Nu este permis să se spună că autoritatea aparține oamenilor sau că averea este averea oamenilor

Aceste cuvinte sunt o născocire, iar cei care le-au născocit sunt mincinoși în afirmația lor. Ei înșiși nu pun aceasta în practică, supunându-și opinia opiniei oamenilor, nici măcar într-un singur caz. Acesta este un slogan înșelător menit să-i înșele pe oamenii care caută eliberarea de un regim opresiv, doar pentru a fi înșelați de un al doilea regim opresiv.  

De fapt, oamenii trebuie protejați și respectați; ei trebuie să se bucure de dreptate și inviolabilitate în toate sensurile cuvântului. Ei nu trebuie mânați precum vitele. Dar nu este permis să acceptăm aceste sloganuri ca atare. Autoritatea aparține lui Allah, iar masele trebuie îndrumate în lumina Revelației Sale și guvernate potrivit sharee’ah. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Oare caută ei atunci judecata (zilelor) Ignoranței? Și cine este mai bun în judecată decât Allah pentru un popor care are credință fermă”

[al-Maa'idah 5:50] 

„Hotărârea [hukm] Îi aparține numai lui Allah”

[al-An’aam 6:57]

Nu ar trebui să spunem „autoritatea aparține oamenilor”, deoarece cei care conduc oamenii potrivit capriciilor și dorințelor lor sunt cei cu ideologii materialiste sau principii idolatre care contravin celor revelate de Allah și care își impun propria autoritate prin forță, sub aceste sloganuri viclene și născocite. 

În mod similar, „averea lui Allah” trebuie cheltuită pentru interesele generale ale musulmanilor, pentru protejarea granițelor musulmane și apărarea cauzelor musulmane din est și din vest, înainte de toate; pentru chemarea oamenilor la Allah; pentru străduința de a-i învinge pe asupritori și pe cei care agresează unii dintre musulmani; și pentru satisfacerea nevoilor celor aflați în nevoie, așa cum este menționat în Soorat al-Hashr, unde Allah spune (interpretarea sensului):  

„(Și există, de asemenea, o parte din această pradă) pentru emigranții săraci, care au fost alungați din casele și averile lor, căutând Binefacerile lui Allah și mulțumirea Lui și ajutându-L pe Allah (adică ajutând religia Sa — Monoteismul Islamic) și pe Mesagerul Său (Muhammad). Aceștia sunt cu adevărat sinceri (în ceea ce spun).

9. Și (este, de asemenea, pentru) cei care, înaintea lor, aveau case (în Al‑Madeenah) și adoptaseră Credința, îi iubesc pe cei care emigrează la ei și nu au în piepturile lor gelozie pentru ceea ce li s-a dat (din prada lui Banu An‑Nadeer) și le acordă (emigranților) întâietate asupra lor înșiși, chiar dacă se află în nevoie de aceasta. Iar aceia care sunt salvați de zgârcenia propriilor suflete sunt cei care vor avea succes.

10. Iar cei care au venit după ei spun: «Domnul nostru! Iartă-ne pe noi și pe frații noștri care ne-au precedat în credință și nu pune în inimile noastre nicio ură față de cei care au crezut. Domnul nostru! Tu ești cu adevărat plin de bunătate, Prea Milostiv»”

[al-Hashr 59:8-10]

Prioritatea trebuie acordată cheltuirii acesteia în domeniile în care nevoia este cea mai mare. Aceasta este ceea ce trebuie făcut cu averea lui Allah. Nu este permis ca oamenii egoiști să o ia pentru ei înșiși sau să o cheltuiască pe extravaganță și imoralitate, cu atât mai puțin să o cheltuiască pe lucruri corupte și rele. 

Nu este permis deloc să fie numită „averea oamenilor”, deoarece, dacă acceptăm aceasta, ei vor justifica să facă acel lucru și vor risipi o mare parte din ea pentru a-și păstra propria stăpânire asupra puterii, pentru spionaj și pentru cumpărarea oamenilor. Mai mult, oamenii diferă în ceea ce privește cât de puternici sau slabi sunt, cât de bogați sau săraci, cât de ignoranți sau drepți, cât de rezistenți sau lipsiți de rezistență. Așadar, cum poate averea să aparțină celui care nu are nevoie de ea deoarece este bogat, puternic, cunoscător sau priceput, ori celui care ar trebui lipsit de ea din cauza corupției și răului său?  

Allah Preaînaltul a spus adevărul când a zis (interpretarea sensului): 

„Așadar, după adevăr, ce altceva poate exista decât rătăcirea?”

[Yoonus 10:32]

Dar acești mincinoși speră să răstoarne guvernarea potrivit sharee’ah. 

Vezi: al-Ajwabah al-Mufeedah li Muhimmaat al-‘Aqeedah, p. 55-56. 

De Shaykh ‘Abd al-Rahmaan al-Doosari (Allah să aibă milă de el). 

Nu este permis să se spună că averea este averea oamenilor, deoarece aceasta înseamnă că oamenii au dreptul să dispună de ea după cum doresc. 

Dar, de fapt, averea este averea lui Allah, iar toți oamenii trebuie să o cheltuiască în modurile poruncite de Allah și de Mesagerul Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). 

În Majmoo’ al-Fataawa (10/281), Shaykh al-Islam [Ibn Taymiyah] a spus, comentând hadeeth-ul Mesagerului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Toată averea aflată la dispoziția conducătorului este averea lui Allah și a Mesagerului Său, ceea ce înseamnă că Allah i-a poruncit Mesagerului Său să cheltuiască acea avere în modalități de supunere față de El, așadar este esențial să i se dea ascultare în distribuirea acestei averi, așa cum este esențial să i se dea ascultare în tot ceea ce poruncește, deoarece cel care se supune Mesagerului s-a supus lui Allah, iar el a transmis aceasta de la Allah.” 

El a spus, cu privire la averea pe care trupele o iau din bayt al-maal (tezaur) (25/26):

 Mai mult, aceste trupe sunt trupele lui Allah care luptă pentru cauza lui Allah, ca robi ai Săi. Ele iau aceste provizii din bayt al-maal pentru a le ajuta în jihad. Ceea ce iau nu este proprietatea conducătorului, ci este proprietatea lui Allah, pe care conducătorul o distribuie celor îndreptățiți la ea. 

Și el a spus (28/268): 

Conducătorii nu au dreptul să o distribuie (averea bayt al-maal) potrivit propriilor capricii și dorințe, așa cum un proprietar își poate distribui propria avere. Mai degrabă, ei sunt administratori, locțiitori și agenți; nu sunt proprietari. Așa cum a spus Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Pe Allah, nu dau nimănui și nu rețin de la nimeni (potrivit propriei mele opinii personale), ci sunt un distribuitor care alocă lucrurile așa cum mi se poruncește.” Relatat de al-Bukhaari. 

Acesta este Mesagerul Domnului lumilor, care ne-a spus că nu a dat și nu a reținut pe baza propriei voințe și alegeri, așa cum face un proprietar căruia îi este permis să dispună de averea sa după cum dorește sau așa cum fac regii, care le dau celor pe care îi plac și rețin de la cei pe care nu îi plac. Mai degrabă, el este un rob al lui Allah care distribuie averea așa cum îi poruncește Allah.