Nu-l trăda pe cel care te trădează

Nu îi este permis să facă acest lucru, deoarece banii pe care îi ia, pretinzând că i se cuvin, sunt ceva ce șeful său i-a încredințat, iar cel căruia i se încredințează ceva este obligat să respecte acel depozit și să îl înapoieze proprietarului său. Nu îi este permis să îl trădeze în această privință. 

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Cu adevărat, Allah vă poruncește să înapoiați depozitele celor cărora li se cuvin”

[al-Nisa’ 4:58]

Iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Înapoiază depozitul celui care ți l-a încredințat și nu-i trăda pe cei care te trădează.” Relatat de al-Tirmidhi, 1264; clasificat ca saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Tirmidhi. 

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a poruncit înapoierea depozitelor celor care vi le-au încredințat și a interzis trădarea celui care v-a trădat. 

Comitetul Permanent a fost întrebat despre un bărbat care lucrează într-un magazin alimentar, iar șeful său îi plătește salariul doar o dată la patru sau șase luni. Îi este permis să își ia salariul lunar din banii magazinului alimentar în care lucrează, fără știrea șefului său? 

Ei au răspuns: 

Nu îți este permis să îți iei salariul din magazinul alimentar în care lucrezi fără știrea sau permisiunea șefului tău. Trebuie să îi ceri șefului tău salariul, iar dacă refuză, atunci trebuie să îți înaintezi plângerea autorităților competente, pentru ca acestea să îl oblige să îți plătească. 

Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah, 15/145 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a spus în Majmoo’ al-Fataawa, 30/372: 

Dacă un om are un drept care i se datorează de la altcineva, poate să îl ia sau să ia echivalentul lui fără permisiunea acestuia? Aceasta se împarte în două categorii:  

1 – Dacă motivul pentru care își cere dreptul este evident și nu necesită dovezi, precum dreptul femeii la întreținere din partea soțului ei, dreptul copilului la întreținere din partea tatălui său sau dreptul oaspetelui la ospitalitate din partea oamenilor la care stă, atunci, în acest caz, are dreptul să ia acel lucru fără permisiunea celui care i-l datorează, fără nicio îndoială. S-a dovedit în al-Saheehayn că Hind bint ‘Utbah ibn Rabee’ah a spus: „O, Mesager al lui Allah, Abu Sufyaan este un om zgârcit și nu îmi oferă suficientă întreținere mie și copilului meu.” El a spus: „Ia ceea ce îți este suficient ție și copilului tău, într-un mod rezonabil.” În această relatare, Profetul (S) i-a permis să își ia întreținerea, într-un mod rezonabil, fără să ceară permisiunea proprietarului banilor. În mod similar, dacă se știe că averea unei persoane a fost în mod clar confiscată pe nedrept și oamenii știu acest lucru, ea poate lua averea confiscată sau echivalentul ei de la cel care a confiscat-o și așa mai departe. 

2 – Dacă motivul pentru care își cere dreptul nu este evident, precum atunci când o persoană neagă că îi datorează bani sau neagă că i-a confiscat averea pe nedrept, iar cel care pretinde dreptul nu are dovezi. În acest caz există două opinii ale savanților. Una este că nu ar trebui să îl ia; aceasta este opinia lui Maalik și Ahmad. Cealaltă este că îl poate lua; aceasta este opinia lui al-Shaafa’i. 

Cei care spun că nu ar trebui să îl ia dacă nu are o dovadă clară a dreptului său citează ca dovadă relatarea consemnată în al-Sunan de la Abu Hurayrah, potrivit căreia Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Înapoiază depozitul celui care ți l-a încredințat și nu-i trăda pe cei care te trădează.” Și în al-Musnad se relatează că Basheer ibn al-Khasaasah a spus: „O, Mesager al lui Allah, avem vecini care nu lasă nimic, mare sau mic, fără să îl ia. Dacă avem ocazia să luăm ceva de la ei, ar trebui să luăm?” El a spus: „Nu. Înapoiază depozitul celui care ți l-a încredințat și nu-i trăda pe cei care te trădează.”  

Aceste ahaadeeth explică faptul că, dacă dreptul celui nedreptățit nu este evident și acesta îl ia într-un mod ascuns, nu are dreptul să facă acest lucru, chiar dacă intenționează doar să ia ceva echivalent dreptului său, deoarece face aceasta trădând pe cineva care i-a acordat încredere. Aceasta deoarece, atunci când i-a încredințat averea sa și el a luat o parte din ea fără permisiunea lui, iar drepturile sale nu sunt dovedite clar, aceasta reprezintă o trădare a încrederii. 

Aceasta deoarece trădarea este haraam în sine și nu ar trebui folosită ca mijloc de a-ți lua drepturile. Trădarea este asemănătoare minciunii. Dacă se spune că aceasta nu este trădare, ci mai degrabă luarea drepturilor proprii, iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a interzis doar trădarea celui care te trădează, în sensul de a lua din averea lui mai mult decât ți se cuvine – trebuie observat că acest argument este slab din mai multe motive, dintre care unul este faptul că în hadeeth se spune: „Avem vecini care nu lasă nimic, mare sau mic, fără să îl ia. Dacă avem ocazia să luăm ceva de la ei, ar trebui să luăm?”  El a spus: „Nu. Înapoiază depozitul celui care ți l-a încredințat și nu-i trăda pe cei care te trădează.”  Al doilea este faptul că a spus: „Nu-i trăda pe cei care te trădează”, adică nu trebuie să răspunzi celui care te trădează făcându-i același lucru pe care ți l-a făcut ție. Al treilea este faptul că această acțiune este fără îndoială o trădare. Mai degrabă, cei care au permis-o au făcut aceasta ca măsură de represalii, deoarece există cazuri în care represaliile sunt permise, precum omorul, tâlhăria și confiscarea averii pe nedrept. Și există unele cazuri în care represaliile nu sunt permise, precum faptele imorale, minciuna etc. Atunci când a spus aici: „Nu-i trăda pe cei care te trădează”, se știe că acesta este un caz în care nu este permisă pedepsirea în același mod.