Obișnuia să piardă unele rugăciuni – trebuie să reînnoiască contractul de căsătorie?

În primul rând: 

Diferența de opinie dintre savanți cu privire la hotărârea pentru cel care nu se roagă din lene este justificabilă. Dar ceea ce indică dovezile autentice este că el este un necredincios. Pentru mai multe informații despre dovezi, a se vedea întrebarea nr. 5208. 

În al doilea rând: 

Dacă cel care nu se roagă se pocăiește și se roagă, atunci el s-a întors la Islam și nu trebuie să repete Shahaadatayn. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: În ceea ce-l privește pe cel care uneori nu se roagă și nu recuperează rugăciunile și nu intenționează să le recupereze sau care pierde unele dintre părțile obligatorii ale rugăciunii și nu le recuperează și nici nu intenționează să le recupereze, mulți dintre companionii noștri au hotărât că el devine necredincios prin aceasta… Apoi, când se roagă din nou, devine credincios, după cum indică vorbele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Cel care pierde în mod deliberat rugăciunea ‘Asr, faptele sale bune vor fi pierdute.” Și el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care pierde în mod deliberat o rugăciune nu mai este sub protecția lui Allah.” Sfârșitul citatului. 

El a mai spus: Dacă se roagă după ce a încetat să se roage, el se întoarce la Islam din apostazie, iar rugăciunea sa este validă, spre deosebire de cel care a fost inițial necredincios, a cărui rugăciune nu este validă până când nu rostește Shahaadatayn, deoarece kufr-ul primului se datorează neîndeplinirii unui lucru, iar dacă îl îndeplinește, se întoarce la Islam. În cazul în care kufr-ul unei persoane rezultă din respingerea unora dintre obligațiile Islamului, dacă apoi acceptă și afirmă obligația, el reintră în Islam. 

Dacă se spune că, în alte cazuri, întoarcerea apostatului la Islam nu este validă decât dacă rostește Shahaadatayn, indiferent de forma pe care a luat-o apostazia sa, răspunsul este că aceasta se datorează faptului că el a negat ceva, așa că trebuie să rostească cuvinte de afirmare, începând cu Shahaadatayn, ceea ce implică acceptarea tuturor celorlalte lucruri. Dar în acest caz (cel care nu se roagă), el acceptă că rugăciunea este obligatorie, astfel încât tot ceea ce trebuie să facă este să o îndeplinească pentru a reintra în Islam. Sfârșitul citatului. 

Pe baza acestui fapt, afirmația voastră „prin urmare, sunt încă necredincios și Allah nu va accepta nicio faptă de la mine” este incorectă; mai degrabă, faptul că v-ați pocăit înaintea lui Allah și că efectuați rugăciunile înseamnă că nu mai sunteți necredincios, iar cel care se pocăiește de păcat este precum cel care nu a păcătuit niciodată. 

În al treilea rând: 

Nu trebuie să reînnoiți contractul de căsătorie, cu excepția cazului în care acesta a fost încheiat când unul sau amândoi nu se rugau, caz în care trebuie să-l reînnoiți. 

Dar dacă rugăciunile au fost pierdute după ce v-ați căsătorit, nu trebuie să reînnoiți contractul de căsătorie, deoarece, dacă unul dintre soți apostaziază și apoi se întoarce la Islam în timpul perioadei de 'iddah (perioada de așteptare), atunci contractul inițial de căsătorie rămâne valid și ei nu trebuie să repete contractul. Unii savanți sunt chiar de opinia că contractul inițial rămâne valid chiar dacă el se întoarce la Islam după încheierea perioadei de 'iddah, atât timp cât amândoi sunt de acord să se întoarcă. Aceasta este opinia corectă. Pentru mai multe informații în acest sens, a se vedea întrebarea nr. 21690. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: Care este hotărârea cu privire la o femeie căsătorită care rămâne cu un soț care nu se roagă și care are copii cu el? 

