O scurtă privire asupra Baabismului și Baha’ismului

Shaykh Ibn Baaz (fie ca Allah să aibă milă de el) a scris o scurtă descriere a Baabismului și Baha’ismului, pe care o vom cita aici. El (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Aceasta este o scurtă descriere a Baabismului și Baha’ismului. 

În viziunea lor, cuvântul al-Baab (lit. „Ușa”) se referă la un iranian ignorant care pretindea că este sufi. Numele lui era ‘Ali ibn Muhammad al-Shiraazi. El pretindea că era ușa către Baha’-Allah Mirza Husayn ‘Ali și că era mesagerul căruia îi venea revelația de la Baha’. 

Baabiții sunt numiți după el. De fiecare dată când era supus presiunii și i se cerea să se pocăiască, el se pocăia de Baabism și pretindea că este Ja’fari, unul dintre șiiții Ithna-‘Ashari. 

Baabiții au ținut într-un an o conferință în deșertul Dasht pentru a-și anunța opiniile și a vesti cu bucurie venirea imamului așteptat, despre care pretindeau că apăruse. 

Baabiții nu erau cu toții la fel în convingerile lor și în viziunea lor asupra lui Baab, după cum se afirmă la p. 97 din cartea al-Baha’iyyah Tareekhuha wa ‘Aqeedatuha wa Sillatuha bi’l-Baatiniyyah wa’l-Suhyooniyyah (Baha’ismul, istoria și convingerile sale și legătura sa cu ezoterismul și sionismul), scrisă de conducătorul organizației Ansaar al-Sunnah al-Muhammadiyyah din Egipt, Shaykh ‘Abd al-Rahmaan al-Wakeel (fie ca Allah să aibă milă de el). 

La conferința lor existau două grupuri de Baabiți, unul condus de al-Bashroo’i și al-Quddoos, iar celălalt de al-Baha’ și Qurrat al-‘Ayn, după cum se spune la p. 98 din această carte. Și adunările lor erau de două tipuri: una doar pentru imamii (conducătorii) Baabismului și alta pentru oamenii de rând. Subiectul discuțiilor din adunările conducătorilor era abrogarea sharee’ah islamice de către Baabism. Opinia lor finală era că Baab era mai mare și avea un statut mai înalt decât toți Mesagerii și că ceea ce îi fusese revelat lui ca religie era mai complet și mai perfect decât orice revelație sau religie anterioară. 

După cum se afirmă la pp. 99-100 din cartea menționată, Qurrat al-‘Ayn a ținut un discurs condamnabil la această conferință, când al-Bashroo’i și al-Quddoos nu erau prezenți. Al-Baha’ era, de asemenea, absent, pretinzând că era bolnav. Era îngrijorat de consecințele discursului ei și aștepta să vadă reacția delegaților și dacă aceștia îi vor respinge sau nu ideile. În discursul ei, ea a afirmat clar că religia lui Muhammad fusese complet abrogată de noua religie (Baha’ismul), care ajunsese la ummah prin intermediul lui Baab, chiar dacă până atunci nu sosise decât o mică parte din ea și ei se aflau acum într-un interval. Hotărârea sharee’ah islamice nu se mai aplica și era permis ca oamenii – ba chiar li se prescria – să-și împartă averile și femeile. 

Al-Wakeel a spus că acest lucru era afirmat clar de istoricul Baha’i în cartea sa al-Kawaakib al-Durriyyah (p. 180, 210). Și ea a afirmat clar în discursul său că nu credea în înviere. 

Această Qurrat al-‘Ayn era o susținătoare ferventă a opiniilor lor. Ea a emis o fatwa înainte de a lua legătura cu al-Baha’, apoi, când a luat legătura cu al-Baha’, i s-a supus și a atribuit fatwa lui. 

Baabiții au desfășurat o mișcare teroristă armată în cadrul căreia au vărsat mult sânge și au ucis sute de oameni.  Statul iranian li s-a opus și a recrutat trupe pentru a le pune capăt, iar acest lucru a fost realizat; i-au ucis pe Baab al-Baab al-Bashroo’i și pe însoțitorul său al-Qudoos în anul 1265 AH, după cum se afirmă în cartea menționată – cartea lui al-Wakeel – apoi savanții șiiți au emis o fatwa declarând că Baab era un necredincios și un apostat și că merita să fie executat. Guvernul a ordonat executarea lui și el a fost ucis în fața oamenilor; înainte de aceasta fusese închis în citadelă. 

