Nu s-a rugat în timpul sarcinii din ignoranță

În primul rând: 

Femeia însărcinată este obligată să se roage la fel ca orice altă femeie aflată în stare de puritate. Rugăciunea este suspendată pentru femei numai în cazul menstruației sau al nifaas (sângerării postpartum). Cunoașterea acestui lucru este răspândită și ușor accesibilă, iar ignoranța în această privință este foarte neobișnuită, mai ales în țările musulmane. Mai degrabă, aceasta trebuie considerată o deficiență și o neglijență. 

Ceea ce trebuie să facă fiecare persoană responsabilă din punct de vedere religios este să învețe ceea ce are nevoie pentru ca actele sale de adorare și relațiile sale cu ceilalți să fie corecte și valide. Aceasta face parte din cunoașterea pe care este obligatoriu să o dobândească și nu este permis să o amâne sau să fie distras de la ea. 

Prin urmare, ceea ce trebuie să facă soția ta este să se căiască înaintea lui Allah, Preaînaltul, pentru deficiențele și neglijența ei în a învăța și a-i întreba pe oamenii cunoașterii. Dar nu trebuie să recupereze aceste rugăciuni, potrivit opiniei savanților care este mai corectă, indiferent dacă nu le-a făcut din ignoranță sau neglijență, însă trebuie să se străduiască să facă multe acte de adorare și ascultare și multe rugăciuni naafil (supraerogatorii). 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Pe baza acestui fapt, dacă o persoană nu se purifică așa cum este obligată, deoarece textul nu a ajuns la ea, cum ar fi dacă mănâncă carne de cămilă și nu face wudoo’ după aceea, apoi textul ajunge la ea și îi devine clar că wudoo’ este necesar în acest caz, sau se roagă în țarcurile cămilelor, apoi textul ajunge la ea și hotărârea îi devine clară, trebuie să repete rugăciunile anterioare? Există două opinii ale savanților, ambele relatate de la Ahmad. 

Un caz similar este dacă își atinge penisul și apoi se roagă, iar apoi îi devine clar că este obligatoriu să facă wudoo’ după atingerea penisului. 

Opinia corectă în toate aceste cazuri este că nu trebuie să repete rugăciunile, deoarece Allah iartă lucrurile făcute din greșeală sau din uitare și deoarece El spune (interpretarea sensului): „Și Noi nu pedepsim niciodată până când nu trimitem un Mesager (pentru a avertiza)” [al-Isra’ 17:15].

Dacă porunca Mesagerului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) privind o anumită chestiune nu a ajuns la o persoană, atunci hotărârea că aceasta este obligatorie nu a fost dovedită în cazul ei. De aceea, în cazul lui ‘Umar și ‘Ammaar, când au devenit junub, iar ‘Umar nu s-a rugat, în timp ce ‘Ammaar s-a rugat după ce s-a rostogolit în țărână, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu i-a poruncit niciunuia dintre ei să repete rugăciunea. În mod similar, nu i-a poruncit lui Abu Dharr să repete rugăciunea când devenea junub și rămânea câteva zile fără să se roage. Și nu i-a poruncit Companionului care a mâncat până când a putut distinge clar firul alb de firul negru să recupereze postul. Și nu le-a poruncit celor care s-au rugat cu fața către Ierusalim înainte ca vestea să ajungă la ei că această hotărâre (de a avea fața către Ierusalim în timpul rugăciunii) fusese abrogată să recupereze acele rugăciuni. 

Un caz similar este cel al femeii care suferea de istihaadah (sângerare neregulată, non-menstruală) și nu s-a rugat o perioadă, deoarece credea că rugăciunea nu era obligatorie în cazul ei. Există două opinii ale savanților cu privire la obligația ei de a recupera rugăciunile. Prima opinie este că nu trebuie să facă acest lucru – după cum s-a relatat de la Maalik și alții – deoarece, atunci când femeia care suferea de istihaadah i-a spus Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): Sângerez foarte mult, iar aceasta m-a împiedicat să mă rog și să postesc, el i-a spus ce trebuia să facă în viitor, dar nu i-a poruncit să recupereze rugăciunile din trecut. 

Mi s-a dovedit prin relatări mutawaatir că printre femeile și bărbații din deșert și din alte locuri există persoane care ajung la vârsta pubertă fără să știe că rugăciunea este obligatorie pentru ele. De fapt, dacă unei femei i se spune să se roage, ea spune: Nu până când nu voi fi mai în vârstă și nu voi deveni bătrână! – crezând că rugăciunea este obligatorie doar pentru femeile bătrâne și cele asemenea lor. Printre adepții shaykh-ilor (adică ai sufiților) există multe grupuri care nu știu că rugăciunea este obligatorie pentru ei. În aceste cazuri, nu li se cere să recupereze rugăciunile omise, potrivit opiniei corecte. Sfârșitul citatului. 

Majmoo‘ al-Fataawa (21/101, 102)

În al doilea rând: 

Nifaas este sângerarea care apare odată cu nașterea sau cu două sau trei zile înainte de naștere, dacă este însoțită de semne ale nașterii iminente, cum ar fi contracțiile. 

Se spune în Kashshaaf al-Qinaa‘ (1/219):

Dacă vede sânge cu trei zile sau mai puțin înainte ca orice parte a copilului să iasă și simte durere, atunci acesta este nifaas, asemenea celui care apare odată cu nașterea. Sfârșitul citatului. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre o femeie însărcinată: cu câteva zile înainte de a naște are sângerări și ceva asemănător; când este suspendată rugăciunea în cazul ei? 

El a răspuns: 

Savanții spun că nifaas este sângele care apare în momentul nașterii, însoțit de contracții. Dacă contracțiile apar cu una sau două zile înainte de naștere, atunci acesta este nifaas. În ceea ce privește sângerarea care apare fără contracții, aceasta nu este nifaas, chiar dacă apare în ziua în care naște. Când sângerarea de nifaas se oprește, după un anumit timp de la naștere, atunci când devine pură trebuie să se purifice (ghusl) și să înceapă să se roage; nu trebuie să aștepte ca acea perioadă să se încheie.

Sfârșitul citatului din al-Baab al-Maftooh (nr. 31/8). 

Dacă o femeie este pe punctul de a naște, simte durerile facerii și începe să sângereze, atunci acesta este sângele de nifaas și trebuie să înceteze să se roage și să postească. 

Dar dacă nu apare sânge, trebuie să se roage chiar dacă cervixul a început să se dilate și trebuie să continue să se roage până când naște. 

Și Allah știe cel mai bine.