Nu este permis să juri pe salaah (rugăciune) sau pe onestitate

Nu este permis să juri pe rugăciune, onestitate, situații critice sau orice alt lucru creat. Trebuie să juri numai pe Allah. Nu trebuie să spui „Pe onestitatea mea voi face cutare lucru”, sau „pe onestitatea cutăruia și cutăruia”, sau „pe viața cutăruia și cutăruia”, sau „pe rugăciunea mea”. Nici nu trebuie să ceri altcuiva să facă aceasta și să-i spui: „Spune «pe onestitatea mea/pe rugăciunea mea/pe zakaah-ul meu»”. Nu există nicio bază pentru toate acestea, deoarece rugăciunea este acțiunea unei persoane, iar zakaah este acțiunea unei persoane, iar acțiunile oamenilor nu sunt lucruri pe care să se jure. Trebuie să juri numai pe Allah sau pe atributele Sale, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cine jură să jure pe Allah sau să păstreze tăcerea.” (Saheeh, convenit asupra autenticității). Și el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cine jură pe orice altceva decât pe Allah a comis shirk.” (Relatat de Imaam Ahmad cu un isnaad saheeh de la ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el)). De asemenea, a fost relatat de al-Tirmidhi și Abu Dawood cu un isnaad saheeh de la Ibn ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el), de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), cu formularea: „Cine jură pe orice altceva decât pe Allah a comis kufr sau shirk.” Iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cine jură pe onestitate nu este unul dintre noi.” Prin urmare, fiecare bărbat și femeie credincioasă trebuie să se ferească de aceasta și să nu jure pe nimic în afară de Allah Singur; astfel, trebuie să spună „Wallaahi (pe Allah), nu am făcut cutare lucru” și așa mai departe, dacă este necesar. Ceea ce este recomandat în sharee’ah este să fii precaut în privința jurămintelor și să nu juri decât atunci când este esențial. Allah spune (interpretarea sensului):

„Și protejați-vă jurămintele (adică nu jurați mult)”[al-Maa’idah 5:89]

 Dar dacă este necesar, atunci se poate jura spunând: „Pe Allah, nu am făcut cutare lucru”, cu condiția să spună adevărul, sau „Pe Allah, nu am mers la cutare și cutare” și așa mai departe. Dacă spune adevărul, nu este nimic greșit în aceasta, deoarece este un jurământ pe Allah atunci când există necesitatea de a face aceasta. Dar jurământul pe onestitate, pe Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), pe Ka’bah, pe viața cutăruia și cutăruia, pe onoarea cutăruia și cutăruia, pe rugăciunea mea sau pe onestitatea mea – toate acestea nu sunt permise, după cum s-a menționat mai sus, din cauza ahaadeeth-urilor citate.

 Dar dacă o persoană spune „Ai încredere în mine (literal: în încrederea mea)”, acesta nu este un jurământ; înseamnă că este un lucru care mi-a fost încredințat și pentru care sunt responsabil. Dar dacă o persoană spune „pe încrederea mea/pe rugăciunea mea/pe viața tatălui meu”, aceasta nu este permisă, deoarece jură pe altceva decât pe Allah. Îi cerem lui Allah să ne călăuzească pe toți.