Opinia musulmanilor despre creștini; jihadul despre care vorbeau în trecut mai continuă?

În primul rând: 

Musulmanii îi consideră pe creștini ca fiind de două tipuri: 

1 – Cei care au crezut în Isus (pacea fie asupra lui) în timpul lui Isus sau după el, înainte de venirea lui Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Ei sunt credincioși drepți care au crezut în Unicitatea lui Dumnezeu (Tawheed); ei au crezut că Isus a fost un mare Mesager trimis de Dumnezeu și au crezut în alți Mesageri, precum Avraam și Moise. 

Cât despre cei care au crezut în Isus (pacea fie asupra lui) și apoi au crezut în Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), ei au un statut înalt și vor avea o răsplată dublă, după cum a spus Profetul nostru (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). 

2 – Cei care s-au abătut de la Tawheed (monoteismul pur) și au crezut că Isus era Dumnezeu sau fiul lui Dumnezeu ori i-au dedicat unele forme de adorare, precum rugăciunea și invocația. Aceasta contrazice învățăturile lui Isus și ale celorlalți Mesageri și înseamnă urmarea denaturărilor pe care preoții și călugării le-au introdus în adevărata religie adusă de Isus de la Dumnezeu. 

În mod similar, cei care au auzit Mesajul lui Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), dar nu au crezut în el și nu l-au urmat, se opun căii musulmanilor și învățăturilor lui Isus (pacea fie asupra lui), deoarece el a prevestit venirea fratelui său, Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). 

Această opinie despre creștini este bine întemeiată și nu provine din cruciade sau din asuprirea colonialiștilor și agresiunea lor împotriva ținuturilor musulmane. Dacă cineva respinge mesajul lui Isus (pacea fie asupra lui), mesajul lui Moise (pacea fie asupra lui) sau mesajul lui Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), este un necredincios. Dacă cineva neagă faptul că acest Qur’aan a fost revelat de la Dumnezeu sau își bate joc de el, este un necredincios, deoarece Qur'aanul a fost revelat de la Allah. 

Cât despre jihad, acesta va rămâne valabil până în Ziua Învierii. Scopul său este de a răspândi chemarea la adevăr către întreaga omenire și de a-l elibera pe om de forțele asupritoare care ascund lumina de el și îl împiedică să reflecteze asupra adevărului și îl supun unor reguli care contrazic hotărârile lui Dumnezeu. Scopul jihadului nu este să oblige pe cineva să intre în Islam, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„Nu există nicio constrângere în religie”

[al-Baqarah 2:256]

În al doilea rând: 

Ceea ce menționezi despre Domnul, Dumnezeu și Creator indică faptul că fitrah-ul tău (natura umană de bază) și raționamentul tău sunt sănătoase. Aceasta este ceea ce cred musulmanii. Domnul este Dumnezeu (Allah) și El este Creatorul; nu există creator în afară de El și niciun domn în afară de El și nimeni nu merită să fie adorat în afară de El. Creatorul, Cel care asigură provizia, Cel care controlează, este Allah, în afară de Care nu există alt dumnezeu, și nu ne este permis să adorăm pe nimeni în afară de El. Acest Dumnezeu nu poate fi asemenea unei ființe umane, având un fiu sau o soție; Allah este prea înalt pentru aceasta. 

Mai mult, acest Dumnezeu nu poate fi întrupat în formă umană, mâncând, bând, simțind foame și sete, fiind bătut și crucificat. 

Credința musulmană este simplă și este în acord cu rațiunea și logica: există un Creator și ființe create. Creatorul este Allah, preaînalt fie El, iar lucrurile create sunt tot ceea ce există în afară de El: cerurile, pământul, soarele, luna, oamenii și djinii. Prin Mila Sa, Allah le-a trimis oamenilor Mesageri pentru a-i chema la Allah și a le arăta calea dreaptă. Printre acești Mesageri s-au numărat Nooh (Noe), Ibraaheem (Avraam), Moosa (Moise), ‘Eesa (Isus) și Muhammad, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lor a tuturor. Allah i-a sprijinit pe acești Mesageri cu semne, care erau lucruri miraculoase pe care ceilalți oameni nu le puteau produce și care erau potrivite timpului și locului în care fusese trimis fiecare Mesager. Unii au fost aruncați în foc și nu au fost vătămați de el, precum Ibraaheem (Avraam); unii i-au readus pe morți la viață și i-au vindecat pe bolnavi cu îngăduința lui Allah, precum ‘Eesa (Isus); unuia i s-a dat Qur’aanul și i-a provocat pe toți cei mai elocvenți arabi să producă o singură soorah asemenea lui, însă nu au putut face aceasta. Acela a fost Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Allah a făcut ca obiectele neînsuflețite și animalele să-i vorbească, iar piatra din mâna lui L-a glorificat pe Allah, iar cămila i s-a plâns că era pusă la prea multă muncă; și au existat multe alte miracole. 

