Lucrează într-o zonă în care nu locuiește nimeni; trebuie să se roage Jumu’ah?

Nu este obligatoriu să vă rugați Jumu’ah în acest loc, ci trebuie să vă rugați Zuhr, deoarece nu sunteți rezidenți permanenți acolo și nu există rezidenți permanenți împreună cu care să vă puteți ruga Jumu’ah. 

Învățații Comitetului Permanent au fost întrebați despre unii oameni care au părăsit orașul pentru a lucra în agricultură și au rămas acolo atât timp cât a durat munca, nu mai puțin de două până la patru luni în fiecare an. Le este dificil să se întoarcă în oraș pentru a se ruga Jumu’ah cât timp lucrează. Este rugăciunea Jumu’ah obligatorie pentru ei? Este permis să efectueze rugăciunea Jumu’ah la locul lor de muncă sau nu, sau trebuie să meargă în oraș chiar dacă acest lucru le este dificil? Sau este ea suspendată în cazul lor, asemenea călătorilor? Care este durata șederii la locul de muncă după care Jumu’ah este suspendată pentru ei? 

Ei au răspuns: 

Dacă fermele la care lucrează sunt locuite permanent, atunci trebuie să se roage Jumu’ah împreună cu rezidenții permanenți. Se pot ruga împreună cu ei sau cu alții cu care le este ușor să se roage Jumu’ah, datorită sensului general al dovezilor care indică faptul că Jumu’ah este obligatorie și că este obligatoriu să depui efortul pentru a participa la rugăciunile Jumu’ah. 

Dacă cei care lucrează la aceste ferme pot auzi adhaan-ul pentru Jumu’ah din satul lor sau dintr-un alt sat aflat în apropierea fermelor lor, atunci trebuie să meargă și să se roage împreună cu congregația (jamaa’ah) musulmanilor, datorită sensului general al versetului în care Allah spune (interpretarea sensului): 

„O, voi cei care credeți (musulmani)! Când chemarea este proclamată pentru Salaah (rugăciunea) de vineri (rugăciunea Jumu‘ah), veniți la pomenirea lui Allah [predica religioasă de Jumu’ah (Khutbah) și Salaah (rugăciunea)]”

[al-Jumu’ah 63:9]

Dacă nu există rezidenți permanenți în aceste ferme și ei nu pot auzi adhaan-ul pentru Jumu’ah din satul aflat în apropierea fermei lor, nu trebuie să se roage Jumu’ah, ci trebuie să se roage Zuhr în congregație. 

În districtele al-‘Awaali din jurul orașului Madeenah existau triburi și ferme în vremea Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), iar el nu le-a poruncit oamenilor de acolo să vină la rugăciunile Jumu’ah. Dacă ar fi făcut-o, acest lucru ar fi fost transmis. Aceasta indică faptul că asemenea oameni nu sunt obligați, din cauza greutății implicate. 

Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah li’l-Buhooth al-‘Ilmiyyah wa’l-Ifta’, 8/221, 222 

Ei au mai spus: 

Dacă societatea pentru care lucrați nu se află într-un loc în care se țin rugăciuni Jumu’ah sau în apropierea unui asemenea loc și nu există rezidenți permanenți ai societății pentru care Jumu’ah este obligatorie, nu trebuie să oferiți rugăciunile Jumu’ah, ci trebuie să vă rugați Zuhr. Dar dacă societatea se află într-un loc în care se țin rugăciuni Jumu’ah sau în apropierea unui asemenea loc și puteți auzi adhaan-ul sau există rezidenți permanenți pentru care Jumu’ah este obligatorie, atunci trebuie să vă rugați Jumu’ah împreună cu rezidenții permanenți ai acelui loc sau ai societății. 

Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah, 8/220. 

Șeicul Ibn Baaz (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre unii studenți care locuiesc departe de casă și despre hotărârea privind efectuarea rugăciunilor Jumu’ah în țări străine. El a răspuns: 

Învățații au afirmat că voi și oamenii asemenea vouă nu trebuie să efectuați rugăciunile de vineri și există o controversă cu privire la validitatea rugăciunilor de vineri efectuate de voi. Mai degrabă, ceea ce trebuie să faceți este să vă rugați Zuhr, deoarece sunteți mai asemănători călătorilor și celor care locuiesc în deșert. Jumu’ah este obligatorie numai pentru rezidenții permanenți. Dovada pentru aceasta este faptul că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu le-a poruncit călătorilor sau celor care locuiesc în deșert să se roage Jumu’ah și nu a făcut aceasta nici el când era în călătorie, și nici companionii săi (fie ca Allah să fie mulțumit de ei). Este dovedit în ahaadeeth-urile saheeh că, în timpul Pelerinajului de Adio, Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) s-a rugat Zuhr la ‘Arafah într-o zi de vineri; nu s-a rugat Jumu’ah și nici nu le-a poruncit pelerinilor să facă aceasta, deoarece ei intrau sub hotărârea călătorilor. Nu cunosc nicio opinie divergentă a învățaților Islamului cu privire la această chestiune, laudă lui Allah, în afară de unele opinii neobișnuite ale unor Taabi’een, de care nu trebuie să ne preocupăm. 

Dar dacă există rezidenți musulmani permanenți care se roagă Jumu’ah acolo, atunci este prescris în sharee’ah ca voi și alții asemenea vouă, care stați temporar în acel loc pentru a căuta cunoaștere, a face comerț etc., să vă rugați împreună cu ei, pentru a dobândi virtutea rugăciunii Jumu’ah. Unii învățați au afirmat că este obligatoriu ca un călător să se alăture rezidenților permanenți dacă rămâne într-un loc în care se țin rugăciuni Jumu’ah și șederea sa depășește perioada în care este permisă scurtarea rugăciunilor. 

Fataawa Ibn Baaz, 12/377.