Oferirea unui cadou unui profesor de Coran

Cadourile oferite unui profesor de Coran fac obiectul următoarei analize: 

În primul rând: dacă profesorul predă unui număr de elevi și le oferă certificate și note, nu îi este permis să accepte un cadou de la vreunul dintre ei, deoarece acest lucru duce de obicei la favorizarea acelui elev și la preferarea lui față de ceilalți, iar ceilalți ajung să fie nemulțumiți. 

Șeicul Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: unele eleve le oferă profesoarelor lor cadouri cu ocazii speciale. În unele cazuri, profesoara o învață acum pe cea care oferă cadoul, în unele cazuri nu o învață acum, dar este posibil să o învețe în anii următori, iar în unele cazuri nu este posibil să o învețe, deoarece aceasta a absolvit deja. Care este verdictul în aceste cazuri? 

El a răspuns: 

În al treilea caz nu este nimic greșit. În ceea ce privește primele două cazuri, acest lucru nu este permis, chiar dacă darul este oferit pentru nașterea unui copil sau pentru altceva, deoarece acest cadou o poate determina pe profesoară să manifeste părtinire. 

Șeicul Ibn Jibreen (Allah să-l păstreze) a fost întrebat despre o profesoară care lucrează într-o școală de memorare a Coranului aparținând al-Jamaa’ah al-Khayriyyah li Tahfeez al-Quran il-Kareem (organizație caritabilă pentru memorarea Coranului cel Nobil), care nu primește nicio plată pentru predarea sa. La sfârșitul anului școlar, după ce certificatele au fost oferite elevelor, acestea îi pot oferi un cadou de aur sau ceva similar. Care este verdictul cu privire la acceptarea acestui cadou? Refuzul cadoului le-ar răni sentimentele elevelor și le-ar supăra, mai ales deoarece ea le-a oferit cadouri. 

El a răspuns: Dacă o elevă și-a încheiat studiile și va părăsi școala, în acest caz nu este vorba despre mită. Dar dacă relația profesoară-elevă va continua, există teama că acest cadou o poate determina pe profesoară să fie părtinitoare în favoarea acelei eleve, astfel încât să treacă cu vederea greșelile ei și să nu fie dreaptă cu ea și cu celelalte eleve. 

În al doilea rând: 

Dacă nu există mai mulți elevi între care există competiție și pe care încearcă să-i trateze pe toți în mod echitabil, cum ar fi cazul în care profesorul predă unui singur elev, atunci chestiunea oferirii unui cadou de către acest elev este diferită. Unii învățați au spus că nu este permis, citând ca dovadă hadithul arcului, relatat de Abu Dawood de la ‘Ubaadah ibn al-Saamit, care a spus: I-am învățat scrisul și Coranul pe unii dintre ahl al-suffah, iar unul dintre ei mi-a oferit un arc. Am spus: Nu este bani și voi trage cu el (în jihad) de dragul lui Allah. Mă voi duce la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și îl voi întreba despre aceasta. M-am dus la el și am spus: „O, Mesager al lui Allah, unul dintre bărbații cărora le-am predat scrisul și Coranul mi-a oferit un arc. Nu este bani și voi trage cu el (în jihad) de dragul lui Allah.” El a spus: „Dacă dorești să ți se ofere un colier de foc, atunci acceptă-l.” Clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood. 

Alții au spus că este permis dacă este oferit de bunăvoie de către elev. Ei au citat ca dovadă relatări care pot fi înțelese ca indicând faptul că este permis să accepți plată pentru predarea Coranului, precum cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) în povestea celui care a fost înțepat de un scorpion: „Printre cele mai permise plăți pe care le accepți se află plata pentru Cartea lui Allah.” Relatat de al-Bukhaari (5737). Dacă plata este permisă, atunci un cadou este cu atât mai probabil să fie permis. 

Ei au interpretat hadithul lui ‘Ubaadah citat mai sus (hadithul arcului) ca având loc într-un moment în care oamenii aveau nevoie de persoane care să-i învețe Coranul, astfel încât aceasta era o măsură menită să-i împiedice pe oameni să pună un preț pe predarea Coranului, pentru ca săracii dintre musulmani să nu fie lipsiți de aceasta. Acest lucru poate fi susținut de faptul menționat chiar în hadith, că persoanele cărora li se predase erau ahl ahl-suffah, iar ahl al-suffah erau oameni săraci care trăiau din caritatea oamenilor și meritau să li se dea bani, nu să li se ia. 

Ibn Muflih (Allah să aibă milă de el) a spus în al-Adaab al-Shar’iyyah (1/298): Însoțitorii noștri au spus cu privire la profesor: dacă i se oferă ceva fără condiții, este permis. Aceasta este ceea ce poate fi înțeles din cuvintele lui Ahmad. Unii dintre învățați au considerat acest lucru makrooh din cauza hadithului arcului. 

În Haashiyat al-Qalyoobi wa ‘Umayrah (4/304) se spune: Este mustahabb ca un mufti, un profesor de Coran și un predicator să accepte un cadou dacă acesta este oferit pur de dragul lui Allah; altfel, este mai bine să nu-l accepte, ba chiar este haraam dacă nu știe că este oferit de bunăvoie. Sfârșitul citatului. 

Pentru mai multe informații despre permisiunea de a accepta plata pentru predarea Coranului, consultați răspunsul la întrebarea nr. 20100. 

Pe baza celor de mai sus, dacă această profesoară face ceea ce este mai bine și nu acceptă cadouri de la elevele sale, atunci Allah să o răsplătească cu bine. Ea trebuie să fie atentă să nu accepte cadouri, deoarece oamenii sunt, prin natura lor, înclinați să-i favorizeze pe cei care se poartă frumos cu ei, iar acest lucru poate duce la preferarea și favorizarea unor elevi, indiferent dacă persoana își dă seama sau nu. 

Îl rugăm pe Allah să ne călăuzească și să ne ajute să memorăm Cartea Sa și să acționăm în conformitate cu ea. 

Și Allah știe cel mai bine.