Nepoții nu moștenesc de la bunicul lor dacă acesta are unul sau mai mulți fii în viață

Una dintre condițiile moștenirii este ca moștenitorul desemnat să fie în viață după moartea testatorului [cel care lasă în urmă o avere], de aceea tatăl și unchii tăi paterni ar fi moștenit de la tatăl lor dacă acesta ar fi murit în timpul vieții lor și ar fi lăsat avere de moștenit.

Însă, întrucât străbunicul a murit, moștenitorii săi în viață – care sunt copiii lui – moștenesc de la el, iar copiii fiului său decedat nu pot moșteni, deoarece în acest caz sunt împiedicați să o facă.

Regula este că, în cazul moștenirii, dacă există unul sau mai mulți fii și, de asemenea, nepoți, nepoții sunt împiedicați să moștenească de prezența unchilor lor paterni și nu moștenesc nimic.

Pe baza acestui fapt, ceea ce vi s-a spus este adevărat, astfel încât tatăl și unchii tăi paterni nu au nicio parte din moștenirea străbunicului tău, atât timp cât acesta are fii care sunt încă în viață.

Șeicul ‘Abdullah ibn Jibreen (Allah să-l păstreze) a fost întrebat: Pot nepoții să moștenească de la bunicul lor dacă tatăl lor a murit înaintea bunicului? Dacă răspunsul este nu, de ce?

El a răspuns: În acest context, nepoții se referă la fiii fiilor, nu la fiii fiicelor. Dacă tatăl lor moare înaintea tatălui său [bunicul lor], ei nu moștenesc de la bunicul lor dacă acesta lasă în urmă unul sau mai mulți fii, deoarece fiul este mai apropiat [de cel decedat] decât fiul fiului. Dacă bunicul nu lasă în urmă fii, nici măcar unul, și lasă doar fiice, atunci nepoții primesc ceea ce rămâne după ce fiicelor li se acordă părțile lor de moștenire. În mod similar, nepoții pot moșteni de la bunicul lor dacă acesta nu lasă în urmă nici fii și nici fiice, deoarece ei iau locul propriilor săi copii, astfel încât fiecare bărbat primește partea a două femei."(Majallat al-Haras al-Watani (numărul 264, 1/6/2004).

Însă acești nepoți pot primi în continuare ceva din averea bunicului lor în două moduri:

Primul mod este ca bunicul să le fi făcut un legat înainte de a muri, lăsându-le o treime sau mai puțin din averea sa. El poate face acest lucru dacă are o avere mare, iar acest legat este obligatoriu potrivit unora dintre savanți și recomandat (mustahabb) potrivit multora dintre ei.

Dovada pentru aceasta este versetul în care Allah, preaînălțat fie El, spune (interpretarea sensului):

{V-a fost prescris ca, atunci când moartea se apropie de vreunul dintre voi, dacă lasă avere [să facă] un legat pentru părinți și rudele apropiate, potrivit celor cuvenite – o datorie asupra celor evlavioși} [al-Baqarah 2:180].

Șeicul Ibn ‘Uthaymin (Allah să aibă milă de el) a spus: Ceea ce învățăm din acest verset este că este obligatoriu să se facă un legat pentru părinți și rudele apropiate, pentru cel care lasă în urmă o avere mare, deoarece Allah, preaînălțat fie El, spune: {V-a fost prescris}. Savanții (Allah să aibă milă de ei) au avut opinii diferite cu privire la faptul dacă aceasta a fost abrogată de versetele despre moștenire sau dacă este încă aplicabilă, întrucât versetele despre moștenire sunt mai specifice. Există două opinii, iar majoritatea savanților consideră că a fost abrogată, însă opinia mai corectă este că nu a fost abrogată, deoarece poate fi înțeleasă ca o specificare. Prin urmare, se poate spune că expresia {pentru părinți și rudele apropiate} se aplică în mod specific cazurilor în care aceștia au o parte alocată, ceea ce înseamnă că, dacă au o parte alocată, nu li se poate face un legat, deoarece ceea ce Allah le-a alocat din moștenire este suficient. Astfel, versetul rămâne general ca sens și se referă la alții decât moștenitorii cărora le-au fost alocate părți.

Învățăm, de asemenea, că este permis ca individul să facă un legat cu orice dorește, însă acest lucru este restricționat prin hadithul lui Sa‘d ibn Abi Waqqas (Allah să fie mulțumit de el), potrivit căruia i-a spus Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): Pot să dau două treimi din averea mea [ca legat]? El a spus: „Nu.” El a spus: Jumătate? El a spus: „Nu.” El a spus: O treime? El a spus: „O treime, iar o treime este încă mult.” Relatat de al-Bukhari și Muslim. Pe baza acestui fapt, legatul nu trebuie să depășească o treime din avere, astfel încât versetul este restricționat prin hadith.

Învățăm, de asemenea, că obligația de a face un legat se aplică doar în cazul celui care lasă în urmă o avere mare, deoarece Allah, preaînălțat fie El, spune: {dacă lasă avere}. Cât despre cel care lasă în urmă o avere mică, este mai bine să nu facă legate dacă are moștenitori, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a spus lui Sa‘d ibn Abi Waqqaas (Allah să fie mulțumit de el): „Dacă îi lași pe moștenitorii tăi independenți de mijloace, aceasta este mai bine decât să-i lași dependenți și cerând de la oameni.” Relatat de al-Bukhari și Muslim."(Tafsir Surat al-Baqarah 2/306).

Al doilea mod este ca unchii paterni să le ofere ceva din părțile lor de moștenire, ca dar, pentru a fi împărțit între ei.

Și Allah știe cel mai bine.