Obstacole în calea căsătoriei unei femei creștine cu un bărbat musulman
Întrebare
„Mi-am postat deja întrebarea ieri, dar în secțiunea „trimite feedback”, deoarece nu am înțeles de ce acest link nu funcționa. Iată problema/întrebarea mea: Prietenul meu este musulman și are probleme cu părinții săi în ceea ce mă privește. Ei nici măcar nu m-au întâlnit vreodată, dar mama lui i-a spus deja de mai multe ori că, dacă nu mă părăsește, nu va mai pune niciodată piciorul în casa lor; l-a amenințat că îl vor renega. Nu știu ce gândește tatăl lui, el vorbește cu mama sa în cea mai mare parte a timpului. (Înțeleg că a vorbi cu un tată este adesea dificil în cultura musulmană.) Știu că musulmanii se pot căsători cu creștine și evreice dacă acestea sunt caste și știu că părinților lui nu le este permis să-l renege doar pentru că nu aprobă acest lucru, dar ce trebuie să facem când chiar și a vorbi despre aceasta este exclus? Ce să fac atunci când mă judecă înainte să ajungă măcar să mă cunoască? Suntem prieten și prietenă, iar acest lucru nu este acceptabil în Islam, dar am dori să ne căsătorim. (Copiii noștri vor fi crescuți ca musulmani, iar eu plănuiesc să învăț mai multe despre Islam, astfel încât să nu existe confuzie.) Prietenul meu nu vrea să rănească pe nimeni, mai ales pe părinții săi; îi respectă foarte mult. Nu îi poate face pe părinții săi să vadă că mă iubește atât de mult și că sunt o fată bună. De asemenea, eu nu îl pot ajuta și nu pot vorbi cu ei, deoarece el a spus că nu este permis să aducă o femeie/fată în casa părinților săi. Cum îl pot ajuta cu aceasta? De ce nu este posibil să vorbim despre asta? Cum poți rezolva problemele când nici măcar nu poți avea o discuție? Nu i-a creat Allah pe oameni pentru ca ei să se cunoască unii pe alții? Cred în Dumnezeu/Allah, încerc să fiu o persoană bună și mă rog în fiecare zi. Părinții mei m-au crescut ca pe o creștină, dar de când am ajuns să cunosc puțin despre Islam, nu mai pot crede în căile creștine. Cred că Islamul este pentru mine, dar prietenul meu și cu mine am fost de acord să ne concentrăm asupra acestui lucru atunci când problema noastră – acceptarea noastră de către părinții lui – va fi rezolvată. Vreau ca relația mea cu Allah să fie pură și să nu fie influențată de alte lucruri; un prieten nu poate fi motivul pentru care ar trebui să accept Islamul în viața mea, nu-i așa? Sunt de condamnat dacă accept Islamul – și continui să cred în Allah așa cum cred acum – pentru a ne face lucrurile mai ușoare, deoarece părinții doresc aceasta? Știu că un musulman bun nu se gândește doar la sine și trebuie să se gândească la toți oamenii din jurul său, dar nu pot accepta faptul că iubirea noastră trebuie să se încheie doar pentru că părinții lui doresc acest lucru. Este aceasta voia lui Allah? Vă rog să ne dați un sfat despre ce să facem. De ce nu pot vorbi cu mine? Cum îi putem face să înțeleagă că nu pot judeca înainte să mă cunoască? Și aveți vreun sfat pentru el, având în vedere că va fi o decizie foarte dificilă."
Răspuns
Îi cerem lui Allah să vă călăuzească și să vă arate calea cea dreaptă, căci El este Atotputernic să facă aceasta.
În primul rând:
Vă mulțumim că ați trimis întrebarea dumneavoastră acestui site islamic, ceea ce indică faptul că aveți încredere și sunteți dornică să aflați răspunsul corect.
În al doilea rând:
O serie dintre lucrurile pe care le găsiți ciudate, așa cum sunt menționate în întrebarea dumneavoastră, sunt considerate de noi, musulmanii, normale, în timp ce alții le consideră reprobabile.
Motivul este bine cunoscut printre musulmani: atitudinea și concepția asupra lumii a musulmanului se bazează pe supunerea deplină față de hotărârile lui Allah și ale Mesagerului Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și pe ascultarea totală de Allah, Creatorul, Întreținătorul, Dătătorul vieții și al morții, deoarece El ne-a poruncit aceasta și El știe cel mai bine ce este bine pentru noi.
De exemplu: vi se pare foarte ciudat că părinții prietenului dumneavoastră condamnă relația dintre voi, deoarece, potrivit modului în care ați fost crescută și lucrurilor cu care sunteți obișnuită în societatea neislamică în care trăiți, credeți că această relație este ceva natural și normal, în care două suflete omenești se apropie și se simt în largul lor unul cu celălalt și își satisfac înclinațiile fizice; el face lucruri pentru dumneavoastră, iar dumneavoastră faceți lucruri pentru el în schimb, el vă vorbește cu blândețe, iar dumneavoastră îi vorbiți cu blândețe și vă puteți schimba daruri etc.
