Musulmanul trebuie să acorde atenție bunelor maniere și modestiei atunci când se amestecă printre oameni

Fără îndoială, a te simți stânjenit în privința lucrurilor de care oamenii se simt de obicei stânjeniți și pe care încearcă să le evite este ceva obligatoriu, iar a ține cont de obiceiurile oamenilor și de ceea ce ei consideră bun sau rău face parte din bunele maniere; orice lucru pe care oamenii îl consideră în mod obișnuit neplăcut este blamabil, iar orice lucru pe care oamenii îl consideră în mod obișnuit ofensator este ofensator – atât timp cât Islamul nu învață ceva contrar. 

Al-Bukhaari (3484) a relatat că Abu Mas‘ood (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Printre cuvintele profeților de odinioară care încă au rămas printre oameni se numără: Dacă nu simți rușine, atunci fă ceea ce dorești.” 

Al-Haafiz a spus: Cuvintele „atunci fă ceea ce dorești” apar la imperativ (ca poruncă), însă ceea ce se intenționează este o amenințare, adică fă ceea ce dorești, iar Allah te va răsplăti după aceasta. 

Sau sensul poate fi: privește la ceea ce vrei să faci; dacă este ceva pentru care nu i-ar fi rușine cuiva, atunci fă-l, dar dacă este ceva pentru care cuiva i-ar fi rușine, atunci nu-l face. Citat încheiat. 

Un beduin a venit la ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) și i-a spus: O, Ameer al-Mu’mineen, învață-mă religia. El a spus: (Aceasta înseamnă) să mărturisești că nu există alt dumnezeu în afară de Allah și că Muhammad este Mesagerul lui Allah, să împlinești rugăciunea, să plătești zakaah, să faci pelerinajul la Casă (Ka‘bah) și să postești Ramadanul; fii deschis și nu fi secretos; ferește-te să faci tot ceea ce ți-ar putea provoca rușine.

Sharh Usool I‘tiqaad Ahl as-Sunnah de al-Laalkaa’i (1/333); Shu‘ab al-Eemaan, 3976 

At-Tabaraani a relatat în al-Mu‘jam al-Kabeer (312), de la ‘Ikrimah ibn Khaalid, că Sa‘d ibn Abi Waqqaas (Allah să fie mulțumit de el) i-a spus fiului său, când era pe moarte: O, fiul meu, nu vei întâlni niciodată pe cineva mai sincer față de tine decât mine. Când vrei să te rogi, fă wudoo’ în mod corespunzător, apoi roagă-te ca și cum ai crede că nu te vei mai ruga niciodată. Ferește-te de lăcomie, pentru că ea este asemănătoare sărăciei, și trebuie să fii lipsit de interes (față de lucrurile lumești), căci aceasta este bogăția. Ferește-te să faci sau să spui ceva pentru care trebuie să-ți ceri scuze. (Dacă urmezi acest sfat), atunci fă ceea ce dorești. 

Un om înțelept a spus: Ferește-te de ceea ce s-ar putea să trebuiască să-ți ceri scuze și de ceea ce ți-ar fi rușine să fie menționat, căci singurul lucru pentru care trebuie să-ți ceri scuze este păcatul, iar singurul lucru de care trebuie să-ți fie rușine sunt faptele abominabile. 

Makaarim al-Akhlaaq de al-Kharaa’iti, 1/484 

Fără îndoială, eliminarea intenționată a gazelor în fața oamenilor fără nicio scuză contravine modestiei și decenței. Este un fel de comportament necuviincios, pe care nu-l are nimeni în afară de oamenii nechibzuiți. S-a relatat de la unul dintre salaf că această faptă era una dintre relele pe care le făceau oamenii lui Loot (pacea fie asupra lui). 

Allah, preaslăvit și înălțat fie El, a spus (interpretarea sensului):

„Și (amintește-l pe) Lout (Lot), când i-a spus poporului său: «Voi săvârșiți Al-Fahishah (sodomia, cel mai mare păcat), pe care nimeni dintre oameni și djinni nu a mai săvârșit-o înaintea voastră.

«Cu adevărat, voi săvârșiți sodomia cu bărbații, jefuiți drumul călătorilor și săvârșiți Al-Munkar (necredința, politeismul și orice faptă rea și ticăloasă) în adunările voastre.»”

[al-‘Ankaboot 29:28-29]. 

Ash-Shawkaani a spus în Fath al-Qadeer (4/285): 

A existat o diferență de opinie cu privire la munkar (faptele rele) pe care le săvârșeau. S-a spus că aruncau cu pietre în oameni și nu arătau respect față de străini. Și s-a spus că eliminau gaze în adunările lor fără niciun control. Și s-a spus că nu exista niciun motiv pentru a nu crede că săvârșeau toate aceste fapte rele. Az-Zajjaaj a spus: În aceasta există o indicație că nu este potrivit ca oamenii să se adune cu scopul de a săvârși fapte rele sau de a-i lua în derâdere pe alții. Citat încheiat. 

S-a relatat că Yazeed ibn Bakr al-Laythi a spus: al-Qaasim ibn Muhammad a fost întrebat despre cuvintele lui Allah, „Și săvârșeau Al-Munkar (necredința, politeismul și orice faptă rea și ticăloasă) în adunările lor” – ce era acel munkar (rău)? El a spus: Eliminau gaze în adunările lor fără niciun control; unul dintre ei elimina gaze în direcția altuia. 

