O femeie obeză cere ajutor unui bărbat non-mahram pentru a urca și coborî din autobuz

Principiul de bază este că femeia musulmană nu ar trebui să iasă din casa ei decât în cazuri de necesitate. Dacă nu are nevoie să iasă, atunci i se poruncește să rămână în casa ei, după cum spune Allah (interpretarea sensului): 

„Și rămâneți în casele voastre și nu vă împodobiți precum în vremea ignoranței”

[al-Ahzaab 33:33]

Ibn Katheer (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Această conduită este ceva ce Allah le-a poruncit soțiilor Profetului Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui), iar femeile comunității îl urmează în aceasta. 

Tafseer al-Qur’aan il-‘Azeem (3/482). 

Dacă o femeie are nevoie să iasă, atunci poate ieși cu respectarea condițiilor decretate de sharī‘ah, precum purtarea hijabului corespunzător și nepurtarea parfumului și a podoabelor; însă dacă parcurge distanța considerată călătorie, trebuie să aibă cu ea un mahram. 

Dacă o femeie este supraponderală, obeză sau bolnavă și are nevoie de un bărbat care să o ajute să urce sau să coboare din autobuz, atunci nu-i este permis să iasă decât cu un mahram sau cu o femeie care o poate ajuta. Nu-i este permis unei femei să-i permită unui bărbat să o țină de mână sau să o atingă, deoarece el este un străin (non-mahram) pentru ea. 

Pentru detalii despre hotărârea privind atingerea unei femei non-mahram, consultați răspunsul la întrebarea nr. 21183. 

Dacă o femeie este constrânsă să iasă și nu are niciun mahram care să o poată ajuta să urce și să coboare din autobuz, atunci poate cere ajutorul uneia dintre femeile din autobuz. 

Dacă nu poate face niciunul dintre aceste lucruri, îi este permis să ceară ajutorul unui bărbat, deoarece cazurile de necesitate fac lucrurile interzise permise, însă necesitatea nu trebuie exagerată. Principiul shar’i bine cunoscut printre învățați este: „Greutatea aduce ușurare.” 

Merită menționat că aceste circumstanțe cu care te confrunți nu fac ceea ce este interzis permis; mai degrabă, acesta rămâne haraam până în Ziua Învierii. Aceasta este regula generală, însă o concesie poate fi permisă numai în cazuri de necesitate și în momentele în care există nevoie. 

Dacă nevoia încetează să existe sau este posibil să te ocupi de ea într-un mod shar’i, precum cererea ajutorului unui mahram sau al unei alte femei, atunci hotărârea inițială, aceea că este haraam și un păcat, intră din nou în vigoare. Așadar, ferește-te să perseverezi în aceasta. 

Iar Allah știe cel mai bine.