Nu își amintește numărul rugăciunilor și posturilor pe care le datorează. Ce trebuie să facă?

În primul rând: 

Dacă au fost omise rugăciuni, trebuie să se aplice unul dintre următoarele trei cazuri: 

1 – Rugăciunea a fost omisă dintr-un motiv precum somnul sau uitarea. În acest caz, ea trebuie recuperată, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care uită o rugăciune sau doarme și o pierde, ispășirea pentru aceasta este să o facă atunci când și-o amintește.” Relatat de al-Bukhaari, 572; Muslim, 684. 

El trebuie să ofere aceste rugăciuni în ordinea prescrisă, din cauza hadeeth-ului lui Jaabir ibn ‘Abd-Allah, potrivit căruia ‘Umar ibn al-Khattaab (Allah să fie mulțumit de el) a venit în ziua de al-Khandaq după ce soarele apusese și a început să-i blesteme pe necredincioșii din Quraysh, spunând: „O, Mesager al lui Allah, abia am putut să fac ‘Asr până când soarele aproape a apus.” Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Pe Allah, nici eu nu am făcut-o.” Am mers la Bat-haan, iar el a făcut wudoo’ pentru rugăciune și am făcut și noi, apoi a făcut ‘Asr după ce soarele apusese, iar după aceasta a făcut Maghrib. Relatat de al-Bukhaari (571) și Muslim (631). 

2 – A omis rugăciunea dintr-un motiv, dar nu era conștient de acesta, precum pierderea cunoștinței. În acest caz, rugăciunea este anulată pentru el și nu trebuie să o recupereze. 

Învățații Comitetului Permanent au fost întrebați: 

Am fost implicat într-un accident de mașină și am stat în spital timp de trei luni, timp în care nu m-am trezit și nu m-am rugat. Este anulată pentru mine sau trebuie să recuperez toate rugăciunile pierdute? 

Ei au răspuns: 

Rugăciunile din perioada menționată sunt anulate în cazul tău, atât timp cât ai fost inconștient pe toată durata acelei perioade. Sfârșitul citatului. 

Au fost întrebați și:  

Dacă o persoană rămâne inconștientă timp de o lună și nu se roagă în această perioadă, apoi își recapătă cunoștința, trebuie să repete rugăciunile pierdute?

Ei au răspuns: 

Nu trebuie să recupereze rugăciunile pierdute în acea perioadă, deoarece intră sub aceeași hotărâre ca nebunul, iar pana este ridicată de la cel nebun (adică faptele sale nu sunt consemnate). Sfârșitul citatului. 

Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah, 6/21 

3 – A omis rugăciunile fără niciun motiv. În acest caz se aplică unul dintre două scenarii: 

Fie a negat și a refuzat să accepte că sunt obligatorii. În acest caz nu există nicio dispută că aceasta este kufr și că el nu are nicio legătură cu Islamul. Trebuie să intre în Islam și apoi să îndeplinească toate îndatoririle și obligațiile Islamului, însă nu trebuie să recupereze rugăciunile pe care le-a omis când era kaafir.

Fie nu s-a rugat din neglijență și lene. În acest caz, rugăciunile nu sunt valide dacă le recuperează, deoarece nu a avut nicio scuză în momentul în care le-a omis. Allah a prescris rugăciunile la anumite momente clar stabilite, după cum spune (interpretarea sensului): 

„Cu adevărat, As‑Salaah (rugăciunea) este prescrisă credincioșilor la anumite ore”

[al-Nisa’ 4:103]

Iar Mesagerul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care face o faptă care nu face parte din această chestiune a noastră o va avea respinsă.” Relatat de al-Bukhaari, 2697; Muslim, 1718.

Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: 

Nu m-am rugat până la vârsta de douăzeci și patru de ani. Acum, la fiecare fard (rugăciune obligatorie), fac încă un fard. Îmi este permis să fac aceasta? Trebuie să continui astfel sau mai am ceva de făcut? 

El a răspuns: 

Cel care a omis rugăciunile în mod deliberat nu trebuie să le recupereze, potrivit opiniei corecte a învățaților. Mai degrabă, trebuie să se căiască înaintea lui Allah, deoarece rugăciunea este temelia Islamului, iar abandonarea rugăciunii este cel mai mare dintre păcate. De fapt, abandonarea rugăciunii constituie kufr major potrivit opiniei mai corecte dintre cele două opinii ale învățaților, deoarece s-a relatat că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Legământul dintre noi și ei este rugăciunea; cel care nu se roagă este kaafir.” Relatat de Imam Ahmad și autorii al-Sunan cu un isnaad saheeh de la Buraydah (Allah să fie mulțumit de el).  

Și Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Între om și shirk și kufr se află abandonarea rugăciunii.” Relatat de Imam Muslim în Saheeh-ul său de la Jaabir ibn ‘Abd-Allah (Allah să fie mulțumit de el). Și există și alte ahaadeeth care indică același lucru. 

