Niciun loc pentru abluțiune sau rugăciune la locul de muncă

Musulmanul trebuie să înțeleagă importanța rugăciunii și necesitatea de a o îndeplini cu regularitate la orele stabilite, respectând toate condițiile, stâlpii și elementele esențiale ale rugăciunii. Allah spune (tălmăcirea sensului): 

„Cu adevărat, As-Salah (rugăciunea) le este prescrisă credincioșilor la anumite ore.”

[al-Nisa 4:103] 

S-a relatat că ‘Abd-Allah ibn Mas’ood (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: L-am întrebat pe Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Care faptă este cea mai iubită de Allah?” El a spus: „Rugăciunea efectuată la timp.” El a spus: „Apoi ce?” El a spus: „Cinstirea părinților.” El a spus: „Apoi ce?” El a spus: „Jihadul (lupta) de dragul lui Allah.” 

Relatat de al-Bukhari (504) și Muslim (85).

Așadar, musulmanului nu îi este permis să amâne rugăciunea dincolo de timpul stabilit pentru ea. Wudoo nu necesită un loc curat. Chiar dacă am presupune că ar necesita, cel care întreabă se poate asigura că are wudoo înainte de a veni la serviciu și își poate păstra wudoo pentru a se putea ruga la timp.

El trebuie să ofere rugăciunea la timp. Căutarea unui loc curat în care să poată efectua rugăciunea nu este prea dificilă. Rugăciunea este valabilă în orice loc de pe pământ, atât timp cât acesta este curat și pur. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Pământul mi-a fost făcut loc de rugăciune și purificare, astfel încât, atunci când sosește timpul rugăciunii pentru orice om din comunitatea mea, să se roage.” Relatat de al-Bukhari, 335; Muslim, 521. Sharee’ah (legea islamică) exclude în mod specific doar anumite locuri în care rugăciunea nu este valabilă, printre care se află cimitirele și băile. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Tot pământul este un loc de prosternare, cu excepția cimitirelor și băilor.” Relatat de Abu Dawood, 492; clasificat drept saheeh (autentic) de al-Albani în Saheeh Abi Dawood. 

Așadar, locul de muncă poate fi un loc de rugăciune dacă este curat. Dacă nu este ușor, el ar trebui să caute un alt loc. Să le ceară superiorilor să aloce un colț în care să se poată ruga nu este un lucru dificil. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a spus:

Dacă el amână în mod deliberat rugăciunea până când timpul este prea scurt pentru a îndeplini toate condițiile și toate elementele esențiale ale rugăciunii, de exemplu dacă are asupra sa o substanță impură sau este junub și amână rugăciunea astfel încât, dacă face ghusl, timpul rugăciunii se va încheia, atunci trebuie mai întâi să se purifice, însă este păcătos deoarece face rugăciunea la un moment nepotrivit. El ar fi trebuit să se purifice înainte ca timpul să devină prea scurt și să se roage la timp. Când o amână, trebuie să facă ceea ce este necesar în ordinea corectă, chiar dacă este păcătos din cauza amânării ei.

Sharh al-‘Umdah, 4/58.

Dacă nu poate îndeplini una dintre condițiile pentru ca rugăciunea să fie valabilă – precum taharah (puritatea) – atunci trebuie să se roage la timp și este scutit de această condiție. Nu este permis să amâne rugăciunea până când timpul ei se încheie pentru a îndeplini acea condiție.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a spus:

Deoarece celor cărora le este obligatoriu să se roage atunci când sosește timpul rugăciunii, dar care nu pot îndeplini una dintre condițiile sau elementele ei esențiale în acel moment, însă vor putea să o facă după ce timpul rugăciunii se va fi încheiat, nu le este permis să amâne rugăciunea până când timpul ei se încheie. Dacă acest lucru ar fi permis, atunci celui care nu poate să se purifice, să se acopere, să se plece sau să se prosterneze ori să îndeplinească orice altă condiție sau element esențial al rugăciunii i s-ar permite să amâne rugăciunea până când va putea face acest lucru, dacă știe sau consideră cel mai probabil că va putea să îl facă. Aceasta contrazice Coranul, Sunnah și consensul învățaților, deoarece preocuparea sharee’ah ca rugăciunea să fie efectuată la timp este mai mare decât preocuparea sa pentru orice altă condiție sau element esențial al rugăciunii care nu poate fi îndeplinit. Prin urmare, nu este permis să amâne rugăciunea până când timpul ei se încheie din cauza imposibilității de a îndeplini unele dintre elementele esențiale. Când timpul rugăciunii obligatorii este prea scurt și cineva nu poate îndeplini condițiile, efectuarea rugăciunii la timp are prioritate față de condiții. Există un singur moment în care îndeplinirea condițiilor are prioritate față de actul în sine, și anume atunci când actul devine obligatoriu spre sfârșitul timpului său, precum atunci când un om adormit se trezește la sfârșitul timpului, caz în care rugăciunea devine obligatorie când se trezește și trebuie să îndeplinească condițiile rugăciunii. Aceasta se aplică dacă cineva se trezește după ce timpul rugăciunii s-a încheiat.

Sharh al-‘Umdah, 4/347, 348.

Și Allah știe cel mai bine.