O cerere de ajutor din partea unei mame al cărei fiu era evlavios, apoi a devenit ateu
Întrebare
„Stimate Șeic, sper că veți avea răbdarea să-mi ascultați cererea de ajutor cu privire la nenorocirea care m-a lovit în legătură cu fiul meu și să mă sfătuiți cât mai curând posibil cu privire la modul corect de a aborda această situație. Am patru fii, cel mai mare dintre ei are douăzeci și opt de ani, iar cel mai mic are douăzeci și unu de ani. I-am crescut să respecte învățăturile Islamului și să urmeze îndrumarea sa. Suntem o familie dedicată religios; casa noastră, asemenea locului de muncă al soțului meu, este un far al da‘wah islamice. Dar, din nefericire, am fost încercați în privința fiului nostru, iar nenorocirea noastră are legătură cu angajamentul său religios. Fiul cel mare este un inginer de înalt nivel; este foarte ambițios și foarte inteligent, dar, din păcate, am fost șocați să aflăm că nu-i place religia și angajamentul religios, precum și obligațiile impuse de Islam. Ne-a acuzat că suntem ciudați din punct de vedere social, deoarece avem grijă să evităm adunările mixte. A început să nege sunnah și să ridiculizeze poruncile religioase și este suspicios față de toate acestea. Cea mai mare nenorocire s-a produs când l-am luat cu noi pentru ‘umrah, în speranța că Allah îl va călăuzi, dar nu a făcut deloc ‘umrah și nu s-a rugat în al-Masjid al-Haraam și a refuzat să facă orice rugăciune în afară de rugăciunea de Jumu‘ah, pe care a făcut-o doar pentru a ne face pe plac. Atunci ne-am dat seama că fiul nostru este ateu și ne-am dat seama că a fost influențat de site-uri ale ateilor de pe Internet. Acest lucru are legătură cu munca sa, deoarece lucrează cu computere. Am încercat foarte mult să-l convingem; a stat de vorbă cu un shaykh și i-am spus să intre pe site-ul Tareeq al-Eemaan (calea credinței) pentru a dezbate cu frați care au experiență și cunoștințe în respingerea argumentelor specioase. A continuat cu ei timp de șase luni, dar fără niciun rezultat. Ne dăm seama că s-a gândit la această chestiune timp de patru ani. Acum, ori de câte ori îl confruntăm și îi spunem că este necredincios, el neagă și spune: Sunt musulman cu numele și în fața oamenilor; nu le spun oamenilor despre acest lucru deoarece este o chestiune privată și eu sunt cel care va fi tras la răspundere. Vrea să se căsătorească cu o femeie musulmană, dar l-am împiedicat să se căsătorească și am refuzat să participăm în vreun fel, nici măcar la o cerere în căsătorie, deoarece oamenii ar putea fi înșelați de noi, întrucât suntem dedicați religios și ar putea crede că și el este la fel. Ne acuză că suntem cauza situației în care se află acum, deoarece crede că suntem prea extremi și spune: Unde sunt rugăciunile voastre răspunse? Unde este Allah, Care mă va călăuzi? A făcut ‘umrah înainte de aceasta și s-a rugat lui Allah să-l călăuzească și spune: Totul are o cauză tangibilă și științifică, iar eu nu-L pot vedea pe Allah – și neagă că El există."
Răspuns
Îi cerem lui Allah, Preaînălțatul, să vă sporească răsplata și să vă acorde cea mai bună răsplată pentru eforturile depuse în îngrijirea copiilor dumneavoastră și în educarea lor islamică. Din scrisoarea dumneavoastră simțim că ați făcut ceea ce Allah, Preaînălțatul, v-a poruncit cu privire la responsabilitatea cu care v-a încredințat.