Savanții șiiți au dezbătut cu el de mai multe ori, iar el a fost demascat și ignoranța și confuzia sa au fost demonstrate clar. Printre cele mai inteligente întrebări care i-au fost adresate s-a numărat întrebarea despre defectele sharee’ah islamice și despre perfecțiunea lucrurilor pe care le adusese el, iar el nu a putut oferi niciun răspuns, ba chiar nu a putut spune niciun cuvânt. I s-a cerut să țină un discurs și a ținut un discurs lipsit de valoare, care nu merita să fie ascultat. Prin urmare, savanții au decis că era un necredincios și că trebuia executat, iar el a fost executat. 

Notă: Am afirmat mai sus că Baab în care cred Baha’iții era vestitorul lui al-Baha’ și că el era cel care primea revelația și o transmitea. Așadar, el este asemenea unui mesager pentru al-Baha’. Baabiții cred în al-Baab, care este ‘Ali ibn Muhammad al-Shiraazi, sufiul ignorant care pretindea că era vasul uman cel mai perfect în care se manifesta realitatea divină și că el era cel care crease totul prin cuvântul său. A se vedea p. 117. De asemenea, ei l-au citat spunând: „În ziua lui Nooh, eu eram Nooh; în ziua lui Ibraaheem, eu eram Ibraaheem; în ziua lui Moosa, eu eram Moosa; în ziua lui ‘Eesa, eu eram ‘Eesa; în ziua lui Muhammad, eu eram Muhammad; și în ziua lui ‘Ali, eu eram ‘Ali … în ziua în care Allah face pe cineva să triumfe, eu voi fi cel pe care Allah îl face să triumfe. Eu sunt ultimul după care nu va mai exista nimeni și sunt primul înaintea căruia nu a existat nimeni. Eu sunt manifestarea dovezii lui Allah împotriva lumilor.” 

Cât de ridicole sunt aceste cuvinte, pe care nicio persoană înțeleaptă nu le-ar rosti. (Shar’at al-Baab, p. 119). 

Baab a abolit cele cinci rugăciuni zilnice, rugăciunea de Jumu’ah și rugăciunea în congregație, cu excepția rugăciunii funerare. El a afirmat că purificarea de janaabah nu era obligatorie și că qiblah era casa în care se născuse în Shiraaz sau locul în care fusese întemnițat ori casele în care locuiau el și adepții săi. Acestea erau locurile în care adepților săi li se cerea să meargă în pelerinaj. 

În ceea ce privește postul, acesta trebuia ținut de la răsăritul până la apusul soarelui, timp de o lună Baabi care durează nouăsprezece zile. În ceea ce privește zakaah, aceasta era o cincime din averea unei persoane, care trebuia luată la sfârșitul anului și predată consiliului Baabi. Există și alte hotărâri ridicole pe care le puteți vedea la p. 120 din cartea lui al-Wakeel. 

Baha’ismul 

În ceea ce-l privește pe al-Baha’, cunoscut sub numele de Baha’ al-Deen, acesta era Mirza Husayn ibn ‘Ali ibn al-Mirza ‘Abbaas Bazrak al-Maazandrani al-Noori al-Iraani. S-a născut în Tehran în anul 1233 AH și a fost implicat în sufism întreaga sa viață. Și-a luat miturile și poveștile de la Shaykh-ii săi. Apoi s-a mutat la Baghdad din Tehran ca vizitator sau în exil, după care s-a mutat frecvent din Baghdad în alte locuri, apoi s-a mutat la ‘Akka din motive politice și cu intenții ascunse, precum și din cauza numeroaselor dispute dintre adepții săi Baabi și adepții fratelui său, Yahya ibn ‘Ali ibn Mirza. După toate acestea și după multe evoluții, al-Baha’ a făcut următoarele afirmații (a se vedea p. 143 din cartea lui al-Wakeel). La început, al-Baha’ a pretins că era succesorul (khaleefah) lui Baab sau ultimul succesor al lui al-qaa’im (adică imamului ascuns); apoi a pretins că el însuși era al-qaa’im. Apoi a pretins că este Profet, după care a pretins că este divin și că realitatea divină exista în forma sa cea mai perfectă doar atunci când era întrupată în el. 

Moartea lui al-Baha’ 

Când se afla în apogeul puterii sale și chemarea sa era la maximum, Allah a făcut să dezvolte o febră, din cauza căreia a murit în timp ce credea în afirmațiile sale false și în miturile sale ridicole. A murit în Dhu’l-Qa’dah 1309 AH. A se vedea p. 144 din eseul și notele de subsol ale lui Abu’l-Fadaa’il. Abu’l-Fadaa’il era unul dintre propagatorii sectei false al-Baha’. 

Metodele lui al-Baha’ de propagare a opiniilor sale 

Era un sufi care se baza pe aluzii, simboluri și jargon. A se vedea p. 147 din cartea lui al-Wakeel. 

