O fiică nelegitimă întreabă: a cui fiică sunt?

În primul rând: confirmăm că acest copil nelegitim nu are nicio legătură cu crima părinților săi și că are toate aceleași drepturi ca orice alt musulman, bărbat sau femeie. De asemenea, trebuie să se teamă de Allah, pentru a putea deveni unul dintre oamenii Paradisului cu care Allah este mulțumit. 

În al doilea rând: savanții au avut opinii diferite cu privire la posibilitatea ca un copil să fie atribuit tatălui său adulter, dacă femeia nu era căsătorită. 

Aceasta înseamnă că, dacă femeia era căsătorită și a avut un copil la șase luni după căsătorie, atunci copilul trebuie atribuit tatălui, iar el nu poate nega copilul decât dacă își divorțează soția prin li’aan. Dacă un bărbat pretinde că a comis zina cu această femeie și că acesta este copilul său nelegitim, nu trebuie să i se acorde nicio atenție, conform consensului savanților, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Copilul este atribuit soțului, iar adulterului nu îi revine nimic.” Relatat de al-Bukhaari, 2053; Muslim, 1457. 

Ibn Qudaamah a spus: „Savanții au fost unanim de acord că, dacă un copil se naște din soția unui bărbat, iar un alt bărbat pretinde că este copilul său, copilul nu trebuie atribuit celui din urmă. Diferența de opinie apare atunci când un copil se naște în afara căsătoriei.” 

Dacă femeia nu este căsătorită și are un copil ca urmare a zinei, iar zaani (adulterul, bărbatul care a comis zina) pretinde că este copilul său, trebuie copilul să-i fie atribuit sau nu? 

Majoritatea savanților sunt de părere că acel copil nu trebuie să-i fie atribuit. 

S-a relatat de la al-Hasan, Ibn Sireen, ‘Urwah, al-Nakha’i, Ishaaq și Sulaymaan ibn Yassaar că acel copil trebuie să-i fie atribuit. 

Aceasta a fost și opinia preferată de Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el). 

Ibn Qudaamah a relatat, de asemenea, această opinie de la Abu Haneefah. El a spus: „‘Ali ibn ‘Aasim a relatat că Abu Haneefah a spus: Dacă un bărbat comite zina cu o femeie, iar ea rămâne însărcinată de la el, nu văd nimic greșit în faptul că el se căsătorește cu ea, deși este însărcinată, pentru a-i ascunde (păcatul), iar copilul va fi copilul lui.” (al-Mughni, 9/122). 

Ibn Muflih (Allah să aibă milă de el) a spus: Shaykhul nostru [Ibn Taymiyah] a preferat opinia că un bărbat poate să-și atribuie un copil care este rezultatul zinei cu o femeie necăsătorită. al-Furoo’, 6/625 

Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a spus: Copilul nelegitim nu trebuie atribuit lui zaani conform majorității savanților, însă al-Hasan și Ibn Sireen au spus: el poate fi atribuit lui zaani dacă pedeapsa hadd a fost aplicată asupra lui și poate moșteni de la el. Ibraaheem a spus: el poate fi atribuit lui dacă pedeapsa hadd prin biciuire a fost aplicată sau dacă devine proprietarul femeii cu care a avut relații sexuale. Ishaaq a spus: el poate fi atribuit lui și a citat ceva similar de la ‘Urwah și Sulaymaan ibn Yassaar. 

Shaykh al-Islam (Ibn Taymiyah) a spus: Există, de asemenea, două opinii printre savanți cu privire la faptul dacă zaani poate revendica copilul ca fiind al său, dacă femeia nu este căsătorită. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Copilul este atribuit soțului, iar adulterului nu îi revine nimic.” Astfel, el a spus că acel copil aparține soțului, nu lui zaani. Însă dacă femeia nu este căsătorită, acest hadeeth nu se aplică. ‘Umar a atribuit taților lor copiii născuți în jaahiliyyah, însă acesta nu este locul pentru a discuta în detaliu această problemă. 

Al-Fataawa al-Kubra, 3/178 

Majoritatea savanților au citat ca dovadă că acest copil nelegitim nu trebuie atribuit lui zaani hadeeth-ul relatat de Ahmad (7002), Abu Dawood (2265) și Ibn Maajah (2746), de la ‘Amr ibn Shu’ayb, de la tatăl său, de la bunicul său, care a spus: „Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a hotărât că oricine se naște dintr-o sclavă care nu era deținută de tatăl său sau (se naște) dintr-o femeie liberă cu care (tatăl) a comis zina nu poate fi atribuit lui și nici nu poate moșteni de la el, chiar dacă cel căruia îi este atribuit îl revendică drept fiu. El este copilul desfrâului, indiferent dacă mama sa era o femeie liberă sau o sclavă.” 

Acest hadeeth a fost clasificat drept hasan de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood și de al-Arna’oot în Tahqeeq al-Musnad. A fost citat ca dovadă de Ibn Muflih pentru a susține opinia majorității. 

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a hotărât că acest copil nelegitim nu trebuie atribuit lui zaani și nu poate moșteni de la el, chiar dacă zaani îl revendică drept copil al său. 

Fără îndoială, atribuirea copilului unei anumite persoane este o chestiune serioasă de care depind multe hotărâri ale sharee’ah, precum chestiunile legate de moștenire, persoanele cărora le este interzisă căsătoria (mahrams) și rudele sale. 

Ideea este că fatwa care spune că acest copil nelegitim nu trebuie atribuit lui zaani este conformă cu opinia majorității savanților. 

În ceea ce-l privește pe Shaykh Ibn Jibreen (Allah să-l păstreze), poate că și-a întemeiat opinia pe cealaltă opinie a savanților pe care am menționat-o mai sus. 

Pe baza opiniei majorității, copilul nelegitim – fie băiat, fie fată – nu trebuie atribuit lui zaani și nu trebuie descris ca fiind copilul său. Mai degrabă, el trebuie atribuit mamei sale; este mahram pentru ea și poate moșteni de la ea asemenea tuturor celorlalți copii ai ei. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: „În ceea ce privește copilul care se naște ca urmare a zinei, el este copilul mamei sale, nu al tatălui său, din cauza sensului general al hadeeth-ului în care Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: «Copilul este atribuit soțului, iar adulterului nu îi revine nimic» – adică acesta nu este copilul său. Aceasta este semnificația hadeeth-ului. Dacă bărbatul se căsătorește cu ea după ce se pocăiește, copilul a fost conceput înaintea căsătoriei și a pocăinței și nu este copilul său; el nu poate moșteni de la bărbatul care a comis zina, chiar dacă acesta îl revendică drept copil al său, deoarece el nu este copilul său legitim.” 

Din Fataawa Islamiyyah, 3/370. 

În Fataawa al-Shaykh Muhammad ibn Ibraaheem (11/146) se spune: Copilul creat din sperma lui zaani nu poate fi numit copilul lui zaani. 

Și Allah știe cel mai bine.