Mama ei vrea să se căsătorească cu un pretendent, dar tatăl ei consideră că acesta nu este potrivit; ce ar trebui să facă?

Allah, Preaînălțatul, i-a dat bărbatului autoritatea în chestiunea căsătoriei, astfel încât nu este permis ca o femeie să încheie o căsătorie pentru ea însăși sau pentru altcineva; mai degrabă, căsătoria ei trebuie aranjată de un wali sau tutore. Femeile nu au nimic de-a face cu tutela în căsătorie; aceasta este doar pentru bărbați și îi revine în primul rând tatălui, care are întâietate față de ceilalți în aranjarea căsătoriilor fiicelor sale. 

Imam Abu Bakr al-Qaffaal ash-Shaashi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Motivul este – iar Allah știe cel mai bine – că femeile au o înclinație naturală către bărbați și nu sunt capabile să judece bine oamenii, iar acest lucru le-ar putea determina să aleagă pe cineva care nu este o alegere potrivită (pentru căsătorie); prin urmare, Allah i-a încredințat tatălui cazul femeii în ceea ce privește căsătoria ei. Dacă chestiunea i-ar fi fost încredințată ei, ar fi existat temerea că s-ar putea căsători cu cineva care nu este compatibil cu ea.

Sfârșitul citatului din Mahaasin ash-Sharee‘ah, 247. A se vedea, de asemenea, răspunsul la întrebarea nr. 2127 

Dacă tatăl are dreptul la tutelă în cazul căsătoriei, iar contractul de căsătorie nu poate fi încheiat fără el, atunci este logic ca opinia sa să aibă întâietate în chestiunea alegerii unui soț pentru fiica sa, mai ales deoarece, în majoritatea cazurilor, el va fi mai capabil să le judece caracterul; astfel, va putea afla informații despre pretendent și va ajunge la concluzia corectă. 

Dar aceasta nu înseamnă că mama nu are niciun cuvânt de spus în alegerea unui soț pentru fiica sa; mai degrabă, ea ar trebui consultată în această privință, iar opinia ei ar trebui luată în considerare, deoarece poate fi corectă și anumite lucruri îi pot fi evidente ei, dar nu și soțului ei. 

Pentru a rezuma: 

Principiul de bază este că opinia și alegerea tatălui au întâietate față de cele ale mamei, dar aceasta nu înseamnă că opinia mamei ar trebui ignorată cu totul; mai degrabă, ea ar trebui luată în considerare, astfel încât să nu se simtă exclusă și pentru a o convinge de punctul de vedere al tatălui și de faptul că el este responsabil în privința căsătoriei fiicei lor. Astfel, alegerea îi aparține tatălui tău, mai ales dacă este cunoscut pentru judecata sa sănătoasă, dar el nu ar trebui să o facă să se simtă exclusă; mai degrabă, ar trebui să-i respecte opinia. 

Și Allah știe cel mai bine.