Oferirea de daruri femeilor ca despăgubire pentru luarea moștenirii lor

În perioada Jaahiliyyah, averea celui decedat era oferită fiului său cel mai mare; dacă nu avea fiu, atunci aceasta revenea fratelui sau unchiului său patern. Copiii și femeile nu moșteneau, pe motiv că nu puteau proteja ceea ce trebuia protejat (familia și onoarea cuiva), nici nu luptau și nu obțineau pradă în război. 

Toate acestea sunt idei jaahili care au fost reînviate în inimile unora dintre cei a căror natură s-a denaturat în aceste vremuri. Islamul a venit să declare în termeni generali falsitatea sistemului jaahili de moștenire, după cum spune Allah (interpretarea sensului): 

„Bărbații au o parte din ceea ce lasă în urmă părinții și rudele apropiate, iar femeile au o parte din ceea ce lasă în urmă părinții și rudele apropiate, fie că este puțin sau mult — o parte stabilită prin lege”

[al-Nisa’ 4:7]

Apoi au fost revelate versetele care explică modul în care averea succesorală trebuie împărțită între femei și bărbați, cu dreptate și înțelepciune din partea Celui mai Înțelept dintre conducători. 

Vezi al-Tahqeeqaat al-Mardiyyah fi’l-Mabaahith al-Fardiyyah, p. 17 

Din aceasta se poate înțelege că privarea femeilor de moștenirea lor fără un motiv legitim, conform sharee’ah, este o crimă gravă și o fărădelege împotriva legilor lui Allah și a limitelor Sale sacre. Allah spune, după versetele privind moștenirea (interpretarea sensului): 

„Acestea sunt limitele (stabilite de) Allah (sau rânduielile cu privire la legile moștenirii), iar oricine ascultă de Allah și de Trimisul Său (Muhammad) va fi primit în Grădini pe sub care curg râuri (în Paradis), unde va rămâne veșnic, iar aceasta va fi marea izbândă.

14. Iar oricine nu ascultă de Allah și de Trimisul Său (Muhammad) și încalcă limitele Sale, El îl va arunca în Foc, unde va rămâne veșnic; și va avea parte de o pedeapsă umilitoare”

[al-Nisa’ 4:13-14]

și s-a dovedit în hadith-ul lui Abu Umaamah că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine însușește dreptul unui musulman printr-un jurământ (mincinos), Allah va hotărî pentru el Focul Iadului și îi va interzice Paradisul.” Un om i-a spus: „O, Mesager al lui Allah, chiar dacă este ceva neînsemnat?” El a spus: „Chiar dacă este o crenguță a copacului arak.” 

În ceea ce privește oferirea de daruri femeilor pentru a compensa faptul că nu li s-a oferit moștenirea lor etc., aceasta nu este de niciun folos și nu îl absolvă de păcat pe cel care face aceasta, indiferent ce le oferă, chiar dacă le-ar oferi daruri în valoare mai mare decât moștenirea lor, deoarece le oferă aceste lucruri ca dar și nu le oferă partea de moștenire care le aparține conform sharee’ah. 

Dacă le-o oferă în ideea că este o despăgubire pentru ele, în locul drepturilor lor de moștenire, nici aceasta nu este de niciun folos, deoarece un dar este un lucru, iar vânzările și despăgubirile sunt altceva. Moștenirea care li se cuvine trebuie să le fie oferită, iar ele trebuie să aibă posibilitatea să dispună de ea păstrând-o așa cum este, vânzând-o, oferind-o sau făcând orice altceva are dreptul un proprietar să facă cu bunul său. 

În ceea ce privește păstrarea moștenirii sub controlul bărbaților, obligarea femeilor să o vândă acestora sau să renunțe la ea în schimbul unei despăgubiri sau fără despăgubire, acest lucru nu este permis; dimpotrivă, constituie uzurpare și asuprire. Allah spune (interpretarea sensului): 

„O, voi cei care credeți! Nu vă mâncați averile unii altora pe nedrept, decât dacă este vorba despre un negoț făcut prin consimțământ reciproc”

[al-Nisa’ 4:29]

Și Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Tranzacțiile se pot efectua numai prin consimțământ reciproc.” Relatat de Ibn Maajah, 2185; clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh Ibn Maajah. 

Și el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu este permis (să iei) averea unei persoane decât cu consimțământul acesteia.” Relatat de Ahmad, 20172; clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Jaami’, nr. 7662. 

Același lucru se aplică dacă ceea ce o face pe o femeie să vândă este timiditatea ei în fața bărbaților și dorința ei de a le face pe plac, din cauza sensului general al dovezilor citate mai sus. 

Șeicul Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

O vânzare nu este validă dacă se bazează pe constrângere, cu excepția cazului în care există un motiv justificat pentru aceasta. Dacă un conducător nedrept obligă o persoană să vândă acest produs cuiva, iar ea îl vinde, acea tranzacție nu este validă, deoarece nu s-a bazat pe consimțământ reciproc. În mod similar, dacă știi că acest vânzător îți vinde din timiditate sau jenă, nu este permis să cumperi de la el atât timp cât știi că, dacă nu ar fi fost timiditatea sau jena sa, nu ți l-ar fi vândut. 

Al-Sharh al-Mumti’, 8/121 

Păcatul este agravat și mai mult dacă femeia care este privată de moștenirea ei este orfană, adică nu a ajuns încă la vârsta pubertății și tatăl ei a murit, iar ea a fost privată de moștenirea sa, deoarece aceasta constituie încălcarea limitelor stabilite de Allah și intră, de asemenea, la consumarea averii orfanilor. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Cu adevărat, cei care consumă pe nedrept averea orfanilor nu consumă decât foc în pântecele lor și vor fi arși în Focul mistuitor!”

[al-Nisa’ 4:10]

Și Allah știe cel mai bine.