Nu îi este permis administratorului unei organizații caritabile să împrumute bani pentru sine din fondurile organizației

Nu îi este permis administratorului unei organizații caritabile să dispună de fondurile organizației decât în limitele care îi servesc interesele, conform celor aprobate de administrație și a ceea ce a fost desemnat să facă. Aceasta deoarece administratorului organizației caritabile i-au fost încredințați banii aflați sub controlul său, astfel că trebuie să îi păstreze și să aibă grijă de ei și să nu dispună de ei decât în modurile permise de administrație. Nu are dreptul să încalce acest lucru, chiar dacă este vorba doar despre o sumă mică, deoarece o sumă mică poate duce la una mai mare. 

Savanții (Allah să aibă milă de ei) au afirmat că una dintre formele încălcării încrederii în care poate cădea un administrator este să împrumute o parte din banii care i-au fost încredințați. 

Dacă face aceasta, el încalcă încrederea și este răspunzător pentru bani, chiar dacă banii s-au pierdut după ce i-a returnat, fără să fi existat vreo încălcare sau neglijență din partea sa; el rămâne răspunzător și obligat să despăgubească pentru acei bani, deoarece prin încălcarea încrederii prima dată a devenit asemenea unui hoț, prin urmare este răspunzător și obligat să despăgubească pentru bani. 

Vezi: al-Insaaf, 5/396; Kashshaaf al-Qinaa‘, 3/484; Asna al-Mataalib, 2/122; al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah, 12/236-237 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Cel căruia i se încredințează ceva este administrator, deoarece bunul pe care l-a dobândit prin încredințare a fost dobândit cu permisiunea proprietarului. Ce fel de faptă este considerată încălcare a acelei încrederi? Încrederea este încălcată în cazul unei abateri sau al unei neglijențe ori dacă începe să dispună de acel bun într-un mod necinstit. 

De exemplu: I-am dat cuiva zece mii de riyali, iar el i-a pus în cutie, unde au rămas și nu a dispus de ei. Acum el este administratorul lor, deoarece banii se află în posesia sa cu permisiunea proprietarului. Într-o zi, acest om are nevoie de bani și împrumută acești bani și cumpără ceva cu ei, apoi îi returnează în cutie în aceeași zi. Acum încrederea a fost încălcată, deoarece fapta sa înseamnă că a devenit necinstit, întrucât a dispus de bani fără permisiunea proprietarului lor. Aceasta este o formă de abatere. 

Dacă cineva ar spune: Dar el a luat cei zece mii și i-a pus înapoi în aceeași zi, în aceeași cutie, răspunsul nostru este: El nu avea dreptul să dispună de banii altcuiva decât cu permisiunea acestuia, iar permisiunea nu i-a fost acordată. 

Dacă presupunem că această cutie a ars și banii din ea au fost distruși, inclusiv acei zece mii, iar aceasta s-a întâmplat după ce el i-a împrumutat și i-a pus înapoi, atunci este răspunzător pentru ei, deoarece a devenit necinstit prin faptul că i-a împrumutat. Dar dacă i-ar fi lăsat neatinși și nu ar fi dispus de ei, apoi cutia ar fi ars, nu ar fi răspunzător pentru ei, deoarece ar fi rămas cinstit. 

Acordați atenție acestui principiu, deoarece este foarte folositor. Sfârșitul citatului. 

Al-Sharh al-Mumti‘, 9/103 

El a mai spus (Allah să aibă milă de el): Administratorului i s-a încredințat ceva, prin urmare nu îi este permis să depășească limitele în ceea ce privește lucrul care i-a fost încredințat. Sfârșitul citatului. 

Fataawa Noor ‘ala al-Darb, 1/234 

Savanții Comitetului Permanent pentru Emiterea Fatwas au fost întrebați: 

Îi este permis angajatului să împrumute bani din casierie prin intermediul contabilului, deoarece are nevoie de ei, iar contabilul îi va deduce din salariu la sfârșitul lunii în care i-a împrumutat? 

Ei au răspuns: 

Dacă situația este așa cum este descrisă în întrebare, atunci această faptă nu este permisă, deoarece contabilul nu are dreptul să dispună de banii din casierie care i-au fost încredințați, întrucât este administrator, iar administratorul nu poate dispune de ceea ce i-a fost încredințat. El trebuie să se pocăiască înaintea lui Allah și să nu mai facă un asemenea lucru. Sfârșitul citatului. 

Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah, 23/477-478. 

Shaykh Saalih al-Fawzaan (Allah să-l păstreze) a fost întrebat: 

Lucrez în comerț și mulți frați expatriați vin la mine și își încredințează banii mie, iar când îi cer, le dau întreaga sumă. Dar în perioada în care banii rămân la mine, îi pun împreună cu banii mei și îi folosesc pentru mine. Îmi este permis să fac aceasta fără permisiunea lor? Au ei dreptul la o parte din profiturile pe care le obțin sau din ceea ce au produs banii pe care i-au lăsat la mine sau nu? 

El a răspuns: 

Nu îți este permis să faci aceasta, deoarece ți-au fost încredințate aceste sume de bani care au fost lăsate la tine și trebuie să ai grijă de ele. Dacă le folosești, ai depășit limitele în ceea ce privește această încredere, iar dacă se pierd sau sunt distruse, ești obligat să le înlocuiești proprietarilor lor, deoarece ai depășit limitele și nu ai avut grijă de ele așa cum trebuia. 

În ceea ce privește profiturile obținute, profiturile averii lor le aparțin, iar tu ai dreptul la o plată egală cu cea a persoanelor de același nivel cu tine, cu excepția cazului în care ți-au dat permisiunea să faci aceasta sau o parte din aceasta, deoarece este un tip invalid de mudaarabah, întrucât nu a fost realizat cu consimțământul ambelor părți. Dacă mudaarabah este realizat într-un mod invalid, atunci orice profit obținut îi aparține proprietarului banilor, însă cel care a efectuat munca are dreptul la o plată egală cu cea a persoanelor de același nivel cu el. Sfârșitul citatului. 

Al-Muntaqa min Fataawa al-Fawzaan, 1/76 

Sfatul nostru pentru tine este să te abții de la această faptă haraam, să Îi ceri iertare lui Allah, să te pocăiești înaintea Lui și să hotărăști să nu mai faci niciodată un asemenea lucru. 

Iar Allah știe cel mai bine.