Faptul că fiul dumneavoastră s-a îndepărtat de ascultarea Domnului său, Preaînălțatul, și și-a ales calea rătăcirii, a abaterii și a ateismului nu ar trebui să vă facă să vă simțiți neliniștiți sau vinovați și nici să simțiți că modul în care v-ați crescut copiii a fost cauza acestui lucru, așa cum a sugerat acest fiu deviat. Dimpotrivă, v-ați făcut bine datoria și vă aflați într-o stare bună, dacă Allah voiește, iar cei care nu au depus efortul pe care l-ați depus dumneavoastră sunt cei care au fost neglijenți față de ei înșiși și față de copiii lor. Așadar, nu dați atenție șoaptelor lui Shaytaan și nu lăsați ceea ce a spus fiul dumneavoastră să vă împiedice să continuați eforturile de a le oferi copiilor dumneavoastră o educație islamică bună și de a rămâne dedicați și atașați învățăturilor islamice.
Trebuie să vă dați seama că nu este vina dumneavoastră că fiul dumneavoastră a ajuns în această situație și nu veți purta povara păcatelor sale, deoarece nu ați cruțat niciun efort pentru a-l învăța și a-l călăuzi pe calea Islamului. O persoană ca dumneavoastră, care nu a cruțat niciun efort, nu poate fi trasă la răspundere dacă unii membri ai familiei sale se îndepărtează de calea cea dreaptă și nu va avea niciun păcat. Dimpotrivă, cel care va avea păcat este cel care a fost neglijent sau nepăsător în îngrijirea copiilor săi.
Vedem ce s-a întâmplat cu fiul și soția lui Nooh (pacea fie asupra lui) și cum au fost condamnați împreună cu cei care au fost condamnați, în ciuda faptului că Nooh (pacea fie asupra lui) nu a cruțat niciun efort pentru a-i chema și a încerca să-i călăuzească. Dar ei nu i-au răspuns, astfel încât Allah i-a pedepsit și s-au numărat printre cei înecați. Un lucru asemănător poate fi spus despre soția lui Loot (pacea fie asupra lui), tatăl lui Ibraaheem (pacea fie asupra lui) și Abu Taalib, unchiul Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Fiecare dintre acești Profeți și Mesageri a făcut ceea ce Allah, Preaînălțatul, i-a poruncit să facă și a îndeplinit responsabilitatea în cel mai desăvârșit mod. Nu au fost neglijenți față de familiile lor, însă inimile se află în mâna lui Allah, Preaînălțatul; El îl călăuzește pe cel pe care voiește și îl lasă în rătăcire pe cel pe care voiește și nu lasă în rătăcire decât pe cei nelegiuiți. Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):
„Nu îți revine ție (Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) călăuzirea lor, ci Allah îl călăuzește pe cel pe care voiește”
[al-Baqarah 2:272]
„Cu adevărat! Tu (O, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) nu-l călăuzești pe cel pe care îl voiești, ci Allah îl călăuzește pe cel pe care voiește. Și El îi cunoaște cel mai bine pe cei călăuziți”
[al-Qasas 28:56].
Shaykh ‘Abd ar-Rahmaan as-Sa‘di (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:
Aici Allah, Preaînălțatul, spune: Cu adevărat, tu, O, Muhammad – și cu atât mai mult alții – nu poți călăuzi pe nimeni, nici măcar pe cei care îți sunt cei mai dragi dintre oameni. Nimeni nu are capacitatea de a călăuzi pe cineva, adică de a-l face să accepte călăuzirea sau de a crea credința în inima lui. Dimpotrivă, aceasta se află numai în mâna lui Allah, Cel Preaslăvit și Preaînălțat: El îl călăuzește pe cel pe care voiește și știe cel mai bine cine merită călăuzirea, așa că îl călăuzește, precum și cine nu o merită, așa că îl lasă să rătăcească.
Cât despre atribuirea călăuzirii Mesagerului în versetul în care Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului): „Și cu adevărat, tu (O, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) călăuzești către Calea Dreaptă (adică religia monoteismului islamic a lui Allah)” [ash-Shoora 42:52], aceasta este călăuzirea în sensul explicării și învățării. Mesagerul arată calea dreaptă și îi încurajează pe oameni să o urmeze, depunându-și toate eforturile pentru a-i vedea pe oameni urmând calea. Însă, în ceea ce privește crearea credinței în inimile oamenilor și acordarea posibilității de a acționa potrivit acesteia, el nu are deloc capacitatea de a face acest lucru.
Tafseer as-Sa‘di (620).