Islamul nu interzice cuvintele amabile, purtarea bună și oferirea de daruri, însă unui bărbat musulman nu îi este permis să rămână singur cu o femeie non-mahram [adică una care nu este o rudă apropiată de sânge] și să aibă intimitate cu ea în afara cadrului căsătoriei, deoarece consecințele rele și răul la care duc acestea, precum pierderea castității, săvârșirea zina (relație sexuală nepermisă), încălcarea onoarei, conceperea unor copii nelegitimi și confuzia în privința descendenței, sunt cu mult mai grave decât relațiile plăcute și schimbul de daruri.
Dacă nu ar fi fost intimitatea pe care o căutați unul de la celălalt, purtarea plăcută pe care o aveți unul față de celălalt nu ar fi avut loc.
De asemenea, chiar dacă există intenția fermă și hotărârea de a vă căsători în viitor și de a avea copii care vor crește ca musulmani, acest lucru tot nu justifică această relație interzisă, care implică multe lucruri interzise în Islam.
Ne întrebăm: dacă relația este atât de profundă și de puternică și aveți intenția sinceră de a vă căsători, de ce nu vă pocăiți amândoi de această relație interzisă și nu intrați imediat într-o relație corectă și legitimă, permisă în Islam, bazată pe căsătoria prescrisă de Allah?
Contractul islamic de căsătorie nu este ceva dificil sau complicat, ci este foarte ușor. Consultați întrebarea nr. 2127 și 813 pentru mai multe informații despre contractul de căsătorie în Islam.
În al treilea rând:
Nu este adevărat că a vorbi cu propriul tată este dificil printre musulmani. Nu există nicio societate care să se distingă mai mult prin legăturile sale familiale puternice decât societățile musulmane. Într-adevăr, o privire rapidă asupra situației familiei în Occident va arăta că fiii sunt departe de părinții lor și că drepturile părinților nu sunt respectate, ca să nu mai vorbim despre faptul că aceasta duce la neglijarea copiilor și la pierderea fiicelor. Islamul le poruncește copiilor să-și respecte părinții, așa cum își dau seama și non-musulmanii care nu se bucură de o asemenea relație. Deoarece mama tinde să fie blândă, iubitoare și plină de compasiune față de copiii ei, iar tatăl tinde să fie strict și să adopte o abordare rațională și lipsită de emoții față de lucruri, mulți copii consideră mai ușor să vorbească cu mamele lor decât cu tații lor, mai ales în ceea ce privește problemele emoționale. Dar aceasta nu înseamnă că musulmanilor le este dificil să vorbească cu tații lor.
Însă unii oameni poate au fost crescuți într-un mod care nu a fost în întregime corect, ceea ce le-ar fi putut afecta unele comportamente și atitudini, dar numai în sens general. Musulmanul trebuie să-și iubească fratele musulman care îi este străin, așadar ce putem spune despre cel care îi este apropiat – despre fii și tați? Fiecare dintre ei trebuie să aibă grijă de interesele celuilalt și să iubească ceea ce este mai bine pentru el. Aceasta ne aduce la al doilea punct: obiecția părinților lui față de această căsătorie nu înseamnă că încearcă să-și controleze fiul și nu înseamnă că v-au judecat fără să vă vadă. Mai degrabă, orice tată – mai ales într-o societate musulmană – dorește cea mai bună viață pentru fiul său și, deoarece tatăl are o experiență de viață mai mare și a trăit mai mult și știe cum stau lucrurile, nu vrea ca fiul său să facă ceva nesăbuit pe care ar putea să-l regrete mai târziu.
Tatăl va încerca să-și țină fiul departe de tot ceea ce ar putea fi etichetat drept eșec, așadar nu vrea ca el să înceapă ceva riscant, precum această căsătorie, deoarece căsătoria în Islam este o relație puternică, care nu durează doar o perioadă limitată, precum iubirea interzisă dintre prieteni și prietene; mai degrabă, este o relație între cei doi soți, care trebuie să fie continuă și stabilă. Prin urmare, alegerea unui partener de căsătorie trebuie făcută numai după o analiză serioasă și după consultarea celor care știu mai multe despre viață decât noi. Firește, diferența de religie va fi o cauză de divizare între soți sau va provoca probleme în viitor, mai ales când vor apărea copiii. Am auzit despre multe astfel de probleme pe acest site.
Da, Islamul nu interzice unui bărbat musulman să se căsătorească cu o femeie creștină sau evreică castă; Islamul permite aceasta, dar nu o încurajează. Profetul nostru (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) ne-a îndemnat să alegem o soție care este neprihănită, dedicată religiei și are un caracter bun.
Prin urmare, faptul că părinții lui au respins această căsătorie nu a fost o judecată pripită, ci s-a datorat faptului că ei știu cum stau lucrurile.
Poate spuneți: „Căsătoria mea cu acest bărbat va fi diferită, dar ei nu înțeleg aceasta.”
