Nu este prescris să cercetezi prea profund atunci când verifici că nu există urină

Nu este prescris ca un bărbat să examineze canalul părții sale intime sau să privească în el pentru a se asigura că nu există urină acolo. Aceasta este o formă de exagerare și extremism, contrară naturii ușoare a sharee’ah și este, de asemenea, un fel de waswasah (șoaptă de la Shaytaan). Ceea ce este prescris este să spele vârful penisului după ce a terminat de urinat. 

Este, de asemenea, prescris să stropească puțină apă peste partea intimă pentru a îndepărta waswasah. 

Ibn Maajah (464) a relatat că Jaabir (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a făcut wudoo’ și și-a stropit partea intimă. Clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh Ibn Maajah. 

În al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (4/125) se spune: 

Hanafiții, Shaafa’iții și Hanbaliții au afirmat că atunci când o persoană a terminat să-și spele partea intimă cu apă (istinja’), este mustahabb ca ea să-și stropească partea intimă sau pantalonii cu puțină apă, pentru a preveni waswaas, deoarece atunci când simte umezeală va crede că aceasta provine de la apa pe care a stropit-o, cu excepția cazului în care este sigură de contrariul. Sfârșitul citatului. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Majmoo’ al-Fataawa (21/106): 

În ceea ce privește inspectarea temeinică a penisului prin strângerea lui etc., toate acestea sunt o inovație care nu este nici necesară, nici recomandată potrivit imamilor musulmanilor. În mod similar, tragerea penisului este, de asemenea, o inovație potrivit opiniei corecte și nu a fost prescrisă de Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa).  

Stoarcerea urinei este, de asemenea, o inovație care nu a fost poruncită de Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Hadeethul relatat cu privire la aceasta este da’eef (slab) și nu are nicio bază. Urina iese în mod natural, iar când se oprește în mod natural, este, după cum spun ei, asemenea unei ugere: dacă o lași în pace, se liniștește, însă dacă tragi de ea, va curge. 

De fiecare dată când o persoană își deschide penisul, va ieși ceva din el, în timp ce dacă îl lasă în pace nu va ieși nimic. Poate chiar să-și imagineze că a ieșit ceva – aceasta este waswaas. Dacă vârful penisului îi atinge hainele când acestea sunt reci, poate crede că a ieșit ceva, când de fapt nu a ieșit. 

Poate exista urină la baza penisului, iar dacă penisul sau partea intimă este strânsă cu o piatră ori cu un deget etc., poate ieși puțină umezeală. Aceasta este, de asemenea, o inovație. Acea urină rămasă nu trebuie eliminată, potrivit consensului învățaților, nici cu o piatră, nici cu un deget și nici cu altceva. Dimpotrivă, de fiecare dată când iese, mai multă urină iese, deoarece continuă să curgă tot timpul. Curățarea cu pietre (istijmaar) este suficientă și nu este nevoie să speli suplimentar penisul cu apă. Însă este mustahabb ca cel care se curăță cu apă (istinja’) să stropească puțină apă pe partea intimă, astfel încât, dacă simte umezeală, să poată spune că aceasta provine de la acea apă. Sfârșitul citatului. 

Dacă urina nu ajunge în exterior, atunci nu i se aplică nicio hotărâre și nu are niciun efect asupra wudoo’ului sau rugăciunii. Cât despre post, acesta nu este afectat de eliminarea urinei, iar persoana nu devine naajis din această cauză. 

Și Allah știe cel mai bine.