Consultați, de asemenea, răspunsul la întrebarea nr. 12053.
Pe baza acestui fapt, nu aveți altă opțiune decât să vă rugați ca el să fie călăuzit. Așadar, întoarceți-vă către Domnul dumneavoastră, Preaînălțatul, și faceți multe supplicații (du‘aa’) către El înainte de ivirea zorilor și în timpul prosternării, în speranța că Allah, Preaînălțatul, vă va răspunde rugăciunilor.
S-a relatat că Abu Hurayrah a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Există trei rugăciuni cărora li se va răspunde fără îndoială: rugăciunea celui nedreptățit; rugăciunea călătorului și rugăciunea unui tată cu privire la copilul său.”
Relatat de at-Tirmidhi (1905), Abu Dawood (1563) și Ibn Maajah (3862); clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh at-Tirmidhi.
Al-Azeemabaadi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:
„rugăciunea unui tată” – adică pentru sau împotriva copilului său. Mama nu este menționată deoarece dreptul ei este mai mare, astfel încât rugăciunea ei are mai multe șanse să fie acceptată.
‘Awn al-Ma‘bood, 4/276.
An-Minnaawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:
„rugăciunea unui tată pentru copilul său” – deoarece îl iubește sincer și îl pune înaintea sa. Deoarece este atât de sincer față de copilul său, supplicația sa are mai multe șanse să fie acceptată. Mama nu este menționată, în ciuda faptului că are mai mult drept și este mai apropiată de fiul ei, ceea ce înseamnă că supplicația ei are mai multe șanse să fie acceptată decât cea a tatălui, deoarece acest lucru este evident.
Fayd al-Qadeer, 3/301.
Shaykh Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:
„rugăciunea unui tată” – în unele versiuni ale hadithului se spune „împotriva copilului său”, iar în unele versiuni nu este menționat; cu alte cuvinte, rugăciunea tatălui poate fi pentru sau împotriva copilului său. Aceasta este versiunea mai corectă; rugăciunea tatălui pentru sau împotriva copilului său va fi acceptată. Cât despre rugăciunea pentru el, se roagă pentru el din compasiune și milă, iar celui care arată milă oamenilor, Allah, Cel Preaslăvit și Preaînălțat, îi va arăta milă. Cât despre rugăciunea împotriva lui, el nu se poate ruga împotriva fiului său decât dacă fiul merită acest lucru, iar dacă se roagă împotriva lui atunci când acesta merită, Allah îi va răspunde rugăciunii.
Acestea sunt cele trei rugăciuni acceptate: rugăciunea celui nedreptățit; rugăciunea călătorului și rugăciunea părintelui, fie că este mama, fie tatăl.
Sharh Riyadh as-Saaliheen (3/157), ediția Dar Ibn Haytham.
Am explicat condițiile supplicației pentru ca aceasta să fie acceptabilă pentru Allah și să primească răspuns, în răspunsul la întrebarea nr. 13506.
Am explicat locurile și momentele în care supplicațiile primesc răspuns în răspunsul la întrebarea nr. 22438.
În ceea ce privește faptul că nu îl ajutați să se căsătorească și că nu mergeți cu el la nimeni, aceasta este ceea ce ar trebui să faceți, chiar dacă rămâne așa (adică necăsătorit) până la sfârșitul vieții sale. Aceasta deoarece oamenii, după cum spuneți, ar fi înșelați de ceea ce știu despre angajamentul dumneavoastră religios și ar crede că fiul dumneavoastră este ca dumneavoastră – sau cel puțin, dacă este diferit sau s-a îndepărtat, nimeni nu și-ar imagina vreodată că a ajuns la un asemenea nivel (adică ateismul). Trebuie să continuați să-l sfătuiți și să cereți ajutorul cuiva specializat în astfel de chestiuni, care să poată sta de vorbă cu el, să dezbată cu el și să răspundă îndoielilor sale. Acest lucru poate fi mai eficient și mai benefic decât dezbaterea pe site-uri.
Îi cerem lui Allah să ne călăuzească pe noi și pe dumneavoastră către calea dreaptă și să îndrepte pentru noi situația soților și a copiilor noștri.
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.