O vânzare nu este valabilă decât din partea celui care deține bunul sau căruia proprietarul ori Legiuitorul i-a dat permisiunea

În primul rând:

Cu privire la cel care ți l-a vândut, spunem: Oricine este desemnat să cumpere teren, de exemplu, în numele altcuiva, apoi îl cumpără și îl vinde fără permisiunea proprietarului său și obține un profit, profitul îi aparține celui care l-a desemnat, iar lui nu îi este permis să îl ia pentru sine, indiferent dacă îi cumpără sau nu un alt teren, deoarece el a cumpărat primul teren doar pentru el și urmează să îl vândă în numele lui.

At-Tirmidhi (1528), Abu Dawud (3384) și Ibn Majah (2402) au relatat că `Urwah al-Bariqi a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) mi-a dat un dinar pentru a cumpăra pentru el o oaie, așa că am cumpărat pentru el două oi, apoi am vândut una dintre ele pentru un dinar și i-am adus Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) oaia și dinarul și i-am spus ce se întâmplase. El mi-a spus: „Fie ca Allah să binecuvânteze tranzacțiile tale.” După aceea, mergea la Kunasat al-Kufah și obținea un profit foarte mare și era unul dintre cei mai bogați oameni din Kufah. Clasificat drept autentic de al-Albani în Sahih at-Tirmidhi.

În al doilea rând:

Cu privire la valabilitatea cumpărării acestui teren, acest vânzător a vândut proprietatea altcuiva fără permisiunea lui.

Unii dintre învățați consideră că o asemenea tranzacție este cu siguranță nulă, deoarece vânzarea a fost efectuată de cineva care nu deținea bunul și nu avea permisiunea de a-l vinde.

Unii dintre învățați sunt de părere că o asemenea tranzacție este valabilă, cu condiția ca proprietarul să o accepte.

Această opinie este cea mai probabil corectă, iar dovada pentru aceasta din Sunnah este hadeeth-ul lui `Urwah citat mai sus, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a aprobat ceea ce făcuse.

Shaykh Muhammad ibn `Uthaymin (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus despre asemenea tranzacții:

Ceea ce putem înțelege din cuvintele autorului este că acest comportament din partea reprezentantului este nul.

Dar opinia corectă este că este valabil și obligatoriu, dacă proprietarul bunului îl aprobă. Sfârșitul citatului. Și a citat drept dovadă pentru aceasta hadeeth-ul lui `Urwah pe care l-am menționat mai sus.

(Sfârșitul citatului din Ash-Sharh al-Mumti`, 8/132)

Pe baza acestui fapt: Trebuie să îl informezi pe proprietarul terenului (nepotul agentului imobiliar) despre ceea ce s-a făcut.

Apoi, dacă este de acord cu vânzarea, vânzarea este valabilă și nu ai niciun păcat în această privință.

Dar dacă refuză, atunci vânzarea este nulă și trebuie să returnezi terenul proprietarului său și să iei înapoi prețul pe care l-ai plătit.

În al treilea rând:

Dacă ai cumpărat terenul cu intenția de a-ți proteja averea și nu pentru a face comerț și a aștepta creșterea prețurilor, atunci nu trebuie să plătești zakah.

Shaykh Ibn `Uthaymin (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre cineva care și-a investit banii într-un teren, fără intenția de a face comerț cu el, de a construi pe el sau de a-l cultiva; mai degrabă a spus: este pentru a-mi proteja averea și, dacă voi avea nevoie de ea, voi vinde terenul. Se datorează zakah pentru el?

El a răspuns: Nu se datorează zakah pentru el, până într-acolo încât unii juriști spun: Dacă a cumpărat proprietatea cu averea sa pentru a evita să plătească zakah, aceasta nu mai este obligatorie pentru el. Dar aceasta este o stratagemă [ceea ce înseamnă că trebuie să plătească zakah pentru ea].

(Sfârșitul citatului din Thamarat at-Tadwin)

Vezi și răspunsul la întrebarea nr. 146371.

Și Allah știe cel mai bine.