalik (Allah să aibă milă de el) și aceasta este opinia corectă, din următoarele motive: 

1. Este asemănătoare recoltelor pentru care zakah trebuie plătită atunci când sunt dobândite și chiriei, cu privire la care Shaykh al-Islam a preferat opinia că zakah trebuie plătită atunci când aceasta este primită, chiar dacă nu a trecut încă un an complet.

2. Una dintre condițiile obligativității zakah este ca persoana să fie capabilă să o plătească; când este capabilă să o plătească, atunci zakah trebuie plătită.

3. Este posibil ca înainte de a o împrumuta să fi trecut câteva luni din an.

4. Renunțarea la zakah pentru perioada trecută și obligativitatea plății zakah pentru anul în care intră în posesia ei ușurează lucrurile pentru proprietar, deoarece cum l-am putea obliga să plătească zakah când el este obligat să-i acorde celui aflat în dificultate mai mult timp? De asemenea, ușurează lucrurile pentru cel aflat în dificultate, acordându-i mai mult timp.

Un exemplu în acest sens este averea îngropată și uitată. Dacă o persoană și-a îngropat averea de teamă că ar putea fi furată, apoi uită locul unde a îngropat-o, trebuie să plătească zakah numai pentru anul în care a găsit-o.  

Un alt exemplu este averea furată: dacă rămâne la hoț timp de mai mulți ani, iar proprietarul reușește să o găsească, trebuie să plătească zakah pentru un singur an, asemenea datoriei datorate de cineva aflat în dificultate. Sfârșitul citatului. 

Al-Sharh al-Mumti’ ‘ala Zaad al-Mustaqni’ (6/27, 28). 

Pe scurt: 

Trebuie să plătești zakah pentru acești bani pentru cei trei ani în care ai fost partener cu prietenul tău. 

După aceea – de la începutul înțelegerii cu el privind rambursarea banilor – acești bani se transformă din bani deținuți printr-un parteneriat în bani datorați de prietenul tău. Din situația prietenului tău reiese că acesta se află în dificultate, astfel încât nu trebuie să plătești zakah pentru acești bani până când intri în posesia lor; atunci trebuie să plătești zakah pentru ei pentru un singur an, chiar dacă au rămas în posesia prietenului tău timp de mai mulți ani. 

Și Allah știe cel mai bine.