Numirea unei alte persoane pentru a prelua rolul de imam în timpul rugăciunii

În primul rând: 

Dacă apare un motiv care îl împiedică pe imam să termine rugăciunea sau să continue ca imam, el poate numi pe cineva care să preia locul său și să termine rugăciunea împreună cu congregația. Aceasta este opinia majorității savanților. 

Al-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus în al-Majmoo’ (4/142): 

Ibn al-Mundhir a relatat aceasta de la ‘Umar ibn al-Khattaab, ‘Ali, ‘Ilqimah, ‘Ata’, al-Hasan al-Basri, al-Nakha’i, al-Thawri, Maalik, ashaab al-ra’i și Ahmad și nu a relatat de la nimeni că nu este permis să numești pe altcineva să preia locul. Sfârșitul citatului. 

Ei au citat ca dovadă faptul că atunci când ‘Umar ibn al-Khattaab (Allah să fie mulțumit de el) a fost înjunghiat în timp ce se ruga, l-a luat de mână pe ‘Abd al-Rahmaan ibn ‘Awf și l-a făcut să înainteze, iar acesta i-a condus pe oameni în restul rugăciunii. Relatat de al-Bukhaari, 3700. 

Aceasta s-a întâmplat în prezența Sahaabah-ilor și a altora și nimeni nu a obiectat, astfel că a existat consens. 

A se vedea: al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (3/252) 

În al doilea rând: 

Dacă imamul devine incapabil să termine rugăciunea sau să îndeplinească oricare dintre părțile esențiale ale rugăciunii, aceasta este considerată una dintre scuzele care îi permit să numească pe altcineva pentru a termina rugăciunea în congregație. 

Abu’l-Waleed al-Baaji a spus în al-Muntaqa Sharh al-Muwatta’ (1/290): 

În ceea ce privește retragerea imamului din cauza unei scuze, nu există nicio diferență de opinie cu privire la faptul că aceasta este permisă. Scuzele sunt de două tipuri: 

Aceasta include ceva care îl face pe imam obligat să devină membru al congregației, și anume atunci când devine incapabil să îndeplinească oricare dintre părțile obligatorii ale rugăciunii. În acest caz, el trebuie să se retragă și să facă un alt bărbat să înainteze pentru a termina rugăciunea, iar el trebuie să urmeze noul imam. Sfârșitul citatului. 

Un alt exemplu este cazul în care imamul este copleșit de plâns și nu poate termina recitarea al-Faatihah, care este o parte esențială a rugăciunii. În acest caz, el trebuie să numească un membru al congregației să preia locul său.  

Ibn Qudaamah a spus în al-Mughni (1/944): 

Dacă nu poate termina al-Faatihah, atunci poate numi pe cineva să îi conducă în rugăciune, deoarece a devenit incapabil să o facă. Și este permis să numească pe altcineva, de exemplu dacă își pierde wudoo’ în mod accidental sau dacă devine incapabil în timpul rugăciunii să îndeplinească o parte esențială a rugăciunii; atunci poate numi pe cineva să termine rugăciunea. Sfârșitul citatului.  

Dar dacă imamul a terminat recitarea al-Faatihah, apoi este copleșit de plâns în timp ce recită Coranul după al-Faatihah, în acest caz poate înceta să recite și să se încline și nu trebuie să facă nimic altceva. 

S-a relatat că ‘Abd-Allah ibn al-Saa’ib (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah ne-a condus în rugăciunea Fajr în Makkah și a început să recite Soorat al-Mu’minoon, până când a ajuns la pasajul care îi menționează pe Moosa și Haroon, când Profetul a fost copleșit de tuse, astfel că s-a înclinat. Relatat de Muslim (455). 

Al-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus în Sharh Muslim (4/177): 

Acest hadeeth arată că este permis să încetezi recitarea și că aceasta nu este makrooh, dacă cineva încetează dintr-un motiv. Sfârșitul citatului. 

Nu îi este permis să numească pe altcineva să preia locul în acest caz, deoarece este capabil să termine rugăciunea împreună cu oamenii, îndeplinind doar părțile esențiale ale rugăciunii. Nu este necesar să continue recitarea cu dificultate în timp ce plânge, deoarece recitarea a ceva în plus față de al-Faatihah nu este obligatorie. 

În Mawaahib al-Jaleel (2/136) se relatează că al-Maaziri a spus: 

El nu trebuie să numească pe cineva să preia locul dacă este împiedicat să recite o parte din soorah. 

În asemenea cazuri, este recomandat să încerce să se controleze cât poate, pentru a nu le cauza greutăți celorlalți credincioși dacă plânsul său continuă prea mult timp, deoarece aceasta va avea unele efecte negative.  

Shaykh Ibn Baaz (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat în Majmoo’ al-Fataawa (11/342): Care este opinia dumneavoastră despre fenomenul plânsului cu voce tare? 

El a răspuns: 

I-am sfătuit pe mulți dintre cei care au luat legătura cu mine să evite aceasta și că nu este potrivit, deoarece îi deranjează pe oameni și le cauzează greutăți și îi distrage pe ceilalți credincioși și pe cei care citesc Coranul. Ceea ce trebuie să facă credinciosul este să se străduiască să nu-și lase vocea să se audă dacă plânge și să se ferească de ostentație, deoarece shaytaan-ul îl poate conduce la ostentație. El nu trebuie să deranjeze pe nimeni cu vocea sa și nici să îi tulbure. Dar este cunoscut faptul că unii oameni nu fac aceasta în mod voit, ci sunt copleșiți fără intenție. În acest caz, este iertabil dacă nu se poate abține. Este dovedit că atunci când Profetul recita Coranul, pieptul său se ridica asemenea fierberii unui ceaun din cauza plânsului. Și s-a relatat că atunci când Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) citea Coranul, nu îi putea face pe oameni să îl audă din cauza plânsului. Și s-a relatat că suspinele lui ‘Umar puteau fi auzite din spatele rândurilor credincioșilor. Dar aceasta nu înseamnă că vocea trebuie ridicată în plâns, ci este ceva care îi copleșea din cauza fricii lor de Allah. Așadar, dacă o persoană este copleșită de plâns și nu se poate abține, nu păcătuiește pentru aceasta. Sfârșitul citatului. 

În al treilea rând: 

Din cele de mai sus este clar că, dacă imamul dumneavoastră terminase recitarea al-Faatihah, apoi a greșit numind pe altcineva să preia locul său și nu trebuie să mai facă aceasta. Dar hotărârea cu privire la rugăciunea dumneavoastră și a lui este că rugăciunea este validă, in sha Allah, și nimănui nu trebuie să i se spună să o repete, deoarece toți nu cunoșteați această hotărâre.  

Dar dacă imamul este copleșit de plâns în timp ce recită al-Faatihah, atunci ceea ce a făcut numind pe altcineva să preia locul său a fost corect. 

Și Allah știe cel mai bine.