Nu le este permis femeilor însărcinate și celor care alăptează să întrerupă postul decât dacă se tem pentru ele sau pentru copiii lor

Acest hadeeth a fost relatat de Abu Dawood, 2408; al-Tirmidhi, 715; al-Nasaa’i, 2315; și Ibn Maajah, 1667. El spune că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah l-a scutit pe călător de jumătate din rugăciune și de obligația postului și le-a scutit pe femeile însărcinate și pe mamele care alăptează de obligația postului.” A fost clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood. 

Acest hadeeth are un sens general și se aplică oricărei femei însărcinate, însă savanții l-au limitat la cazurile de dificultate, pe baza motivului pentru care a fost prescrisă această hotărâre – și anume faptul că femeile însărcinate nu postesc. 

Aceasta este asemănătoare menționării bolnavului în versetul (interpretarea sensului): 

„iar cel care este bolnav sau se află într-o călătorie, să postească un număr egal de alte zile [în locul zilelor în care nu a postit]”

[al-Baqarah 2:185]

Aceasta se aplică tuturor celor bolnavi, indiferent cât de ușoară este boala lor. Unii dintre salaf, precum ‘Ata’, au aplicat aceasta în termeni generali, iar aceasta a fost opinia preferată de al-Bukhaari. Însă savanții, inclusiv cei patru Imami, au respins această aplicare generală și au limitat-o la cazurile de boală în care postul provoacă dificultăți, pe baza motivului pentru care a fost prescrisă hotărârea de a nu posti. 

Există texte relatate de la savanți care menționează această limitare; într-adevăr, s-a relatat că savanții au fost unanim de acord asupra acestui punct, după cum vom vedea mai jos.

 1 – Relatări de la salaf 

Abu Dawood (2318) a relatat că Ibn ‘Abbaas a spus, cu privire la versetul „Iar aceia care pot posti cu greutate, au drept răscumpărare să hrănească un sărman pentru fiecare zi” [al-Baqarah 2:184]: Aceasta este o îngăduință acordată bărbaților bătrâni și femeilor bătrâne care pot posti, permițându-le să întrerupă postul și să hrănească câte un sărman în fiecare zi în locul postului. (Această îngăduință este acordată și) femeilor însărcinate și celor care alăptează, dacă se tem (de vătămare). Al-Nawawi a spus: Isnaad-ul său este hasan. 

Aici, Ibn ‘Abbaas a limitat îngăduința acordată femeilor însărcinate și celor care alăptează la cazurile în care se temeau de vătămare, fie pentru ele însele, fie pentru copiii lor. 

Al-Shaafa’i a relatat în al-Umm: Maalik ne-a spus, relatând de la Naafi’, că Ibn ‘Umar a fost întrebat despre o femeie însărcinată, dacă se teme pentru copilul ei. El a spus: Nu ar trebui să postească și ar trebui să hrănească un sărman pentru fiecare zi, oferindu-i un mudd de grâu. 

Imam al-Bukhaari a spus: 

Capitol despre cuvintele „Zile scutite”… al-Hasan și Ibraaheem au spus despre femeile care alăptează sau sunt însărcinate: Dacă se tem pentru ele sau pentru copiii lor, ar trebui să întrerupă postul și apoi să îl recupereze. Sfârșitul citatului. 

Această limitare a hotărârii a fost relatată de la Ibn ‘Abbaas, Ibn ‘Umar, al-Hasan și al-Nakha’i dintre salaf. 

2 – Madhhab-urile celor patru imami. 

Ei au fost, de asemenea, de acord asupra acestei limitări a hotărârii. 

(i)Madhhab-ul Hanafi

Al-Jassaas a spus în Ahkaam al-Qur’aan, 1/244, după ce a citat cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Allah l-a scutit pe călător de jumătate din rugăciune și de obligația postului și le-a scutit pe femeile însărcinate și pe mamele care alăptează de obligația postului.”: 

Se știe că această îngăduință – acordată femeilor însărcinate și celor care alăptează – este limitată la cazurile în care se tem pentru ele însele sau pentru copiii lor. 

El a mai spus (1/252): 

Fie femeile însărcinate și cele care alăptează vor fi ele însele vătămate de post, fie copiii lor vor fi vătămați. În ambele cazuri, a nu posti este mai bine pentru ele și postul nu este permis în cazul lor. Dacă postul nu le va vătăma pe ele sau pe copiii lor, atunci trebuie să postească și nu le este permis să întrerupă postul. 

În al-Bahr al-Raa’iq (2/308) se spune: 

Dacă femeile însărcinate și cele care alăptează se tem pentru ele însele sau pentru copiii lor, li se permite să întrerupă postul pentru a înlătura orice dificultate. 

Adică pot întrerupe postul pentru a îndepărta vătămarea… însă aceasta este limitată la cazurile de teamă, adică atunci când consideră că este cel mai probabil să se întâmple… deoarece, dacă nu se tem de vătămare, nu există nicio îngăduință acordată lor. 