Dacă omul înțelept se gândește la ceea ce îi împiedică pe creștini să creadă că Isus (pacea fie asupra lui) a fost un Mesager de la Dumnezeu și că el este asemenea lui Avraam, Zaharia și Ioan (pacea fie asupra lor), aceasta va pune capăt problemei, deoarece rațiunea este în acord cu fitrah (natura umană sănătoasă) și revelația. Isus (pacea fie asupra lui) i-a chemat pe oameni la Dumnezeu și a prevestit venirea lui Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Dușmanii săi au încercat să-l ucidă, însă Dumnezeu l-a salvat, iar el nu a fost crucificat și nici ucis, ci unuia dintre însoțitorii săi i s-a dat înfățișarea lui, după cum spune Qur’aanul (interpretarea sensului):  

„dar nu l-au ucis și nu l-au crucificat, ci li s-a părut astfel; asemănarea lui ‘Eesa (Isus) a fost dată unui alt om (și l-au ucis pe acel om)”
[al-Nisa’ 4:157]

Toți cred că Allah (Dumnezeu) este Domnul și Creatorul, Singurul care trebuie adorat, și cred în nobilii Săi Mesageri, precum Ibraaheem, Moosa, ‘Eesa și Muhammad, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lor a tuturor. Apoi urmează legea ultimului dintre ei, Mesagerul Final, Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). 

Nu există nicio comparație între simplitatea acestei credințe și conformitatea ei cu natura umană sănătoasă, pe de o parte, și confuzia și contradicțiile existente în credința creștină, pe de altă parte, însă vom oferi un singur exemplu, și anume chestiunea crucificării și a răscumpărării. 

Creștinii spun mereu că Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său fiu pentru a elibera omenirea de păcat și consideră aceasta un exemplu de milă și dreptate. Dar îi întrebăm: Ce fel de dreptate și ce fel de milă este aceea ca Dumnezeu să-Și pedepsească singurul fiu – după cum pretind ei – pentru un păcat pe care el nu l-a comis?! 

Ce dreptate există în transmiterea păcatului lui Adam copiilor săi, apoi în afirmarea faptului că aceștia trebuie să-l ispășească? 

Ce dreptate și milă există în amânarea ispășirii acestui păcat timp de mii de ani, de la Adam până în vremea lui Isus (pacea fie asupra lui)? 

Ce dreptate și milă există în condiționarea ispășirii de crucificare, durere și suferință, când, potrivit evreilor, ea putea fi ispășită prin pocăință și sacrificiu? 

Când creștinii au crezut în crucificare, au vrut să înlăture de la Mesia rușinea cumplită care însoțește crucificarea, și anume blestemul, așa că au pretins că crucificarea a fost de fapt o onoare și scopul suprem al misiunii lui Mesia. 

Vezi: Deuteronomul 21:23, unde se spune că oricine este atârnat pe un copac – crucificat – se află sub blestemul lui Dumnezeu. 

Fără îndoială, credința în doctrina creștină a crucificării și răscumpărării implică o serie de lucruri false, printre care următoarele: 

1-Că profeții anteriori și slujitorii drepți ai lui Dumnezeu au fost cu toții condamnați, deoarece păcatele lor nu au fost ispășite înainte să moară.

2-Că evreii trebuie să fie cei mai binecuvântați dintre oameni și superiori creștinilor și tuturor celorlalți, deoarece prin mâinile lor a fost atins acest mare scop, și anume crucificarea lui Mesia!

3-Că oamenii se pot deda liber răului și păcatului, fără să se teamă de pedeapsa lui Dumnezeu, deoarece toate păcatele au fost ispășite pentru ei și Dumnezeu le va ierta toate păcatele, după cum pretind ei.

4-Dacă Mesia a fost crucificat din propria sa alegere, după cum spun ei, atunci de ce a strigat după crucificare: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?” (Marcu 15:34).  

În cele din urmă, Îi cerem lui Allah să te ajute în cercetarea ta despre Islam, să te călăuzească, să-ți deschidă inima către adevăr și să te ajute să-l urmezi oriunde s-ar afla. Sperăm că ceea ce am menționat îți va oferi răspunsuri la întrebările tale, chiar dacă subiectele pe care le-ai menționat necesită mult mai multe detalii decât acestea. Însă vom fi bucuroși să rămânem în legătură cu tine și să răspundem oricăror întrebări ale tale. 

Și Allah știe cel mai bine.