Ceea ce trebuie să faci este să te căiești sincer înaintea lui Allah, regretând ceea ce ai făcut în trecut, renunțând la abandonarea rugăciunii și hotărând sincer să nu te mai întorci la aceasta. Nu trebuie să recuperezi nimic, nici la fiecare rugăciune, nici altfel. Mai degrabă, tot ce trebuie să faci este să te căiești. Slavă lui Allah, cel care se căiește, Allah îi acceptă căința. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și căiți-vă cu toții înaintea lui Allah, o, credincioșilor, pentru ca voi să izbândiți”

[al-Noor 24:31]

Iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care se căiește de păcat este asemenea celui care nu a păcătuit niciodată.” 

Trebuie să fii sincer în căința ta, să te cercetezi și să te străduiești să oferi rugăciunile în mod regulat, la timp și în congregație. Trebuie să-I ceri lui Allah să ierte ceea ce ai făcut, să faci multe fapte bune și să fii optimist, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și, cu adevărat, Eu sunt Iertător celui care se căiește, crede (în Unicitatea Mea și nu asociază pe nimeni în adorare cu Mine), face fapte bune și apoi rămâne statornic în săvârșirea lor (până la moartea sa)”

[Ta-Ha 20:82]

După ce menționează shirk, crima și zina (adulterul) în Soorat al-Furqaan, Allah spune (interpretarea sensului): 

„iar cel care face aceasta va primi pedeapsa.

69. Chinul îi va fi dublat în Ziua Învierii și va rămâne acolo în umilință;

70. În afară de cei care se căiesc, cred (în Monoteismul Islamic) și fac fapte bune; acestora Allah le va schimba păcatele în fapte bune, iar Allah este Iertător, Milostiv”

[al-Furqaan 25:68]

Îi cerem lui Allah să ne călăuzească pe noi și pe voi, să facă bună căința noastră și să ne ajute să rămânem statornici în săvârșirea binelui. Sfârșitul citatului. 

Majmoo’ Fataawa al-Shaykh Ibn Baaz, 10/329, 330 

În al doilea rând: 

În ceea ce privește recuperarea posturilor pierdute, dacă nu ai postit în perioada în care nu te-ai rugat, nu trebuie să recuperezi acele posturi, deoarece cel care nu se roagă este kaafir în sensul kufr-ului major care îl scoate din Islam – după cum s-a menționat mai sus. Când un kaafir devine musulman, nu este obligat să recupereze actele de adorare pe care nu le-a făcut când era kaafir. 

Dar dacă nu ai postit într-o perioadă în care te rugai, atunci trebuie să se aplice unul dintre următoarele două scenarii: 

Fie nu ți-ai format intenția de a posti din noaptea precedentă și ai decis mai degrabă să nu postești. În acest caz, recuperarea posturilor nu ar fi valabilă pentru tine, deoarece nu ai îndeplinit actul de adorare la momentul prescris pentru el de Islam, fără nicio scuză. 

Fie ai început să postești, apoi ai întrerupt postul în timpul zilei. În acest caz, trebuie să-l recuperezi, deoarece atunci când Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-a poruncit celui care avusese relații sexuale în timpul zilei în Ramadan să ofere ispășire pentru aceasta, i-a spus: „Postește o zi în locul ei.” Relatat de Abu Dawood, 2393; Ibn Maajah, 1671; considerat saheeh de al-Albaani în Irwa’ al-Ghaleel, 940. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre hotărârea privind întreruperea postului în timpul zilei în Ramadan fără nicio scuză. El a răspuns: 

Întreruperea postului în timpul zilei în Ramadan fără nicio scuză este un păcat major, care îl face pe om faasiq (neascultător, răufăcător), iar acesta trebuie să se căiască înaintea lui Allah și să recupereze ziua în care și-a întrerupt postul. Adică, dacă a postit, apoi în timpul zilei și-a întrerupt postul fără nicio scuză, a păcătuit și trebuie să recupereze ziua în care și-a întrerupt postul, deoarece, când l-a început, acesta a devenit obligatoriu pentru el, așa că trebuie să-l recupereze, asemenea unui jurământ. Dar dacă nu a postit deloc, în mod deliberat și fără nicio scuză, atunci cel mai probabil nu trebuie să-l recupereze, deoarece aceasta nu-i va fi de niciun folos, întrucât nu va fi niciodată acceptat de la el. Principiul de bază cu privire la orice act de adorare care trebuie făcut la un anumit moment este că, dacă este amânat după acel moment fără nicio scuză, nu va fi acceptat, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care face orice faptă care nu este în conformitate cu această chestiune a noastră o va avea respinsă.” Și el a încălcat limitele stabilite de Allah, iar încălcarea limitelor stabilite de Allah este zulm (nedreptate), iar faptele bune nu sunt acceptate de la cel nedrept. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Iar cei care încalcă limitele rânduite de Allah, aceștia sunt Zaalimoon (nedrepții)”

[al-Baqarah 2:229]

Dacă ar fi îndeplinit acest act de adorare înainte de momentul său – adică înainte să înceapă timpul pentru el –, acesta nu i-ar fi fost acceptat; în același fel, dacă îl îndeplinește după aceea, nu îi va fi acceptat, cu excepția cazului în care are o scuză. Sfârșitul citatului.

Majmoo’ Fataawa al-Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (19, question no. 45) 

Ceea ce trebuie să facă este să se căiască sincer de toate păcatele, să îndeplinească îndatoririle obligatorii în mod regulat și la timp, să renunțe la faptele rele și să facă multe fapte naafil și acte de adorare.

 Iar Allah știe cel mai bine.