O femeie care întreabă despre angajamentul religios al celui care vine să o ceară în căsătorie nu îngreunează lucrurile

Nu greșești și nu îngreunezi lucrurile; dimpotrivă, faci bine că întrebi despre angajamentul religios și caracterul acestor pretendenți. De fapt, aceasta este ceea ce familia ta ar trebui să facă; nu le este permis să se opună faptului că faci acest lucru, ci ar trebui să te sprijine în el. 

Islamul a poruncit alegerea unui soț și a unei soții buni. Factorul comun în alegere este caracterul bun și angajamentul religios. O femeie este prea slabă pentru a rămâne statornică în angajamentul ei religios dacă se căsătorește cu cineva lipsit de caracter și de angajament religios 

Prin urmare, sfatul nostru pentru familia ta este să te sprijine în această chestiune. Caută ajutorul lui Allah cu răbdare, rugăciune și du’aa’, iar noi Îl rugăm pe Allah să te binecuvânteze cu un soț drept. 

Shaykh Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre cele mai importante calități pentru care o fată ar trebui să-și aleagă soțul. 

El a răspuns: 

Cele mai importante calități pentru care o femeie ar trebui să aleagă un bărbat care o cere în căsătorie sunt caracterul bun și angajamentul religios. În ceea ce privește bogăția și neamul, acestea sunt chestiuni secundare. Cel mai important lucru este ca pretendentul să fie angajat religios și să aibă un caracter bun, deoarece femeia nu va avea de pierdut cu un om angajat religios și cu un caracter bun: dacă o păstrează, o va păstra într-un mod bun și potrivit, iar dacă îi dă drumul, îi va da drumul cu bunătate. Mai mult, un bărbat angajat religios și cu un caracter bun va fi o binecuvântare pentru ea și copiii ei; ea va învăța de la el bunele moravuri și cunoștințele religioase. Dar dacă el este altfel, atunci trebuie să se țină departe de el, mai ales de cei care tratează cu ușurință chestiunea rugăciunii sau despre care se știe că beau alcool – Allah să ne ferească. În ceea ce-i privește pe cei care nu se roagă deloc, ei sunt necredincioși și nu le este permis să se căsătorească cu femei credincioase. Ideea este că femeia ar trebui să se concentreze asupra caracterului și angajamentului religios. În ceea ce privește originea bună, aceasta este de preferat, deoarece Mesagerul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dacă vine la voi unul al cărui caracter și angajament religios vă mulțumesc, atunci dați-i-o în căsătorie (pe fiica voastră sau pe ruda voastră de sex feminin aflată în grija voastră)…” Dar dacă există și compatibilitate socială, aceasta este de preferat. 

Fataawa al-Mar’ah al-Muslimah, 2/702 

Shaykh Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost, de asemenea, întrebat despre un bărbat care a cerut în căsătorie fiica altui bărbat. Când a întrebat despre el, a aflat că nu se ruga, iar cel întrebat a răspuns spunând: „Poate că Allah îl va călăuzi.” Ar trebui să meargă mai departe cu această căsătorie? 

El a răspuns: 

Dacă cel care cere în căsătorie nu se roagă în congregație, atunci este un făcător de rele care nu ascultă de Allah și de Mesagerul Său și se opune consensului musulman, potrivit căruia efectuarea rugăciunii în congregație este una dintre cele mai bune acte de adorare. Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Majmoo’ al-Fataawa (23/222): Savanții sunt de acord că aceasta – adică rugăciunea în congregație – este una dintre cele mai importante și mai bune acte de adorare și unul dintre cele mai mari simboluri ale Islamului. Sfârșitul citatului. 

Dar această faptă rea nu îl scoate din Islam, așadar îi este permis să se căsătorească cu o femeie musulmană, însă altcineva care aderă la Islam și are un caracter drept ar fi mai bun decât el, chiar dacă este mai puțin bogat și are un neam inferior, după cum se spune în hadeeth: „Dacă vine la voi unul al cărui caracter și angajament religios vă mulțumesc, atunci dați-i-o în căsătorie (pe fiica voastră sau pe ruda voastră de sex feminin aflată în grija voastră).” Ei au spus: „O, Mesager al lui Allah, chiar dacă este deficient în ceea ce privește bogăția și compatibilitatea?” El a spus: „Dacă vine la voi unul al cărui caracter și angajament religios vă mulțumesc, atunci dați-i-o în căsătorie (pe fiica voastră sau pe ruda voastră de sex feminin aflată în grija voastră)” de trei ori. Relatat de al-Tirmidhi. Și este dovedit în al-Saheehayn și în alte surse, din hadeeth-ul lui Abu Hurayrah, că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Femeile se pot căsători pentru patru lucruri: bogăția lor, neamul lor, frumusețea lor și angajamentul lor religios. Alege-o pe cea angajată religios, fie ca mâinile tale să fie frecate cu praf (adică fie ca tu să prosperezi).” 

Aceste două ahaadeeth indică faptul că cele mai bune lucruri cărora trebuie să li se acorde atenție sunt angajamentul religios și caracterul bun, atât la bărbat, cât și la femeie. Tutorele care se teme de Allah și își înțelege responsabilitatea trebuie să acorde atenție sfatului Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), deoarece va fi întrebat despre aceasta în Ziua Învierii. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și (amintește-ți) Ziua când (Allah) îi va chema și va spune: «Ce răspuns le-ați dat Mesagerilor?»”

