Moartea unei persoane vârstnice provoacă nenorocire sau o scădere a barakah (binecuvântării) pentru membrii familiei rămași în viață?

Moartea este o mare nenorocire și încercare, odată cu care faptele bune și durata vieții unei persoane ajung la sfârșit, iar individul merge să-și întâlnească Domnul. Dacă a făcut bine, atunci rezultatul va fi bun, iar dacă a făcut rău, atunci rezultatul va fi rău. Moartea face lacrimile să curgă, întristează inima și provoacă durere. 

Allah, preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului): „Și cu siguranță vă vom încerca cu ceva din frică, foame, pierderea averilor, vieților și roadelor, dar vestește-le celor As-Sabirin (celor răbdători etc.) vești bune” [al-Baqarah 2:155]. Pierderea vieților este inclusă printre nenorocirile care se pot abate asupra oamenilor. 

Iar Allah știe cel mai bine. 

Toate acestea se referă la îndrumări generale. În ceea ce privește ceea ce este menționat în întrebare, și anume că moartea persoanelor vârstnice ar fi o cauză pentru ca nenorocirea să se abată asupra familiei sau o cauză a scăderii barakah, acesta este un lucru pentru care nu există absolut nicio dovadă. Oamenii mai vârstnici și mai tineri mor constant; dacă moartea unei persoane vârstnice ar fi o cauză a scăderii barakah sau a producerii unei nenorociri, barakah ar fi fost ștearsă din această lume și câte o nenorocire după alta s-ar fi abătut asupra membrilor fiecărei gospodării. Dar acest lucru contrazice ceea ce se vede și se cunoaște și este diferit de modul în care Allah a rânduit ca lucrurile să se petreacă în această lume. Câte persoane vârstnice au murit, iar familiile lor s-au bucurat de binecuvântare după ce ele au plecat, fie datorită averii care le-a fost lăsată, fie datorită unei binecuvântări care le-a fost oferită, fie datorită căsătoriei unei femei și a altor lucruri care sunt văzute și bine cunoscute. 

Mai mult, ce legătură au cei vii cu moartea persoanei vârstnice, astfel încât nenorocirea menționată de acest întrebător să se abată asupra lor, indiferent dacă decedatul era evlavios sau nu? Allah, preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului):

„Cine urmează calea cea dreaptă, o urmează numai pentru folosul propriului său suflet. Iar cine se rătăcește, se rătăcește spre propria sa pierdere. Nimeni împovărat cu poveri nu poate purta povara altuia”

[al-Isra’ 17:15]. 

Dimpotrivă, adevărata nenorocire se abate asupra oamenilor odată cu moartea unui învățat, de a cărui cunoaștere oamenii sunt acum lipsiți, sau a celui care era devotat adorării și ascultării, sau a celui care făcea lucruri care le aduc oamenilor folos, precum străduința în jihad de dragul lui Allah, poruncirea binelui, interzicerea răului, oferirea de caritate și zakaah și altele asemenea. Toate acestea nu au nicio legătură cu faptul că o persoană este tânără sau vârstnică; mai degrabă au legătură cu felul în care este, cu beneficiile pe care le aduce oamenilor și cu binecuvântările pe care le aduce celor din jurul său. Fără îndoială, moartea unor astfel de oameni reprezintă o pierdere a binelui și a barakah și diminuează interesele religioase și lumești ale oamenilor. Cei mai profund afectați de pierderea lor sunt cei apropiați de ei, dar aceasta nu înseamnă că o altă nenorocire se va abate asupra lor după aceea, decât dacă săvârșesc după aceea o faptă care merită acest lucru. S-a relatat că ‘Abdullah ibn ‘Amr ibn al-‘Aas a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah să fie asupra lui) spunând: „Allah nu va lua cunoașterea smulgând-o de la oameni, ci va lua cunoașterea luându-i pe învățați, până când, atunci când nu va mai rămâne niciun învățat, oamenii se vor îndrepta către conducători ignoranți, care vor fi întrebați și vor emite fatwa-uri fără cunoaștere. Ei se vor rătăci și îi vor rătăci și pe alții.” Relatat de al-Bukhaari (100) și Muslim (2673) 

Iar Allah știe cel mai bine.