O femeie creștină este îngrijorată că mariajul ei cu soțul musulman ar putea fi nevalid

În primul rând:

Sperăm ca – înainte de a răspunde la întrebarea dumneavoastră – sentimentele dumneavoastră sincere față de soțul și copilul dumneavoastră să fie o licărire de lumină care v-a atins mintea și inima și care vă va determina să reflectați mai mult asupra situației și viitorului dumneavoastră și asupra a ceea ce Allah, slăvit și preamărit fie El, așteaptă de la dumneavoastră în viață și după moarte.

Omul se află mereu într-o stare de confuzie și se întreabă, mereu privește și așteaptă, simțind că orice soartă îi va reveni este necunoscută în această viață, însă ceea ce îl așteaptă în mormânt după moarte este cel mai important factor care îl motivează să caute fericirea și salvarea în acea Zi.

Problema este simplă și clară, cu voia lui Allah; este pur și simplu să aveți o credință adânc înrădăcinată că Allah este Cel care ne-a creat, că El ne-a rânduit această viață lumească și că El este cu noi, veghează asupra treburilor noastre, un singur Dumnezeu fără partener sau asociat, fără tată și fără fiu, și că toți Mesagerii și Profeții, de la tatăl nostru Adam până la Sayyiduna Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra tuturor), sunt o milă de la Domnul lumilor pentru întreaga omenire. El i-a trimis pentru a-i călăuzi pe oameni către Creatorul lor și a le arăta Calea care îi va readuce în Paradisul din care tatăl lor Adam (pacea fie asupra sa) a fost alungat atunci când a mâncat din copac. Acesta a fost începutul încercărilor pentru toți oamenii de pe acest pământ. Astfel, Allah, slăvit și preamărit fie El, i-a trimis pe Mesageri și Profeți pentru a-i călăuzi pe oameni și a le arăta calea de întoarcere în Paradis, astfel încât diavolii să nu îl conducă pe om pe calea pieirii și pierderii.

Nu putem ascunde faptul că suntem foarte surprinși de mulți dintre cei care cred în Mesia ‘Eesa ibn Maryam (Isus, fiul Mariei – binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), care este Profet și Mesager de la Domnul lumilor, dar nu cred în fratele său Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Cu greu putem înțelege logica ce duce la această concluzie.

Prin ce se deosebește Mesia, lucru care nu a fost adus și de Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)? Care este diferența clară care îi determină pe oameni ca dumneavoastră, raționali și buni la suflet, dornici să caute ceea ce se află la Allah și temători de pedeapsa și mânia Lui – ce îi determină pe dumneavoastră și pe alți oameni corecți ca dumneavoastră să continuați să faceți diferență între Mesageri și Profeți?

Nu sunt ei toți frați care se confirmă unii pe alții? Nu au vestit cei dintâi venirea celor de mai târziu? Nu sunt credințele lor toate aceleași, întrucât indică spre Allah, Unicul Dumnezeu, iar legile lor sunt similare în măsura în care un bărbat musulman se poate căsători cu femei dintre Oamenii Cărții (evrei și creștini)?

Ce apropiere mai mare ați putea căuta decât faptul că soțul și copilul dumneavoastră sunt musulmani care cred în Mesia (pacea fie asupra sa) ca ființă umană care a fost Mesager și cred, de asemenea, în mesageria lui Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)?

De ce curiozitatea nu vă determină să adoptați ceea ce este mai bun în familia dumneavoastră și să credeți, de asemenea, în Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) ca Profet și Mesager și să studiați învățătura sa potrivit căreia Mesia (pacea fie asupra sa) va coborî la sfârșitul timpului pentru a judeca potrivit acestor învățături și a-i călăuzi pe oameni către ele? Ummah (națiunea) Profetului nostru Muhammad, musulmanii, a început cu Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și se va încheia cu Mesia (pacea fie asupra sa), când acesta va coborî la sfârșitul timpului.

Unul dintre foștii creștini a spus, când lumina credinței în Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a răsărit în inima lui: „L-am câștigat pe Muhammad, dar nu l-am pierdut pe Mesia!”

La această dobândire vă chemăm; nu vă chemăm să nu credeți în Mesia (pacea fie asupra sa), ci vă chemăm să credeți în toți Profeții și Mesagerii, de la Adam până la Muhammad, inclusiv Nooh (Noe), Ibraaheem (Avraam), Moosa (Moise) și ‘Eesa (Isus), … Binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra tuturor.

Astfel vom fi, înaintea Domnului nostru, printre grupul Mesagerilor și Profeților, al tuturor, vom dobândi fericirea în această lume și în mormintele noastre și ne vom alătura lor în Viața de Apoi, în grădinile fericirii.

Nu numai atât; nobilul Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) ne-a dat vestea bună că oameni ca dumneavoastră, care au crezut în profetul lor înainte de Islam, apoi au intrat în Islam, vor primi o răsplată dublă, nu doar una singură!