El a răspuns: 

Dacă o femeie este căsătorită cu un bărbat care nu se roagă în congregație sau acasă, atunci căsătoria nu este validă, deoarece cel care nu se roagă este un necredincios, după cum indică Qur’aan-ul cel Sfânt, Sunnah și opiniile Sahaabah-ilor. ‘Abd-Allah ibn Shaqeeq a spus: Companionii Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu considerau renunțarea la nicio faptă drept kufr, cu excepția rugăciunii. 

Nu este permis ca un necredincios să se căsătorească cu o femeie musulmană, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„Iar dacă vă încredințați că ele sunt cu adevărat credincioase, nu le mai trimiteți înapoi la necredincioși. Ele nu le sunt îngăduite necredincioșilor și nici necredincioșii nu le sunt îngăduiți lor”

[al-Mumtahanah 60:10]

Dacă el încetează să se roage după ce s-a căsătorit, atunci contractul de căsătorie este anulat, cu excepția cazului în care se pocăiește și se întoarce la Islam. Unii dintre savanți au limitat aceasta până la sfârșitul perioadei de 'iddah; odată ce 'iddah se încheie, nu-i mai este permis să se întoarcă la ea dacă devine musulman, decât printr-un nou contract de căsătorie.  

Femeia trebuie să se despartă de el și să nu-i permită să aibă relații intime cu ea decât dacă se pocăiește și începe să se roage, chiar dacă are copii cu el, deoarece în acest caz tatăl nu are custodia copiilor.” Sfârșitul citatului din Fataawa Arkaan al-Islam, p. 279. 

Aceasta se aplică dacă el a încetat complet să se roage. Dar dacă pierde unele rugăciuni, unii dintre savanți nu consideră că a devenit necredincios prin aceasta. Aceasta este opinia lui Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah și a lui Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el). Iar unii dintre savanți spun că cel care pierde în mod deliberat o singură rugăciune obligatorie până când timpul ei și timpul unei rugăciuni cu care poate fi unită au trecut devine necredincios prin aceasta, cum ar fi dacă întârzie Zuhr până când apune soarele. Dar dacă această persoană care a pierdut o rugăciune obligatorie începe din nou să se roage înainte ca 'iddah să se încheie, se întoarce la Islam, iar căsătoria sa continuă. 

Întrebarea voastră nu sugerează că vreunul dintre voi a încetat să se roage pentru o perioadă lungă care să includă perioada de 'iddah, ci, cel mult, uneori nu v-ați rugat, apoi ați revenit la rugăciune. Aceasta înseamnă că contractul de căsătorie este în continuare valid, după cum s-a menționat mai sus. 

Ni se pare, din întrebarea voastră, că nu trebuie să reînnoiți contractul de căsătorie. 

În primul rând, deoarece, atunci când nu v-ați rugat, nu ați încetat complet să vă rugați, ci ați pierdut unele rugăciuni, iar aceasta nu constituie kufr potrivit multor savanți, cu excepția cazului în care cineva încetează complet să se roage. 

În al doilea rând: această pierdere a unor rugăciuni – chiar dacă presupunem că a fost kufr – a avut loc pentru o perioadă scurtă în care 'iddah nu ar fi putut să se încheie, iar revenirea la rugăciune înainte de încheierea 'iddah nu invalidează contractul de căsătorie, care rămâne valid așa cum era înainte de pierderea rugăciunilor. 

În al patrulea rând: 

Dacă o persoană încetează să se roage și apoi se pocăiește pentru aceasta, nu trebuie să recupereze rugăciunile pe care le-a pierdut, potrivit opiniei mai corecte, dar ar trebui să îndeplinească multe acte de adorare naafil și fapte bune, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și, cu adevărat, Eu sunt Iertătorul celui care se pocăiește, crede (în Unicitatea Mea și nu-Mi asociază pe nimeni în adorare) și săvârșește fapte bune și apoi rămâne statornic în săvârșirea lor (până la moartea sa)”

[Ta-Ha 20:82]

Pentru mai multe informații în acest sens, a se vedea răspunsul la întrebarea nr. 91411. 

Îl rugăm pe Allah să ne călăuzească pe noi și pe voi. 

Și Allah știe cel mai bine.