O singură jertfă este suficientă în numele membrilor unei familii, chiar dacă sunt o sută

O singură jertfă este suficientă în numele tuturor membrilor unei familii, indiferent câți sunt.  

Al-Tirmidhi (1505) a relatat că ‘Ata’ ibn Yassaar a spus: L-am întrebat pe Abu Ayyoob: Cum se făcea jertfa în vremea Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui)? El a spus: Un om oferea o oaie în numele său și al membrilor familiei sale, iar ei mâncau o parte și îi hrăneau și pe alții cu o parte.” Clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Tirmidhi. 

În Tuhfat al-Ahwadhi se spune: 

Acest hadeeth afirmă clar că o singură oaie este suficientă în numele unui om și al membrilor familiei sale, chiar dacă sunt mulți, iar aceasta este corect. 

Al-Haafiz ibn al-Qayyim a spus în Zaad al-Ma’aad: Învățătura Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) era că o oaie este suficientă în numele unui om și al membrilor familiei sale, chiar dacă sunt numeroși.  

Al-Shawkaani a spus în Nayl al-Awtaar: De fapt, o singură oaie este suficientă în numele membrilor unei familii, chiar dacă sunt o sută sau mai mulți, după cum indică Sunnah. Sfârșitul citatului. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen a spus în al-Sharh al-Mumti’ (5/275): 

Nu există o limită a numărului de oameni care pot împărți răsplata. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a oferit o jertfă în numele întregii sale ummah, iar un om poate oferi o singură oaie în numele său și al membrilor familiei sale, chiar dacă sunt o sută. Sfârșitul citatului. 

Comitetului Permanent i s-a adresat întrebarea: În această familie sunt douăzeci și două de persoane, iar ele au un singur venit și un singur buget. De Eid al-Adha oferă o singură jertfă și nu știu dacă aceasta este suficientă sau dacă ar trebui să ofere două jertfe? 

Ei au răspuns: 

Dacă familia este numeroasă, dar locuiește într-o singură casă, o singură jertfă este suficientă pentru ei, însă dacă oferă mai mult de o jertfă, aceasta este mai bine. Sfârșitul citatului. 

Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah, 11/408.