O soție nu ar trebui să lase pe nimeni să intre în casa soțului ei decât cu permisiunea lui

Căminul conjugal este un cămin nobil și onorabil, pe care Allah le-a poruncit ambilor soți să îl protejeze; soției, în special, i s-a poruncit să protejeze încredințarea acestui cămin, deoarece ea este stăpâna casei. 

S-a relatat de la Jabir că Mesagerul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) a spus în Predica de adio: 

„Temeți-vă de Allah cu privire la femei, căci le-ați luat ca pe o încredințare de la Allah, iar intimitatea cu ele v-a devenit permisă prin cuvântul lui Allah. Drepturile voastre asupra lor sunt să nu permită nimănui pe care îl detestați să stea pe mobilierul vostru. Dacă fac acest lucru, atunci loviți-le, dar într-un mod care să nu provoace vătămări sau să lase urme.  Drepturile lor asupra voastră sunt să le asigurați întreținerea și să le îmbrăcați într-un mod rezonabil.” Relatat de Muslim (1218). 

Problema permisiunii de a intra în căminul conjugal poate fi rezumată în următoarele puncte: 

În primul rând: 

Dacă soțul îi acordă soției permisiunea clară de a primi o anumită persoană care este una dintre mahramurile ei sau o femeie, sau dacă permisiunea lui este generală, atunci soției îi este permis în acest caz să îi primească în casa lui, potrivit consensului savanților. 

În al doilea rând: 

Dacă soțul a rămas tăcut și nu și-a dat permisiunea, atunci ea ar trebui să facă ceea ce consideră că este cel mai probabil potrivit și să permită să intre în casa lui aceia despre care consideră că soțul ei cel mai probabil nu s-ar supăra dacă ar intra în casa lui, dintre cei cărora le este permis să intre la soție în absența soțului ei, dintre mahramuri și femei. Dar dacă ea consideră cel mai probabil că soțul ei nu ar dori ca o anumită persoană să intre în casă în absența lui, atunci nu îi este permis să o primească. Aceasta este potrivit consensului savanților. 

Se spune în al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (30/125): 

Unul dintre drepturile soțului asupra soției sale este ca ea să nu permită nimănui să intre în casa lui decât cu permisiunea lui, din cauza relatării transmise de Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el), potrivit căreia Mesagerul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) a spus: „Nicio femeie nu ar trebui să postească atunci când soțul ei este prezent fără permisiunea lui și nu ar trebui să permită nimănui să intre în casa lui când el este prezent fără permisiunea lui.” Relatat de al-Bukhari (4899) și Muslim (1026). 

Ibn Hajar l-a citat pe al-Nawawi spunând: Acest hadeeth indică faptul că soția nu ar trebui să treacă cu vederea dreptul soțului de a nu lăsa pe nimeni să intre în casa lui decât cu permisiunea lui. Aceasta trebuie înțeleasă ca referindu-se la situațiile în care ea nu știe dacă soțul ei ar aproba. Dar dacă știe că soțul ei ar aproba, atunci nu există niciun păcat asupra ei, precum în cazul celui al cărui obicei este să primească oaspeți într-un loc pregătit pentru ei, fie că este prezent, fie că nu, astfel încât primirea lor nu necesită permisiune specială din partea lui. 

Pe scurt, permisiunea lui este importantă și trebuie luată în considerare, fie că este specifică, fie că este generală. Sfârșitul citatului. 

În al treilea rând: 

Dacă soțul a declarat clar că nu dorește ca o anumită persoană să fie primită sau ca cineva să intre în casa lui în absența lui, atunci este haram pentru ea să permită oricui să intre în casa soțului ei. 

Dar are soțul dreptul să-i spună soției sale să nu le permită părinților sau mahramurilor ei să intre și să o viziteze? 

Există o diferență de opinie între savanți cu privire la această chestiune și există două opinii: că este permis și că nu este permis. 

Se spune în al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (24:82): 

Opinia corectă potrivit madhhabului hanafit, care este și opinia malikită, este că soțul nu ar trebui să îi împiedice pe părinții soției să intre la ea o dată pe săptămână și nu ar trebui să îi împiedice pe ceilalți mahram ai ei să facă acest lucru o dată pe an. Același lucru se aplică și copiilor ei dintr-o altă căsătorie dacă sunt mici; soțul nu ar trebui să îi împiedice să intre la ea o dată pe zi. Dar dacă el consideră că părinții ei o vor corupe, atunci ar trebui să li se permită să intre împreună cu o femeie desemnată de soț, în care el are încredere, iar salariul ei trebuie plătit de el. 

Opinia șafi’ită, care este și una dintre opiniile hanafiților, este că el le poate interzice să intre, motivul fiind că locuința este proprietatea lui și are dreptul să interzică oricui să intre în proprietatea sa. 

Hanbaliții consideră că soțul nu are dreptul să le interzică părinților ei să o viziteze, deoarece aceasta înseamnă ruperea legăturilor de rudenie. Dar dacă știe din dovezi circumstanțiale că vizita lor sau a unuia dintre ei va cauza un anumit rău, atunci o poate interzice. Sfârșitul citatului. 

Cea mai corectă dintre aceste opinii este că soțul nu are dreptul să îi împiedice pe părinții și mahramurile soției sale să o viziteze, deoarece aceasta înseamnă ruperea legăturilor de rudenie, iar ruperea legăturilor de rudenie este haram în toate cazurile. Prin urmare, nu îi este permis soțului să încerce să provoace să se întâmple ceva haram, ci ar trebui să se străduiască să împace și să păstreze legăturile de rudenie. Este bine cunoscut faptul că onorarea mahramurilor soției înseamnă onorarea soției și buna conviețuire cu ea. Profetul (Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace) a spus: „Cel mai bun dintre voi este cel care este cel mai bun cu familia sa.” Relatat de al-Tirmidhi (3895); el a spus: acesta este un hadeeth saheeh ghareeb hasan. A fost, de asemenea, considerat saheeh de al-Albani în al-Saheehah (1174). 

Dacă el suspectează unul dintre mahramurile soției sale sau consideră cel mai probabil că unul dintre ei ori unul dintre părinți va încerca să provoace probleme între el și soția sa, atunci, în acest caz, îi este permis să îi împiedice să o viziteze, pentru a preveni problemele, și nu există niciun păcat asupra lui în acest caz. 

A se vedea întrebarea nr. 10680. 

Și Allah știe cel mai bine.