Nu este permis să-ți forțezi soția să renunțe la drepturile ei înainte de a divorța de ea

Nu este permis ca soțul să ia ceva din averea soției sale decât dacă ea oferă de bunăvoie; aceasta include mahr-ul ei, cu excepția cazului în care soția a comis o faptă imorală flagrantă. Allah spune (interpretarea sensului): 

„dar dacă ele, de bunăvoie, vă iartă o parte din el, luați-o și bucurați-vă de ea fără teamă de vreun rău” [al-Nisa’ 4:4]  

„și nu trebuie să vă purtați cu ele cu asprime pentru a lua înapoi o parte din Mahr-ul pe care li l-ați dat, decât dacă ele comit relații sexuale ilegale publice” [al-Nisa’ 4:19]

Ibn Qudaamah a spus: 

Savanții sunt de acord că soțul nu poate lua averea ei, cu excepția cazului de sfidare voită și purtare rea din partea ei. Ibn al-Mundhir a relatat că al-Nu’maan a spus: Dacă nedreptatea și relele tratamente provin din partea lui, a soțului, iar ea cere divorțul prin khula’, atunci este permis pentru el (să ia mahr-ul), însă el păcătuiește din cauza purtării sale rele și nu ar trebui obligat să returneze ceea ce a luat. 

Ibn al-Mundhir a spus: Ceea ce a spus el contrazice sensul aparent al Cărții lui Allah, relatările dovedite de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și consensul savanților. 

Al-Mughni, 3/137 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a spus în Majmoo’ al-Fatawa (32/283): 

Nu este permis ca un bărbat să se poarte cu asprime față de soția sa pentru a o face să renunțe la o parte din dotă sau să o lovească în acest scop. Însă dacă ea comite un act flagrant de imoralitate, atunci el are dreptul să se poarte cu asprime față de ea pentru a o face să renunțe la mahr-ul ei sau la o parte din acesta (pentru a putea divorța de ea) și o poate lovi. Aceasta ține de relația dintre bărbat și Allah. Familia femeii ar trebui să cerceteze chestiunea și să afle cine are dreptate. Dacă li se dovedește că ea este cea care a încălcat limitele sacre ale lui Allah și l-a trădat pe soț, atunci ea este nedreaptă și transgresivă, prin urmare ar trebui să returneze mahr-ul (sau o parte din el). Sfârșitul citatului. 

Ceea ce se înțelege prin actul de imoralitate flagrantă (sau „relații sexuale ilegale publice”) menționat în verset (interpretarea sensului):   

„și nu trebuie să vă purtați cu ele cu asprime pentru a lua înapoi o parte din Mahr-ul pe care li l-ați dat, decât dacă ele comit relații sexuale ilegale publice” [al-Nisa’ 4:19]

este adulterul și lipsa castității, precum și purtarea rea, cum ar fi folosirea unui limbaj vulgar și ofensarea soțului ei.  

A se vedea Tafseer al-Sa’di, p. 242 

Și Allah știe cel mai bine.