Nu are copii și dorește să-și dea averea soției și fiicei fratelui său și să doneze restul în scopuri caritabile

În primul rând:

Dacă prin adopție înțelegeți că această fată a devenit asemenea fiicei dumneavoastră, în sensul că poartă numele dumneavoastră și este numită după dumneavoastră, acest lucru este haram și nu este permis. Allah a declarat acest lucru invalid în versetul (interpretarea sensului):

„și nici nu i-a făcut pe fiii voștri adoptivi fiii voștri adevărați. Acestea sunt doar cuvintele voastre rostite cu gurile voastre. Dar Allah spune adevărul și El călăuzește către Calea cea Dreaptă.

Numiți-i (pe fiii adoptivi) după (numele) taților lor; aceasta este mai dreaptă înaintea lui Allah. Iar dacă nu le cunoașteți tații (numele), atunci sunt frații voștri în credință și Mawaleekum (sclavii voștri eliberați)”

[al-Ahzaab 33:4-5].

Dar dacă prin adopție înțelegeți că ați primit-o în casa dumneavoastră, aveți grijă de ea și vă purtați frumos cu ea, cheltuind pentru ea și crescând-o, acesta este un lucru încurajat (mustahabb) și — în cazul dumneavoastră — intră sub titlul menținerii legăturilor de rudenie, deoarece fiica fratelui dumneavoastră este una dintre rudele cu care aveți obligația să mențineți legăturile. Este bine cunoscut faptul că actele de bunătate față de rude sunt superioare actelor de bunătate față de străini. An-Nasaa’i (2582), at-Tirmidhi (658) și Ibn Maajah (1844) au relatat de la Salmaan ibn ‘Aamir (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Caritatea oferită săracului este caritate, iar cea oferită unei rude înseamnă două lucruri: caritate și menținerea legăturilor de rudenie.”

Clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh an-Nasaa’i.

În ceea ce privește ceea ce doriți să-i oferiți fiicei fratelui dumneavoastră și soției dumneavoastră, dacă doriți să le dați acest dar cât timp sunteți încă în viață, nu este nimic greșit în aceasta, sub rezerva anumitor condiții:

1.

Să faceți acest lucru când sunteți sănătos, nu atunci când sunteți bolnav și există teama că puteți muri, deoarece un dar oferit în ultimul caz intră sub aceeași reglementare ca moștenirea, în sensul că nu este valabil dacă este oferit unui moștenitor (cel care moștenește automat conform regulilor moștenirii) sau unui străin (neînrudit), dacă depășește o treime din avere, cu excepția cazului în care moștenitorii sunt de acord cu aceasta.

Shaykh ‘Abdullah ibn Jibreen a spus: Este permis soțului, cât timp este sănătos și încă în viață, să-i ofere soției orice dorește, în schimbul răbdării sau ajutorului ei, ori pentru ceea ce îi datorează din mahr (zestre) sau din alte bunuri, atât timp cât nu face aceasta pentru a-i prejudicia pe ceilalți moștenitori. El îi poate oferi orice dorește și aceasta nu este limitată la un sfert din averea sa.

Același lucru se aplică și soției: ea îi poate oferi soțului orice dorește din averea sau zestrea ei, deoarece Allah spune (interpretarea sensului):

„dar dacă ele, de bunăvoie, vă remit o parte din aceasta, atunci luați-o și bucurați-vă de ea fără teamă de vreun rău (întrucât Allah a făcut-o legală)”

[an-Nisa’ 4:4].

Dar acest lucru nu este permis în caz de boală, deoarece atunci este considerat un legat făcut unui moștenitor.

Sfârșitul citatului din Fataawa Islamiyyah, 3/29

Savanții au discutat îndrumări privind boala în care există teama că persoana poate muri. Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: Boala în care există teama că persoana poate muri este aceea în care, dacă persoana moare, acest lucru nu este considerat ceva rar; cu alte cuvinte, nu este ceva neobișnuit ca persoana să moară din cauza acelei boli. Și s-a spus că se referă la boala despre care se consideră probabil că va duce la moartea sa. Boala în care nu există teama că persoana va muri este aceea în care, dacă persoana moare, acest lucru este ceva rar.

Sfârșitul citatului din ash-Sharh al-Mumti‘ ‘ala Zaad al-Mustaqni‘, 11/101

2.

Scopul oferirii acestui dar nu trebuie să fie prejudicierea moștenitorilor sau privarea lor de moștenire. Am explicat anterior că oferirea unui dar cu intenția de a-i prejudicia pe moștenitori este haram și nu este permisă. A se vedea fatwa nr. 182290

De fapt, ceea ce reiese clar din întrebarea dumneavoastră este că doriți să-i privați pe frații și surorile dumneavoastră de moștenirea lor; de aceea doriți ca ei să vă ofere o garanție că nu își vor revendica drepturile la moștenire după moartea dumneavoastră. Acesta este, fără îndoială, un lucru haram. De asemenea, este haram să faceți orice cu intenția de a-i prejudicia pe unii dintre moștenitori sau de a-i priva de moștenirea lor.