Repet: va fi diferită, însă niciun tată nu dorește ca fiul său să treacă printr-o experiență de care nu are nevoie, mai ales când relația actuală dintre voi este interzisă potrivit Islamului.
În al patrulea rând:
Întrebați: Va exista vreo vină asupra mea dacă accept Islamul – în exterior – și continui să cred în Allah așa cum cred acum?
Răspunsul este că aceasta este o chestiune serioasă. Religia noastră pură a monoteismului nu poate fi tratată ca un joc sau folosită pentru motive personale. Prin urmare, unul dintre principiile de bază ale acestei religii este:
„Nu există silire la religie. Calea cea dreaptă s-a deosebit de calea rătăcirii. Acela care nu crede în Taaghootand crede în Allah s-a prins de cea mai trainică legătură, care nu se rupe niciodată” [al-Baqarah 2:256]
Dacă o persoană intră în religia lui Allah ca într-un joc, fără intenție serioasă, ea merită blestemul lui Allah și va fi împreună cu necredincioșii, după cum spune Allah (interpretarea sensului):
„Cu adevărat, fățarnicii vor fi în adâncul cel mai de jos (treaptă) al Focului”
[al-Nisa’ 4:145]
În al cincilea rând:
Această problemă poate fi rezolvată în mai multe moduri, iar primul, cel mai bun și cel mai rapid dintre acestea este să începeți să învățați ce este cu adevărat Islamul, natura cuprinzătoare a acestei religii și modul în care aceasta este în acord cu natura sănătoasă a omului. Așadar, învățați despre religia Islamului, nu din alt motiv decât pentru a afla adevărul și pentru a ieși din cercul vicios al ideilor și credințelor confuze, care contrazic natura sănătoasă și rațiunea.
Apoi – dacă vă străduiți cu seriozitate – veți ajunge să cunoașteți adevărul clar și lumina credinței certe, iar problema căsătoriei va deveni ușoară pentru dumneavoastră – dacă Allah voiește. Nu este nimic greșit ca mariajul dumneavoastră cu acest bărbat să fie un motiv pentru a afla despre Islam.
Dar dacă faceți acest prim pas, este mai bine și mai potrivit decât să vă căsătoriți și apoi să vă gândiți la Islam.
Dacă familia este alcătuită de la început din doi soți musulmani, atunci Allah o va binecuvânta și va avea grijă de ea, iar ei vor constitui baza unei familii iubite de Allah, deoarece este musulmană.
Poate că, dacă dumneavoastră și prietenul dumneavoastră anunțați că v-ați pocăit și vă căsătoriți potrivit sharee’ah islamice, aceasta va reduce îngrijorarea și atitudinea negativă a părinților lui.
Dacă le spuneți că ați intrat în Islam, atunci Cel care este mai important decât oricine altcineva va fi mulțumit de aceasta, și anume Allah, Preaînălțatul. Dacă Îl mulțumiți pe Allah, indiferent pe cine mâniați dintre membrii familiei dumneavoastră, El va fi mulțumit de dumneavoastră și îi va face pe oameni să fie mulțumiți de dumneavoastră.
Poate fi potrivit – dar trebuie să vă gândiți la aceasta și să alegeți momentul potrivit – să o vizitați chiar dumneavoastră pe mama lui, fără ca prietenul dumneavoastră să fie cu dumneavoastră, pentru a-i spune că doriți cu sinceritate să intrați în Islam, să vă pocăiți de această relație interzisă și să vă căsătoriți cu fiul ei potrivit legilor lui Allah.
Așa cum am menționat mai sus, Islamul permite căsătoria cu femei non-musulmane caste, așadar de ce să nu începeți să trăiți o viață castă și pură, departe de orice relație care contrazice aceasta?
Afirmația dumneavoastră că prietenul dumneavoastră nu poate fi motivul pentru care acceptați Islamul este adevărată într-un anumit sens, în sensul că veți deveni musulmană nu din iubire pentru această persoană, ci din iubire pentru adevăr și din iubire pentru Allah, Care a ales Islamul ca religie pentru omenire. Dovada pentru aceasta este clară și nu are nevoie de un motiv emoțional puternic, deoarece dovezile și argumentele adevărului sunt suficiente.
Nu trebuie să uităm, înainte de a încheia acest răspuns, să apreciem expresia pe care ați folosit-o în întrebarea dumneavoastră, și anume: „De când am ajuns să cunosc puțin despre Islam, nu mai pot crede în căile creștinilor.” Aceasta indică faptul că sunteți foarte aproape de adevăr, că convingerea dumneavoastră ia forma corectă și că adevărul și falsitatea nu pot locui împreună în inima dumneavoastră. Acesta este un semn bun.
Cereți-I lui Allah să vă călăuzească spre calea adevărului și să vă deschidă ochii către lumină. Fie ca Allah să vă călăuzească pe calea dreaptă. Și Allah știe cel mai bine.
Pentru mai multe informații, consultați întrebările nr. 33656, 20884. 2527.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.