Cărțile sale 

Cele mai cunoscute dintre ele sunt al-Ayqaan și al-Aqdas. Pe prima a scris-o în Baghdad; aceasta tratează demonstrarea faptului că Baab era Mahdi și al-qaa’im. Face referire la afirmațiile lui al-Baha’. A scris această carte ca răspuns la întrebări despre Baab. În această carte, al-Baha’ a recunoscut că păcătuia scriind-o. Cât de stranii sunt acțiunile și faptele rele ale acestui criminal. Slavă lui Allah, cât de măreț este El: El a insistat ca acești criminali și mincinoși să eșueze în cuvintele și faptele lor. Lui Allah Îi revine lauda pentru claritatea adevărului și eșecul falsității. A se vedea p. 150 din cartea lui al-Wakeel. 

Ura Baha’iților față de musulmani 

Al-Mirza nu a urât nicio comunitate atât de mult cum a urât ummah Ultimului Mesager. Este suficient să știți că i-a acuzat pe generațiile anterioare și ulterioare că nu au înțeles nimic din Qur’aan și a spus: „Au trecut o mie două sute opt ani de când a apărut Qur’aan-ul și toți acești plebei îl recită în fiecare dimineață, iar până acum nu au înțeles nicio singură literă din sensul lui.” Apoi al-Baha’ spune: „Cel care nu bea din nectarul nostru pecetluit, a cărui pecete am rupt-o cu numele nostru al-qayyoom, nu a înțeles lumina Tawheed-ului, nu cunoaște sensul Cărților lui Allah și este unul dintre mushrikeen.” 

Notă: 

În acest rezumat despre Baabiți și Baha’iți, nu am văzut niciun cuvânt pe care să nu-l puteți găsi în cartea lui al-Wakeel. Trebuie menționat că o parte provine din cartea doctorului Muhammad Mahdi Khaan al-Irani al-Tabreezi, care a trăit în Egipt și care se numește Miftaah Baab al-Abwaab. O parte a fost preluată din articole scrise de Muhibb al-Deen al-Khateeb despre Baabism și Baha’ism, iar o parte sunt cuvintele mele. Și Allah este Sursa puterii. Fie ca Allah să trimită binecuvântări și pace asupra Profetului nostru Muhammad, asupra familiei și însoțitorilor săi. Sfârșitul citatului. 

Majmoo’ Fataawa al-Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn ‘Abd-Allah ibn Baaz (7/407-412). 

Shaykh Ibn Baaz (fie ca Allah să aibă milă de el) a emis, de asemenea, o altă fatwa în care a afirmat că Baha’iții sunt necredincioși. El a fost întrebat despre opiniile lui Baha’-Allah, care pretindea că este Profet și, de asemenea, pretindea că Allah se întrupase în el. Este permis ca musulmanii să-i îngroape pe acești necredincioși în cimitirele musulmane? 

El a răspuns: 

Dacă convingerile Baha’iților sunt așa cum spuneți, atunci, fără îndoială, ei sunt necredincioși și nu este permis să fie îngropați în cimitirele musulmane, deoarece oricine pretinde că este Profet după Profetul nostru Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) este un mincinos și un necredincios potrivit textelor sharee’ah și consensului musulmanilor și deoarece aceasta este necredință în cuvintele lui Allah (interpretarea sensului): 

„Muhammad nu este tatăl niciunuia dintre bărbații voștri, ci este Mesagerul lui Allah și ultimul (de la sfârșitul) profeților”

[al-Ahzaab 33:40]

Și deoarece există relatări mutawaatir de la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) care afirmă că el este Pecetea Profeților și că nu există niciun Profet după el. În mod similar, cel care pretinde că Allah este întrupat în el sau în orice altă creatură este un necredincios potrivit consensului musulmanilor, deoarece Allah, slăvit fie El, nu este întrupat în niciuna dintre creaturile Sale; mai degrabă, El este mai mare și mai măreț decât atât. Oricine crede aceasta este un necredincios potrivit consensului musulmanilor și neagă versetele și ahaadeeth care spun că Allah este deasupra Tronului și că El este deasupra întregii creații. El, slăvit fie El, este Cel Preaînalt, Cel Măreț și nu există nimeni asemenea Lui sau comparabil cu El. El S-a descris robilor Săi după cum urmează (interpretarea sensului): 

„Într-adevăr, Domnul vostru este Allah, Care a creat cerurile și pământul în șase zile, apoi S-a înălțat deasupra Tronului (într-un mod care se potrivește Măreției Sale)”

[al-A’raaf 7:54]

Sfârșitul citatului. 

Majmoo’ Fataawa al-Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn ‘Abd-Allah ibn Baaz (13/169).