3.

Darul pe care doriți să-l oferiți fiicei fratelui dumneavoastră sau soției dumneavoastră trebuie să fie predat în timpul vieții dumneavoastră, astfel încât ele să aibă control deplin asupra lui și să poată dispune de el în întregime, așa cum orice proprietar poate dispune de bunul său.

Dar dacă le-ați oferit această avere cu condiția ca ea să le fie predată și să intre sub controlul lor, iar ele să poată dispune de ea după moartea dumneavoastră, atunci acesta este un legat, nu un dar. Nu este permis să se facă un legat soției, deoarece ea este moștenitoare (care are automat dreptul la o parte din succesiune conform sharee‘ah), iar un moștenitor nu poate primi un legat, din cauza relatării narate de Abu Dawood (2870), at-Tirmidhi (2120), an-Nasaa’i (4641) și Ibn Maajah (2713) de la Abu Umaamah (Allah să fie mulțumit de el), care a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) spunând: „Allah i-a dat fiecărei persoane care are drepturi drepturile sale și nu există legat pentru un moștenitor.”

Clasificat drept saheeh de Shaykh al-Albaani în Saheeh Abi Dawood.

Dar dacă se întâmplă ca decedatul să fi făcut un legat unuia dintre moștenitori, iar ceilalți moștenitori să fi aprobat acel legat, atunci acesta poate fi executat, deoarece Mesagerul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu este permis să se facă un legat unui moștenitor decât dacă ceilalți moștenitori sunt de acord.”

Narat de ad-Daaraqutni; clasificat drept hasan de al-Haafiz Ibn Hajar în Buloogh al-Maraam

Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a spus în al-Mughni (6/59): Dacă face un legat unuia dintre moștenitorii săi, iar ceilalți moștenitori nu sunt de acord cu acesta, atunci nu este valabil și nu există nicio diferență de opinie între savanți în această privință. Ibn al-Mundhir și Ibn ‘Abd al-Barr au spus: Savanții sunt unanim de acord asupra acestui lucru și există relatări de la Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în acest sens. Abu Umaamah a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) spunând: „Allah i-a dat fiecărei persoane care are drepturi drepturile sale și nu există legat pentru un moștenitor.”

Narat de Abu Dawood, Ibn Maajah și at-Tirmidhi. Dar dacă ei (ceilalți moștenitori) sunt de acord cu acesta, atunci este permis potrivit majorității savanților. Sfârșitul citatului.

În ceea ce privește legatul făcut fiicei fratelui dumneavoastră, acesta este permis, deoarece ea nu este una dintre moștenitori. În acest caz, legatul făcut ei este considerat acceptabil din punct de vedere islamic, pentru a vă asigura că va primi banii după moartea dumneavoastră. Dar nu este permis să-i lăsați ei sau oricui altcuiva prin legat mai mult de o treime sau mai puțin de atât, nu mai mult. Mesagerul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a interzis lui Sa‘d ibn Abi Waqqaas (Allah să fie mulțumit de el) să lase prin legat mai mult de o treime. al-Bukhaari (2742) și Muslim (1628) au relatat că Sa‘d ibn Abi Waqqaas a spus: O, Mesager al lui Allah, pot lăsa prin legat întreaga mea avere? El a spus: „Nu.” Am spus: Atunci jumătate? El a spus: „Nu.” Am spus: O treime? El a spus: „Da, dar o treime este mult. Dacă îți lași familia înstărită, aceasta este mai bine decât să-i lași cerând de la oameni.”

În Fataawa al-Lajnah ad-Daa’imah (16/317) se spune: Nu este permis să se lase prin legat mai mult de o treime, iar un legat făcut unui moștenitor nu este valabil decât dacă ceilalți moștenitori sunt de acord, din cauza cuvintelor Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): „Allah i-a dat fiecărei persoane care are drepturi drepturile sale și nu există legat pentru un moștenitor.” Narat de Ahmad, Abu Dawood, at-Tirmidhi, Ibn Maajah și ad-Daaraqutni, care a adăugat la sfârșitul relatării: „decât dacă ceilalți moștenitori sunt de acord.” Sfârșitul citatului.

Mulți dintre savanți consideră mustahabb sau încurajat ca cel care face un legat să lase prin legat mai puțin de o treime. În al-Kaafi fi Fiqh Ibn Hanbal (2/265) se spune: Ibn ‘Abbaas a spus: Mi-aș dori ca oamenii să lase prin legat mai puțin de o treime, deoarece Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus „… dar o treime este mult”. Agreat. Abu Bakr a lăsat prin legat o cincime și a spus: Sunt mulțumit cu ceea ce Îi place lui Allah pentru Sine. ‘Ali a spus: A lăsa prin legat o cincime îmi este mai drag decât a lăsa o treime. Sfârșitul citatului.