Profetul Islamului, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), a spus: „Sunt trei cărora li se va acorda răsplata de două ori: un om dintre Oamenii Cărții care a crezut în profetul său, apoi a ajuns să cunoască Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), a crezut în el și l-a urmat; el va avea o răsplată dublă…”

Relatat de Muslim (219).

Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați răspunsul la întrebarea nr. 6389

Cât despre a crede în unii dintre ei și a nu crede în alții, acesta este un risc grav pe care Sfântul Coran îl consideră echivalent cu necredința în toți Profeții. Allah, slăvit fie El, spune (interpretarea sensului):

„Spuneți (o, musulmanilor): «Noi credem în Allah și în ceea ce ne-a fost trimis nouă și în ceea ce i-a fost trimis lui Ibraaheem (Avraam), lui Ismaa‘eel (Ismael), lui Ishaq (Isaac), lui Ya‘qoob (Iacov) și Al-Asbat (celor doisprezece fii ai lui Ya‘qoob (Iacov)) și în ceea ce le-a fost dat lui Moosa (Moise) și lui ‘Eesa (Isus) și în ceea ce le-a fost dat Profeților de la Domnul lor. Noi nu facem nicio deosebire între ei și Lui ne-am supus (în Islam)”

[al-Baqarah 2:136].

În al doilea rând:

Cu privire la răspunsul la întrebarea dumneavoastră despre căsătorie, nu vă îngrijorați în privința căsătoriei dumneavoastră, deoarece este validă potrivit legii islamice. Condiția castității, adică abținerea de la adulter, în cazul soției – fie că este musulmană sau nu – înseamnă că soțul nu se căsătorește cu ea în timp ce ea persistă în săvârșirea acelui rău. Însă, dacă ea a comis acel păcat în trecut, apoi a renunțat la el și a devenit castă, atunci nu este nimic greșit ca un bărbat musulman să se căsătorească cu ea în acest caz. Islamul nu privește acea greșeală la care o persoană a renunțat și pe care a lăsat-o cu mult în urmă.

Validitatea căsătoriei este confirmată și mai mult dacă soțul nu știe ce a făcut ea înainte de căsătorie.

Prin urmare, ea nu are dreptul să îi dezvăluie acest lucru. Ea a mers mai departe renunțând la relațiile haraam și începând o viață nouă, astfel că există speranța ca soțul să aibă o influență bună asupra ei și să o învețe căile pocăinței și să se bazeze pe Creator, slăvit și preamărit fie El, să se apropie de El prin acte zilnice de adorare, dhikr (pomenirea lui Allah), bunătate față de cei slabi, sprijinirea celor cărora li s-a făcut nedreptate sau care sunt asupriți și răspândirea binelui pe pământ. Atunci soția lui va învăța cât de mult neglijase calea către Allah și cât de mare era nevoia ei de iubirea lui Allah, slăvit fie El, și de iubirea căii călăuzirii aduse de toți Profeții, care este calea Islamului, după cum spune Allah, slăvit și preamărit fie El, (interpretarea sensului):

„Iar acela care dorește o altă religie decât Islamul, aceasta nu-i va fi acceptată și el se va afla în Viața de Apoi printre cei pierduți”

[Aal ‘Imraan 3:85].

Cu privire la întrebarea dumneavoastră despre fiul dumneavoastră și așa mai departe, nu este loc pentru acest fel de întrebare atât timp cât căsătoria este validă. Dacă doriți să aflați mai multe despre reglementările privind copilul născut în urma unei relații nelegitime, vă rugăm să consultați fatwa nr. 21818.

În cele din urmă, dacă vă salvați și vă răscumpărați din Foc intrând în Islam, aceste întrebări nu vor mai conta și nu va exista loc pentru tristețe sau teamă, deoarece Allah, slăvit și preamărit fie El, spune (interpretarea sensului):

„Noi am spus: «Coborâți cu toții din acest loc (din Paradis)! Iar când va veni la voi o Călăuzire de la Mine, cei care vor urma Călăuzirea Mea nu vor avea teamă și nici nu vor fi triști.

Iar cei care nu cred și socotesc mincinoase semnele Noastre (dovezile, probele, versetele, învățămintele, semnele, revelațiile etc.), aceia sunt locuitorii Focului și vor rămâne veșnic în el»”

[al-Baqarah 2:38-39]

„O, fii ai lui Adam! Dacă vor veni la voi Mesageri dintre voi, recitându-vă versetele Mele, atunci aceia care vor fi evlavioși și drepți nu vor avea teamă și nici nu vor fi triști.

Iar cei care resping semnele Noastre (dovezile, probele, versetele, învățăturile, semnele, revelațiile etc.) și se poartă cu aroganță față de ele, aceia sunt locuitorii Focului (Iadului) și vor rămâne veșnic în el”

[al-A‘raaf 7:35-36].

Iar Allah știe cel mai bine.