Nu este nimic greșit în împărțirea unui singur verset în două rak‘ah, însă aceasta contravine lucrului preferabil

Este permis ca persoana care se roagă, după recitarea al-Faatihah, să recite o parte dintr-un verset, în special versetele lungi, cum este versetul despre datorie. Nu este nimic greșit în a-l împărți și a-l recita în două rak‘ah. Există mai multe texte care indică aceasta. 

În primul rând: 

Întregul Qur’an Nobil este cuvântul lui Allah, Preaînălțatul, iar în toate propozițiile și cuvintele sale există răsplată și virtute. Cel care recită câteva cuvinte din el sau câteva versete a recitat ceva din cuvintele lui Allah, Preaînălțatul, și va primi răsplata pentru aceasta, cu îngăduința lui Allah. Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Așadar, recitați din Qur’an atât cât vă este ușor”

[al-Muzzammil 73:20]. 

S-a relatat că ‘Abdullah ibn Mas‘ood (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care citește o literă din Cartea lui Allah va avea pentru ea o hasanah, iar fiecare hasanah este răsplătită de zece ori. Nu spun că alif-laam-meem este o literă, ci că alif este o literă, laam este o literă și meem este o literă.”

Relatat de at-Tirmidhi și clasificat drept saheeh hasan ghareeb; clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh at-Tirmidhi. 

În al doilea rând: 

Multe versete cuprind mai multe sensuri complete și independente, ceea ce face ca fiecare dintre ele să fie potrivit pentru a fi recitat și contemplat separat, precum versetul în care Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Așadar, cheamă la aceasta (religia Islamului, singura, și acest Qur’an) oamenii (o, Muhammad SAW), rămâi statornic ^[1] așa cum ți s-a poruncit și nu urma dorințele lor, ci spune: «Eu cred în tot ceea ce Allah a trimis ca Scriptură (toate Scripturile sfinte, acest Qur’an și Cărțile vechi, Tora, Evanghelia și Foile lui Ibrahim (Avraam)) și mi s-a poruncit să fiu drept între voi. Allah este Domnul nostru și Domnul vostru. Noi avem faptele noastre, iar voi le aveți pe ale voastre. Nu există ceartă între noi și voi. Allah ne va aduna pe toți, iar la El este întoarcerea finală»”

[ash-Shoora 42:15].

Așadar, dacă o persoană recită o parte din acest verset cu un sens complet, de exemplu, nu este nimic greșit în aceasta. 

În al treilea rând: 

Nu există nicio relatare privind interzicerea împărțirii unui singur verset sau chiar a unui singur surah. Întrucât nu a fost relatată o asemenea interdicție, iar principiul de bază general indică faptul că este permis, hotărârea cu privire la aceasta este cea indicată de principiul de bază general. 

În al patrulea rând: 

În cuvintele fuqaha’ găsim și ceea ce indică în mod clar că acest lucru este permis. 

Ibn al-Hammaam al-Hanafi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Dacă recită jumătate dintr-un verset lung, precum Aayat al-Kursiy sau versetul despre datorie, s-a spus că nu este permis deoarece nu este un verset complet, însă majoritatea savanților sunt de părere că este permis… Aceasta a fost afirmată categoric de al-Qadoori, care a spus: Opinia corectă potrivit madhhab-ului lui Abu Haneefah (fie ca Allah să aibă milă de el) este că orice poate fi numit Qur’an este permis. Aceasta este și opinia lui Ibn ‘Abbaas, care a spus: Recitați orice ați învățat din Qur’an și nimic din Qur’an nu poate fi considerat prea puțin.

Citat încheiat din Fath al-Qadeer, 1/333 

An-Nafraawi al-Maaliki (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: După recitarea al-Faatihah, puteți recita – deoarece aceasta este Sunnah – ceva din Qur’an, chiar dacă este un verset scurt, precum „Cu ramuri răspândite” [ar-Rahmaan 55:48] și „Verde-închis (la culoare)” [ar-Rahmaan 55:64], sau o parte dintr-un verset lung, precum versetul despre datorie. Însă este preferabil să se recite un surah complet.

Consultați: al-Fawaakih ad-Dawaani, 1/178; Haashiyat ad-Dasooqi, 1/242 

Ibn Hajar al-Haytami (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Se poate dobândi fapta Sunnah cu mai puțin decât un verset.

Citat încheiat din al-Minhaaj al-Qaweem Sharh al-Muqaddimah al-Hadramiyyah, p. 99 

Al-Bujayrimi ash-Shaafa‘i (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Dacă recită o parte dintr-un verset, va fi îndeplinit fapta Sunnah, iar acest lucru este acceptabil dacă transmite un sens complet, precum un verset scurt care oferă un sens complet.

Citat încheiat din Tuhfat al-Habeeb ‘ala Sharh al-Khateeb, 2/68 

Al-Mardaawi al-Hanbali (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Opinia corectă este că recitarea unui surah după al-Faatihah în primele două rak‘ah este Sunnah. Aceasta este opinia companionilor noștri… În al-Furoo‘ se spune: Ceea ce pare să fie cazul este că este suficient chiar și o parte dintr-un verset, datorită sensului aparent al relatării.

Citat încheiat din al-Insaaf, 2/120 

În al cincilea rând: 

Totuși, spunem că această faptă contravine lucrului preferabil, deoarece un singur verset tratează un singur subiect, iar cuvintele acestui verset sunt interconectate, astfel încât împărțirea lui duce de obicei la un sens incomplet și la afectarea contextului. De aceea, primele generații considerau mustahabb (preferabil) să se recite un surah complet și să se evite împărțirea lui în mai mult de o rak‘ah. Prin urmare, este mai potrivit să spunem că aceasta este de asemenea preferabil în privința unui singur verset, chiar dacă este lung. În hadeeth-ul saheeh se spune – despre povestea ansaarului care a fost lovit de o săgeată (trasă de un mushrik) în timp ce se ruga –: Când muhaajirul a văzut sângele ansaarului, a spus: Subhaan Allah! De ce nu m-ai avertizat prima dată când a tras (săgeata)? El a spus: Recitam un surah și nu am vrut să-l întrerup.

Relatat de Abu Dawood în as-Sunan, 198; clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood. 

S-a relatat că ‘Abdullah ibn Mas‘ood (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Acordați fiecărui surah partea cuvenită de concentrare a minții și smerenie. Relatat de Ibn Abi Shaybah în al-Musannaf, 1/324 

De aceea, Ibn al-Qayyim a spus:

Practica (Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) era să recite un surah în întregime sau, uneori, să-l recite în două rak‘ah ori să recite începutul surahului. În ceea ce privește recitarea ultimelor versete ale unui surah sau a unor versete din mijlocul lui, aceasta nu a fost relatată de la el. 

Citat încheiat din Zaad al-Ma‘aad, 1/208 

Și Allah știe cel mai bine.