Motive pentru succes și depășirea eșecului

Numele eșecului este suficient pentru a ne îndepărta de el și a ne strădui pentru succes, indiferent de câștigurile materiale pe care le poate dobândi un om ca urmare a succesului său, deoarece eșecul este un cuvânt care implică neajunsuri și pierdere, iar succesul este un cuvânt care implică perfecțiune și laudă. 

Eșecul și succesul sunt două fețe ale aceleiași monede, deși la prima vedere pot părea contradictorii. Dar, de fapt, sunt interconectate dacă te gândești la acest lucru, pe baza experienței și a vieții reale.

Succesul este calea în această viață pe care Allah dorește să o urmeze fiecare credincios. El a creat universul și l-a supus pentru atingerea acestui scop. El, slăvit fie, i-a poruncit omului să creadă și i-a cerut să I se supună pe deplin, întrucât el nu poate fi altceva decât un rob al lui Allah, iar El a făcut din aceasta scopul creației, după cum spune (interpretarea sensului): 

„Și nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru ca ei să Mă adore (Singur)”

[al-Dhaariyaat 51:56]

Și El a promis că cel care moare urmând această cale va fi cel care reușește, iar ceilalți vor fi pierzători: 

„Iar cel care va fi îndepărtat de Foc și va fi introdus în Paradis, acela va reuși cu adevărat”

[Aal ‘Imraan 3:185]

Așadar, succesul este povestea vieții, scopul pentru care Allah a creat acest univers. El i-a trimis pe Mesageri și a revelat Cărțile doar pentru a-i chema pe oameni să dobândească adevăratul succes înaintea lui Allah. El a stabilit anumite lucruri pentru a ne motiva să dobândim succesul în această lume și în Viața de Apoi, după cum urmează: 

-El a stabilit fericirea veșnică și nepieritoare pentru cei care trec testul credinței și al supunerii depline, aderă la această cale și mor urmând-o:

„Cât despre cel căruia i se va da Cartea sa în mâna dreaptă, el va spune: «Iată! Citiți Cartea mea!

20. «Cu siguranță, am crezut că voi întâlni socoteala mea!»

21. Așadar, el va fi într-o viață plăcută.

22. Într-un Paradis înalt,

23. Ale cărui fructe în ciorchini vor fi joase și la îndemână.

24. Mâncați și beți cu plăcere pentru ceea ce ați trimis înainte în zilele trecute!»

[al-Haaqqah 69:19-24]

-Qur’aanul descrie starea celor care au refuzat să urmeze calea succesului și au insistat să urmeze calea răului și a eșecului și le descrie situația în Ziua în care rezultatele vor fi arătate și se va ști cine a reușit și cine a eșuat:

„Cât despre cel căruia i se va da Cartea sa în mâna stângă, el va spune: «O, de nu mi s-ar fi dat Cartea mea!

26. «Și de nu aș fi știut niciodată care este socoteala mea!

27. O, de-ar fi fost sfârșitul meu (moartea)!

28. Avuția mea nu mi-a fost de folos;

29. Puterea mea (și argumentele pentru a mă apăra) au pierit de la mine!»”

[al-Haaqqah 69:25-29]

-Allah, slăvit și înălțat fie, a stabilit o viață bună în această lume pentru cel care urmează calea succesului. El a spus (interpretarea sensului):

„Oricine face fapte bune — fie bărbat, fie femeie — în timp ce este un credincios adevărat (al monoteismului islamic), cu adevărat, lui îi vom da o viață bună (în această lume, cu respect, mulțumire și provizii îngăduite) și cu siguranță le vom răsplăti cu o răsplată proporțională cu cele mai bune fapte pe care le-au făcut (adică Paradisul în Viața de Apoi)”

[al-Nahl 16:97]

Ibn Katheer (Allah să aibă milă de el) a spus:  

Aceasta este o promisiune de la Allah pentru cel care face fapte drepte, că Allah îi va da o viață bună în această lume, iar o viață bună include toate tipurile de confort și plăcere. S-a relatat de la Ibn ‘Abbaas și de la alții că au interpretat aceasta ca însemnând provizii bune și halaal și s-a relatat de la ‘Ali ibn Abi Taalib (Allah să fie mulțumit de el) că a interpretat-o ca însemnând mulțumire. ‘Ali ibn Abi Talhah, relatând de la Ibn ‘Abbaas, a spus că înseamnă fericire. Opinia corectă este că o viață bună include toate aceste lucruri. Tafseer al-Qur’aan il-‘Azeem (4/601). 

Aceasta este calea potrivit căreia musulmanul ar trebui să trăiască de-a lungul întregii sale vieți. Cel care pornește pe baza acestei înțelegeri va fi condus inevitabil către succes și realizări în toate treburile sale, atât religioase, cât și lumești, deoarece credinciosul știe că i se cere să stabilească adevărul și dreptatea în această lume, după cum spune Allah (interpretarea sensului): 

„Într-adevăr, i-am trimis pe Mesagerii Noștri cu dovezi clare și am revelat împreună cu ei Scriptura și Balanța (dreptatea), pentru ca oamenii să susțină dreptatea”

[al-Hadeed 57:25]

Succesul unui individ face parte din succesul ummah în realizarea dreptății și echității. 

Și credinciosul aude, de asemenea, cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), care a spus: „Allah iubește ca, atunci când unul dintre voi face un lucru, să îl facă bine.” Relatat de Abu Ya’la (7/349) și clasificat ca hasan de al-Albaani pe baza dovezilor coroboratoare din al-Silsilah al-Saheehah (1113). A face lucrurile bine este unul dintre pilonii succesului. 

