Neadoptarea mijloacelor potrivite sub pretextul încrederii în Allah

Aceasta este una dintre chestiunile care au cauzat probleme răspândite, atât la nivel individual, cât și la nivelul întregii ummah.

 Ummah musulmană a trecut prin multe crize și perioade dificile și a ieșit din ele prin gândire luminată, perspicacitate profundă și concepte solide, căutând mijloacele potrivite și evaluând consecințele și cauzele, iar abia apoi adoptând mijloacele adecvate și abordând chestiunile din direcția corectă.  Astfel – prin voia lui Allah – au depășit acele crize și au ieșit din acele nenorociri, recâștigându-și onoarea și gloria trecută. Așa a fost ummah în epocile sale de aur.

 Însă în aceste vremuri târzii, în care ummah a fost copleșită de ignoranță și năpădită de idei de erezie și occidentalizare, iar bid’ah (inovațiile condamnabile) și rătăcirea s-au răspândit, mulți musulmani au devenit confuzi cu privire la această chestiune. Ei au făcut din credința în al-qadaa’ wa’l-qadar (voința și decretul lui Allah) o scuză pentru lenevie și o justificare pentru a nu fi hotărâți și fermi sau pentru a nu se gândi la chestiuni mai înalte, precum modul de a atinge gloria și succesul. Au preferat calea ușoară și ieftină în locul drumului corect, dar dificil.

 Soluția lor a fost ca omul să se bazeze pe al-qadar (Decretul divin) și pe faptul că Allah este Cel care face tot ceea ce voiește; orice voiește El se întâmplă, iar ceea ce nu voiește El nu se întâmplă – așadar să se împlinească voia Sa și să se producă decretul Său. Nu avem niciun mijloc de a schimba ceva și nu avem nicio implicare în toate acestea.

 În acest fel, mulți musulmani s-au supus foarte ușor decretelor, fără a li se opune prin adoptarea mijloacelor prescrise sau permise.

 Astfel, ei nu au poruncit ceea ce este bun, nu au interzis ceea ce este rău, nu au purtat jihaad împotriva dușmanilor lui Allah, nu s-au străduit să răspândească cunoașterea și să înlăture ignoranța, nu au combătut gândirea distructivă și ideile înșelătoare… toate sub pretextul că Allah a voit aceasta!

 Adevărul este că acest dezastru major și această rătăcire imensă au dus ummah într-o groapă adâncă a rămânerii în urmă și a declinului, le-au permis dușmanilor ei să o copleșească și au adus asupra ei nenorocire după nenorocire.

 Însă adoptarea mijloacelor potrivite nu afectează credința în al-qadar; de fapt, face parte din desăvârșirea acestei credințe. Allah hotărăște lucruri pentru noi și dorește lucruri de la noi. Ceea ce hotărăște pentru noi este ascuns nouă, însă ceea ce dorește de la noi ne poruncește să facem. El dorește să transmitem chemarea către kuffaar, chiar dacă știe că ei nu vor crede. El dorește să luptăm împotriva lor, chiar dacă știe că vom fi învinși de ei. El dorește să fim o singură ummah, chiar dacă știe că vor exista diviziuni și diferențe între noi. El dorește să fim aspri față de necredincioși și milostivi între noi, chiar dacă știe că vom fi prea aspri unii cu alții și așa mai departe…

 Această confuzie cu privire la ceea ce dorește Allah pentru noi și la ceea ce dorește El de la noi a dus la confuzia cu privire la această chestiune și ne-a făcut să cădem în lucruri haraam.

 Este adevărat că Allah este Cel care face tot ceea ce voiește, că El este Creatorul tuturor lucrurilor, Cel în mâna Căruia se află suveranitatea tuturor lucrurilor, Cel Căruia Îi aparțin cheile cerurilor și ale pământului, dar El a creat legi potrivit cărora funcționează acest univers, deși este Capabil să treacă dincolo de aceste legi, însă nu face aceasta pentru toată lumea.

 Credința că Allah este Capabil să-i ajute pe credincioși împotriva necredincioșilor nu înseamnă că El îi va ajuta pe credincioși atunci când aceștia nu fac nimic pentru a adopta mijloacele potrivite, deoarece victoria fără adoptarea mijloacelor este imposibilă, iar puterea lui Allah nu are legătură cu imposibilul și deoarece acest lucru contravine înțelepciunii lui Allah, iar puterea Sa este legată de înțelepciunea Sa.

 Faptul că Allah este Capabil să facă ceva nu înseamnă că un individ, un grup sau ummah este capabilă să facă același lucru. Puterea lui Allah este un atribut unic Lui, iar capacitățile oamenilor le sunt proprii – confundarea puterii lui Allah și a credinței în ea cu capacitatea omului și cu îndeplinirea a ceea ce Allah i-a poruncit este ceea ce îi face pe oameni să stea jos și să nu facă nimic; aceasta este ceea ce paralizează popoarele și națiunile.

 Acest lucru a fost observat și evidențiat de unul dintre orientaliștii germani, care a spus, consemnând istoria musulmanilor în perioadele ulterioare: „Natura musulmanului este supunerea față de voința lui Allah și acceptarea decretului Său, precum și supunerea cu tot ceea ce posedă față de Unicul, Subjugatorul.”

 Această ascultare are două efecte. În perioada timpurie a Islamului, ea a jucat un rol major în războaie și a dus la o victorie continuă, deoarece le-a insuflat soldaților spiritul sacrificiului.

 Însă în vremurile ulterioare a fost o cauză a stagnării care a copleșit lumea musulmană și a aruncat-o în jos, ținând-o izolată de evenimentele mondiale.  (al-‘Almaaniyyah de Shaykh Safar al-Hawaali, citându-l pe Paul Schamtaz în cartea sa Islam the world power of tomorrow, p. 87)