Tafseer Ibn Abi Haatim, 11/425 

O relatare similară a fost transmisă de la ‘Aa’ishah, Ibn ‘Abbaas, al-Qaasim ibn Abi Barzah și alții. 

A se vedea: Tafseer Ibn Katheer, 6/276; Tafseer at-Tabari, 20/29. al-Jaami‘ li Ahkaam al-Qur’aan, 13/342 

Una dintre relatările care indică faptul că eliminarea gazelor este ceva de care ar trebui să-ți fie rușine este cea relatată de Abu Dawood (1114) de la ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea), care a spus: Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dacă unul dintre voi elimină gaze în timpul rugăciunii, să-și țină nasul și să plece.” Considerat saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood. 

Se spune în ‘Awn al-Ma‘bood, 3/326: 

„Să-și țină nasul” – al-Khattaabi a spus: I-a poruncit să-și țină nasul pentru ca oamenii să creadă că îi curge sânge din nas. Aceasta ține de bunele maniere în ascunderea unei chestiuni rușinoase, în ascunderea a ceea ce este ofensator și în a lăsa impresia că ceea ce s-a întâmplat este altceva. Nu ține de prefăcătorie sau minciună; mai degrabă este un fel de eufemism, respectarea decenței și protejarea de criticile oamenilor. 

Așa se comportau oamenii în mod obișnuit. 

Al-Madaa’ini a spus: 

Într-o zi, Ash‘ab a stat lângă Marwaan ibn Abaan ibn ‘Uthmaan, iar din Marwaan a ieșit un vânt care a făcut zgomot. Așadar, Ash‘ab s-a ridicat și a plecat, pentru ca oamenii să creadă că el fusese cel care eliminase gazele. Când Marwan a ajuns acasă, Ash‘ab a venit la el și i-a spus: Răsplătește-mă. Marwaan a spus: Pentru ce? El a spus: Răsplătește-mă pentru vântul de care mi-am asumat răspunderea în locul tău, altfel te voi face de rușine (spunându-le oamenilor ce s-a întâmplat cu adevărat). Și nu l-a lăsat în pace până când nu a rezolvat chestiunea, luând ceva de la el în schimb. Citat încheiat. 

Nihaayat al-Arab fi Funoon al-Adab, p. 393 

Mai degrabă, lipsa rușinii în privința unor asemenea lucruri este cunoscută printre alte națiuni decât comunitatea musulmană. 

Ar-Raaghib a spus în Muhaadiraat al-Udaba’, 1/445: 

Indienii susțineau că reținerea gazelor poate provoca boli grave, că eliberarea lor îl ferește pe om de boală și că aceasta este cel mai mare remediu. În ziua adunărilor și festivalurilor lor, nu se abțin de la eliminarea gazelor și nu ascund eliminarea tăcută a gazelor. Nu văd nimic greșit în aceasta și nici nu consideră că este amuzant. Citat încheiat. 

Al-Bukhaari (4942) și Muslim (2855) au relatat de la ‘Abdullah ibn Zam‘ah (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) i-a mustrat pentru că râdeau de eliminarea gazelor și a spus: „De ce râde unul dintre voi de ceea ce face?”  

An-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Aceasta indică faptul că nu este permis să râzi când auzi că altcineva elimină gaze. Mai degrabă, trebuie să ignori acest lucru și să continui ceea ce făceai, fără să-i acorzi atenție lui sau oricărui altceva, și să te prefaci că nu ai auzit nimic. Acestea sunt bune maniere și o conduită corectă față de ceilalți. Citat încheiat. 

Învățații Comitetului Permanent pentru emiterea de fatwas au fost întrebați: 

În zilele noastre, din păcate, se întâmplă ca oamenii să se adune și să nu se abțină de la eliminarea gazelor, râzând de aceasta ca și cum li s-ar părea amuzantă. Dacă li se spune să înceteze această faptă blamabilă, ei spun că este mai bine decât să râgâi și așa mai departe și că nu există nicio dovadă care să arate că nu este permisă. Cum ar trebui să le răspundem? Fie ca Allah să vă răsplătească. 

Ei au răspuns: 

Nu este permis să elimini gaze în mod intenționat sau să râzi de aceasta, deoarece contravine decenței și manierelor demne. Aceasta nu este asemenea râgâitului, deoarece râgâitul apare de obicei involuntar, iar oamenii nu râd de el. Însă dacă o persoană elimină gaze în mod natural, fără să o facă intenționat, nu este nimic greșit în aceasta și nu este permis ca oamenii să râdă de ea, deoarece s-a dovedit că ‘Abdullah ibn Zam‘ah a spus: Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a interzis să se râdă de ceea ce iese în mod natural dintr-o persoană. Relatat de al-Bukhaari. Citat încheiat. 

Fataawa al-Lajnah ad-Daa’imah, 26/222 

În ceea ce privește eliminarea gazelor – chiar dacă produce zgomot – din cauza unei scuze, cum ar fi faptul că o persoană nu-și poate controla flatulența, suferă de o boală a colonului sau nu o poate reține, nu este nimic greșit în aceasta și nu este permis ca oamenii să râdă de ceea ce face, din cauza hadeeth-ului menționat mai sus. 

Mai degrabă, chestiunea se referă la cel care face aceasta intenționat pentru a-și face prietenii să râdă și nu îi pasă de ceea ce cred oamenii sau de faptul că se simt stânjeniți în fața lor; aceasta este ceea ce este blamabil. 

Și Allah știe cel mai bine.