Totuși, trebuie subliniat că nu este permis să se facă un legat cu scopul de a-i prejudicia pe moștenitori, după cum am explicat în fatwa nr. 74974.

În ceea ce privește cererea dumneavoastră adresată fraților și surorilor de a renunța la părțile lor din ceea ce lăsați în urmă, nu vă sfătuim să faceți aceasta din mai multe motive:

1.Această instrucțiune indică intenția de a-i priva de drepturile lor legitime shar‘i și este bine cunoscut faptul că acesta este un scop haram. Am explicat mai sus că legatele și darurile destinate prejudicierii moștenitorilor sau negării dreptului lor legitim shar‘i la moștenire sunt interzise în Islam.

2.Această instrucțiune ar putea provoca înstrăinare și resentimente între dumneavoastră și frații și surorile dumneavoastră. Shaytaan ar putea profita de aceasta pentru a strica relația dintre voi; le-ar putea șopti (waswaas) fraților și surorilor dumneavoastră și le-ar putea insufla ideea că îi urâți și nu doriți ca ei să beneficieze de averea dumneavoastră după ce nu veți mai fi.

3.Ei ar putea fi de acord și ar putea renunța la partea lor din moștenire fără voia lor, din timiditate și jenă. Este bine cunoscut faptul că nu este permis să se folosească jena pentru a lua drepturile oamenilor. În al-Fataawa al-Fiqhiyyah al-Kubra (3/30) se spune:

Nu vedeți că există consens între savanți asupra faptului că, dacă ceva este luat de la o persoană prin intermediul jenei, atunci când ea nu consimte, cel care îl ia nu intră în posesia lui? Savanții au explicat că aceasta implică o constrângere folosind arma jenei, care este asemenea constrângerii folosind o armă reală. De fapt, mulți oameni ar accepta sabia adevărată și ar suporta rănile pe care le provoacă, atunci când nu ar accepta sabia jenei, de teamă pentru demnitatea și statutul lor, lucruri cărora oamenii înțelepți le acordă întâietate și pentru care se tem profund. Sfârșitul citatului.

În ceea ce privește reglementarea islamică referitoare la succesiune, aceasta este după cum urmează.

În primul rând:

Costurile pregătirii decedatului, și anume ghusl, înfășurarea în giulgiu și îngroparea, trebuie să fie plătite din averea sa. În Saheeh al-Bukhaari (2/77) se spune: Ibraaheem a spus: Mai întâi vine (costul) giulgiului, apoi plata datoriilor, apoi legatele. Sufyaan a spus: Costul mormântului și al ghusl intră sub titlul giulgiului. Sfârșitul citatului.

În al doilea rând:

După pregătirea decedatului, datoriile sale trebuie plătite din averea sa, dacă decedatul are datorii. Apoi trebuie acordate legatele pe care le-a făcut, până la limita unei treimi sau mai puțin, deoarece Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului): „… după plata legatelor pe care le-ar fi făcut sau a datoriilor” [an-Nisa’ 4:11].

În al treilea rând:

Averea succesorală trebuie împărțită între moștenitori conform reglementărilor sharee‘ah. În ceea ce privește succesiunea dumneavoastră în mod particular, moștenirea trebuie împărțită între soția dumneavoastră și frații și surorile dumneavoastră, dacă muriți înaintea lor. Soția dumneavoastră are dreptul la un sfert din succesiune, deoarece nu aveți copii care să moștenească de la dumneavoastră. Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„partea lor (a soțiilor voastre) este un sfert dacă nu lăsați niciun copil; dar dacă lăsați un copil, ele primesc o optime din ceea ce lăsați după plata legatelor pe care le-ați făcut sau a datoriilor”

[an-Nisa’ 4:12].

Restul succesiunii revine fraților și surorilor dumneavoastră, fiecare bărbat primind partea a două femei; cu alte cuvinte, fratele primește de două ori mai mult decât sora.

Pe scurt:

Vă sfătuim să faceți un legat fiicei fratelui dumneavoastră pe care ați adoptat-o, oferindu-i ceva din moștenirea dumneavoastră care să nu depășească o treime și pe care o va primi după moartea dumneavoastră, sau puteți să i-l oferiți cât timp sunteți încă în viață.

Soția dumneavoastră are dreptul la un sfert din succesiunea dumneavoastră pe baza moștenirii. Dacă vă temeți că nu i se vor acorda drepturile după moartea dumneavoastră, îi puteți oferi aceasta cât timp sunteți încă în viață.

Dacă doriți să destinați o parte din averea dumneavoastră carității cât timp sunteți încă în viață și nu suferiți de o boală care este probabil să ducă la moartea dumneavoastră, atunci puteți dona cât doriți, dar nu neglijați drepturile moștenitorilor care vor veni după dumneavoastră și nu-i privați de a primi o parte din averea dumneavoastră.

Și Allah știe cel mai bine.