(ii)Madhhab-ul Maaliki

În Sharh Mukhtasar Khaleel (2/262) se spune: 

Dacă o femeie însărcinată se teme că fiul ei ar putea muri sau ar putea fi grav vătămat, atunci trebuie să întrerupă postul. Dacă se teme că ar putea apărea o boală, îi este permis să întrerupă postul potrivit opiniei corecte. Și s-a spus că trebuie să întrerupă postul dacă se teme de boală. Același lucru se aplică femeii care alăptează: dacă se teme că fiul ei ar putea muri sau ar putea fi grav vătămat, trebuie să întrerupă postul, iar dacă se teme de boală, îi este permis să întrerupă postul. Aceasta este condiționată de faptul că acel copil nu va accepta sânul unei alte femei; altfel, ea este obligată să postească, 

(iii)Madhhab-ul Shaafa’i

Imam al-Shaafa’i a spus în al-Umm: 

Dacă o femeie însărcinată se teme pentru copilul ei, ar trebui să întrerupă postul. Același lucru se aplică unei femei care alăptează dacă se teme că producția ei de lapte va fi afectată negativ. Dar dacă acest lucru este suportabil, nu ar trebui să întrerupă postul. Postul poate reduce laptele matern, dar reducerea poate fi suportabilă; însă dacă este extremă, atunci ar trebui să întrerupă postul. 

Al-Nawawi a spus în al-Majmoo’ (6/274):  

Companionii noștri au spus: Dacă femeile însărcinate și cele care alăptează se tem că postul le-ar putea vătăma, ar trebui să întrerupă postul și să îl recupereze ulterior, iar ele nu trebuie să ofere nicio fidyah, asemenea celui bolnav. Nu există nicio diferență de opinie asupra vreunuia dintre aceste lucruri. Dacă se tem pentru ele însele și pentru copiii lor, se aplică același lucru și nu există nicio diferență de opinie. Aceasta a fost afirmat de al-Daarimi, al-Sarkhasi și alții. Dacă se tem pentru copiii lor, dar nu și pentru ele însele, ar trebui să întrerupă postul și să îl recupereze ulterior, iar asupra acestui lucru nu există nicio diferență de opinie… 

(iv)Madhhab-ul Hanbali

Ibn Muflih a spus în al-Furoo’ (3/35): 

Este makrooh ca femeile însărcinate și cele care alăptează să postească dacă există teama că ele sau copiii lor ar putea fi vătămați. 

Ibn ‘Aqeel a spus că, dacă o femeie însărcinată sau una care alăptează se teme pentru sarcină sau pentru copilul alăptat, nu îi este permis să postească și trebuie să ofere fidyah. Dacă nu există o asemenea teamă, nu îi este permis să nu postească. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyyah a spus în Majmoo’ al-Fataawa (25/218): 

Dacă o femeie însărcinată se teme pentru fătul ei, poate întrerupe postul…  

(v)Madhhab-ul Zaahiri

Ibn Hazm a spus în al-Muhalla (4/411): 

Postul li se cere femeilor însărcinate și celor care alăptează, precum și bărbaților bătrâni. Postul de Ramadaan este obligatoriu pentru toți, însă dacă o femeie care alăptează se teme că ar putea avea prea puțin lapte pentru copilul ei și nu există nimeni altcineva care să hrănească copilul, sau dacă acesta nu va accepta sânul unei alte femei, ori dacă o femeie însărcinată se teme pentru fătul ei, sau dacă un bătrân nu poate posti din cauza vârstei sale, atunci ei pot întrerupe postul… sfârșitul citatului. 

În al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (28/55) se spune: 

Fuqaha’ sunt de acord că femeilor însărcinate și celor care alăptează le este permis să întrerupă postul în Ramadaan, atât timp cât se tem de boală sau de agravarea bolii pentru ele însele ori pentru copiii lor, sau se tem de vătămare ori de moarte. În cazul femeii însărcinate, fătul este considerat parte din trupul ei, astfel încât teama pentru el este asemenea fricii de vătămarea oricăruia dintre membrele sau facultățile ei fizice. 

Al-Shawkaani a spus în Nayl al-Awtaar (4/273), comentând hadeeth-ul care spune că femeilor însărcinate și celor care alăptează li se permite să nu postească: 

Acest hadeeth indică faptul că femeilor însărcinate și celor care alăptează le este permis să nu postească. Aceasta a fost opinia fuqaha’, dacă femeia care alăptează se teme pentru copilul alăptat sau dacă femeia însărcinată se teme pentru copilul nenăscut. Ei au spus: Cu siguranță li se permite să întrerupă postul. Sfârșitul citatului. 

În Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah (10/226) se spune: 

În ceea ce privește femeia însărcinată, ea trebuie să postească în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care se teme că postul i-ar putea vătăma pe ea sau copilul nenăscut; în acest caz, i se acordă o îngăduință care îi permite să nu postească și ar trebui să recupereze posturile după ce naște și după ce se încheie nifaas-ul. Sfârșitul citatului. 

A se vedea și întrebarea nr. 50005. 

Aceste texte ale savanților indică faptul că femeilor însărcinate și celor care alăptează nu le este permis să întrerupă postul atât timp cât postul nu le este dificil. 

Iar Allah știe cel mai bine.