Omiterea celui de-al doilea tashahhud din greșeală

Învățații au avut opinii diferite cu privire la statutul trimiterii de binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) în tashahhud. Hanbaliții consideră că trimiterea de binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) este o parte esențială a rugăciunii. Șafi’iții consideră că este obligatorie – iar aceasta a fost relatată și într-o opinie transmisă de la Ahmad. Hanafții și malikiții consideră că este Sunnah. 

Nu există nicio dovadă autentică și clară care să indice că trimiterea de binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) în tashahhud este o parte esențială a rugăciunii. Hadithul lui Abu Mas’ood al-Ansaari, în care spune: „Allah ne-a poruncit să trimitem binecuvântări asupra ta, o, Mesager al lui Allah; cum să trimitem binecuvântări asupra ta?” (relatat de Muslim, 405), nu dovedește că este obligatoriu să se trimită binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) în tashahhud, deoarece ei îl întrebau cum; nu îl întrebau cum să facă aceasta în rugăciune. 

Prin urmare, dovada că este Sunnah să se trimită binecuvântări asupra Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) în tashahhud este derivată din hadithul marfoo’ al lui Abu Hurayrah: „Când oricare dintre voi termină ultimul tashahhud, să caute refugiu la Allah de patru lucruri: de chinul Iadului, de chinul mormântului, de încercările vieții și ale morții și de răul lui Dajjaal.” Relatat de Muslim, 588. 

Pe baza celor de mai sus, cel mai mult se poate spune despre ceea ce această femeie a omis din rugăciunea ei este că este obligatoriu, deși opinia că este Sunnah este o opinie puternică. Dar, deoarece a ajuns din urmă întreaga rugăciune împreună cu imamului, imamului poartă responsabilitatea pentru neajunsul ei. Și Allah știe cel mai bine.