[al-Qasas 28:65] 

„Apoi, cu siguranță, îi vom întreba pe cei cărora le-a fost trimisă aceasta (Cartea) și, cu adevărat, îi vom întreba pe Mesageri”

[al-A’raaf 7:6]

Dar dacă cel care cere în căsătorie nu se roagă deloc, nici în congregație, nici singur, atunci este un necredincios care se află în afara Islamului. Trebuie să i se ceară să se pocăiască, iar dacă se pocăiește și începe să se roage, Allah îi va accepta pocăința dacă pocăința sa este sinceră și cu adevărat de dragul lui Allah. Altfel, trebuie executat ca necredincios și apostat și nu trebuie îngropat în cimitirul musulmanilor, nici spălat sau înfășurat în giulgiu și nici nu trebuie să i se facă rugăciunea funerară. Dovada că este necredincios se găsește în Cartea lui Allah, Preaînaltul, și în Sunnah Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) – iar el a citat dovezile privitoare la cel care nu se roagă, apoi a spus: 

Așa cum este clar din textele Coranului și ale Sunnah că cel care nu se roagă este un necredincios a cărui necredință îl scoate din Islam, nu îi este permis să se căsătorească cu o femeie musulmană, pe baza textelor și a consensului savanților. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și nu vă căsătoriți cu Al-Mushrikaat (politeistele) până când ele nu cred (nu-L adoră numai pe Allah). Și, cu adevărat, o sclavă credincioasă este mai bună decât o (femeie liberă) Mushrikah (politeistă), chiar dacă aceasta vă place”

[al-Baqarah 2:221]

Și Allah a spus despre femeile care au emigrat de dragul lui Allah (al-muhajiraat) (interpretarea sensului): 

„O, voi cei care credeți! Când femeile credincioase vin la voi ca emigrante, examinați-le; Allah știe cel mai bine credința lor, apoi, dacă vă convingeți că sunt cu adevărat credincioase, nu le trimiteți înapoi la necredincioși. Ele nu le sunt îngăduite (ca soții) necredincioșilor și nici necredincioșii nu le sunt îngăduiți (ca soți) lor”

[al-Mumtahanah 60:10]

Musulmanii sunt în unanimitate de acord asupra a ceea ce indică aceste două texte, și anume că este haraam pentru o femeie musulmană să se căsătorească cu un necredincios. Pe baza acestui fapt, dacă un bărbat își dă fiica sau o altă rudă de sex feminin aflată în grija sa în căsătorie unui bărbat care nu se roagă, acea căsătorie nu este valabilă, iar femeia nu devine permisă bărbatului prin acel contract, deoarece este un contract care nu este în conformitate cu porunca lui Allah, Preaînaltul, și a Mesagerului Său. Este dovedit din hadeeth-ul lui ‘Aa’ishah (fie ca Allah să fie mulțumit de ea) că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Oricine face o faptă care nu este în conformitate cu această chestiune a noastră va fi respinsă.” 

Așadar, căsătoria trebuie anulată dacă soțul nu se roagă, cu excepția cazului în care se pocăiește și revine la Islam începând să se roage.  

Pe scurt: În ceea ce privește acest pretendent care nu se roagă, dacă nu se roagă în congregație, atunci este un făcător de rele care nu devine astfel necredincios, deci este permis să te căsătorești cu el în acest caz, însă cel care este angajat religios și are un caracter bun este mai bun decât el. Dacă nu se roagă deloc, nici cu congregația, nici singur, atunci este un necredincios și apostat care se află în afara Islamului; nu îi este permis să se căsătorească cu o femeie musulmană în nicio împrejurare, decât dacă se pocăiește sincer, se roagă și aderă la Islam. 

În ceea ce privește ceea ce este menționat în întrebare despre tatăl femeii care întreabă despre el și cel întrebat care spune: „Poate că Allah îl va călăuzi”, viitorul este cunoscut de Allah, iar controlul asupra lui se află în mâna Sa. Suntem responsabili pentru ceea ce știm în prezent, iar ceea ce știm despre pretendent acum este că este un necredincios și nu îi este permis să se căsătorească cu o femeie musulmană. Dar sperăm ca Allah să-l călăuzească și să-l aducă înapoi la Islam, astfel încât să poată să se căsătorească cu femei musulmane; iar acest lucru nu este dificil pentru Allah. 

Majmoo’ Fataawa al-Shaykh Ibn ‘Uthaymeen, 12/question no. 31 

Concluzie: Trebuie să ai răbdare până când Allah te binecuvântează cu un soț drept. Ceea ce faci întrebând și aflând despre caracterul și angajamentul religios al pretendenților este prescris în Islam; de fapt, este obligatoriu pentru tine și tutorii tăi. Dacă pretendentul nu se roagă, atunci orice contract de căsătorie nu este valabil, deoarece faptul de a nu te ruga este kufr care îl scoate pe om din Islam. Fumatul, raderea bărbii și ascultarea muzicii sunt toate acțiuni haraam și constituie motive legitime pentru a refuza un pretendent dacă acesta face aceste lucruri. 

Îl rugăm pe Allah să te călăuzească, să te facă statornică în ascultarea de El și să te binecuvânteze cu un soț drept și copii buni. 

Și Allah știe cel mai bine.