Toate aceste motive sunt lucruri care îl pregătesc pe credincios să atingă cele mai înalte grade ale succesului. El se străduiește întotdeauna să-și dezvolte talentele și să învețe aptitudini utile și să se dezvolte la nivel educațional, moral, social și economic. El știe că un credincios de succes și străduitor este mai bun decât cel care este inactiv și leneș și care nu dobândește din lenea sa decât pierdere, atât în privința acestei lumi, cât și a religiei. 

S-a relatat de la Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Credinciosul puternic este mai bun și mai iubit de Allah decât credinciosul slab, deși amândoi sunt buni. Străduiește-te să faci ceea ce îți va fi de folos și caută ajutorul lui Allah și nu te simți neputincios. Dacă ți se întâmplă ceva, nu spune «Dacă aș fi făcut cutare și cutare, s-ar fi întâmplat cutare și cutare», ci spune: «Allah a hotărât și El face ceea ce voiește», deoarece «dacă» deschide ușa lucrării lui shaytaan.” Relatat de Muslim (2664). 

Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus: Acest hadeeth include mai multe principii importante ale credinței, printre care următoarele: 

Fericirea omului constă în căutarea a ceea ce îi va fi de folos în această lume și în Viața de Apoi, iar această străduință înseamnă depunerea efortului și făcând tot ceea ce îi stă în putință. Deoarece străduința și acțiunea omului nu pot avea loc decât cu ajutorul lui Allah și prin voința și sprijinul Său, El i-a poruncit să caute ajutorul Său, astfel încât să acționeze în conformitate cu sensul versetului (interpretarea sensului): „Numai pe Tine Te adorăm și numai la Tine cerem ajutor (pentru fiecare lucru)” [al-Faatihah 1:5]. Străduința lui pentru ceea ce îi este de folos este un act de adorare a lui Allah, care nu poate fi făcut decât cu ajutorul Său, așa că El i-a poruncit să-L adore și să-I ceară ajutorul. 

Apoi a spus: „și nu te simți neputincios”, deoarece sentimentul de neputință este contrar străduinței pentru ceea ce îi este de folos și este contrar căutării ajutorului lui Allah. Cel care se străduiește pentru ceea ce îi este de folos și caută ajutorul lui Allah este opus celui care se simte neputincios, așadar aceasta îi transmite, înainte ca ceea ce a fost hotărât să se întâmple, unul dintre cele mai mari mijloace de a-l dobândi, și anume străduința pentru el în timp ce caută ajutorul Celui în Mâna Căruia se află controlul tuturor lucrurilor, de la Care provin și la Care se vor întoarce. Dacă nu dobândește ceea ce nu i-a fost hotărât, atunci poate simți unul dintre cele două lucruri: neputința, care deschide ușa lucrării lui shaytaan, astfel încât sentimentul său de neputință îl conduce să spună „dacă”, însă nu există nimic bun în a spune „dacă” în acest caz, ci aceasta deschide ușa învinuirii, panicii, nemulțumirii, regretului și tristeții, toate acestea fiind lucrarea lui shaytaan. De aceea, Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) ne-a interzis să deschidem ușa lucrărilor sale în acest fel și ne-a spus să adoptăm a doua opțiune, și anume să privim hotărârea divină și să o avem în vedere, deoarece, dacă i-ar fi fost hotărâtă, nu ar fi ratat-o niciodată și nimeni nu l-ar fi putut împiedica să o dobândească. De aceea a spus: „Dacă ți se întâmplă ceva, nu spune «Dacă aș fi făcut cutare și cutare, s-ar fi întâmplat cutare și cutare», ci spune: «Allah a hotărât și El face ceea ce voiește»”, și l-a învățat ceea ce îi va fi de folos în ambele situații, fie că obține ceea ce și-a dorit, fie că nu. De aceea, acest hadeeth este unul de care omul nu se poate lipsi niciodată. 

Shifa’ al-‘Aleel (37-38). 

Cu această gândire, omul poate depăși fiecare obstacol și fiecare eșec și nu există nimic pe care să nu îl poată realiza; nu va exista nicio limită pentru speranțele sale și niciun sfârșit pentru ambiția și hotărârea sa.  

Mai degrabă, el va înțelege că eșecul este un semn al celui care se străduiește, deoarece cel care se străduiește este cel care poate eșua, însă cel care nu face nimic și este leneș nu va eșua și nici nu va reuși. Efortul trebuie în mod inevitabil să conducă într-o zi la succes, chiar dacă acesta se află la mare distanță. Așadar, el ar trebui să considere eșecul un pas către succes, învățând din el cauzele neajunsurilor și încercând să le depășească și să le îndrepte, astfel încât să devină mai puternic decât era înainte, până când dobândește succesul pentru care se străduiește. 

Ușa căinței pe care Allah, slăvit fie, a deschis-o pentru cei care greșesc și eșuează este un alt stimulent pentru a depăși eșecurile și a dobândi succesul, mai ales dacă cel care nu a reușit învață din experiența sa. Unul dintre salaf a spus: Un păcat care generează umilință și regret este mai bun decât un act de ascultare care generează admirație de sine și aroganță. 

În cele din urmă, cu toate aceste motive pentru dobândirea succesului și depășirea eșecului, nu mai rămâne nicio scuză pentru inactivitate sau lene. Calea este ușoară și tot ceea ce îți cere este puțină hotărâre, voință și înțelepciune. 

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Toată ummah mea va intra în Paradis, cu excepția celor care refuză.” Relatat de al-Bukhaari (7280). 

Vezi, de asemenea, răspunsul la întrebarea nr. 22704. 

Și Allah știe cel mai bine.