Legile tribale și apelul la reînvierea lor

Toți musulmanii trebuie să se refere, pentru judecată, la Cuvântul lui Allah și la Sunnah Mesagerului Său Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) în toate chestiunile și nu la obiceiurile și tradițiile tribale sau la legile făcute de oameni. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și în orice lucru asupra căruia vă deosebiți, hotărârea îi aparține lui Allah (El este Judecătorul care hotărăște).”[al-Shoora 42:10] 

„Oare nu i-ai văzut pe aceia care pretind că ei cred în ceea ce ți-a fost trimis ție și în ceea ce a fost trimis înaintea ta și care voiesc să se judece după Taaghoot (judecători falși), cu toate că li s-a poruncit să-l respingă? Dar Shaytaan (Satan) voiește să-i ducă în rătăcire adâncă”[al-Nisaa’ 4:10] 

„Oare caută ei judecata din vremea Ignoranței? Și cine este mai bun în judecată decât Allah pentru un popor care are credință fermă”

[al-Maa’idah 5:50] 

„O, voi cei care credeți! Supuneți-vă lui Allah și supuneți-vă Mesagerului (Muhammad) și celor dintre voi care au autoritate. Iar dacă vă certați în ceva între voi, atunci aduceți acel lucru înaintea lui Allah și a Mesagerului Său, dacă voi credeți în Allah și în Ziua de Apoi. Aceasta este mai bună și mai potrivită pentru hotărârea finală”[al-Nisaa’ 4:59]

Fiecare musulman trebuie să se supună hotărârii lui Allah și a Mesagerului Său și să nu dea întâietate hotărârii altcuiva decât lui Allah și Mesagerului Său – indiferent cine ar fi acesta – asupra hotărârii lor. Așa cum adorarea trebuie să fie numai pentru Allah, tot astfel hukm-ul (judecata, porunca) îi aparține numai Lui, după cum spune Allah (interpretarea sensului): 

„Porunca (sau judecata) nu aparține nimănui în afară de Allah”

[Yoosuf 12:40]

A apela pentru judecată la orice altceva decât Cartea lui Allah sau la orice altceva decât Sunnah Mesagerului Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) este una dintre cele mai grave fapte rele și unul dintre cele mai mari păcate; într-adevăr, o persoană poate deveni necredincioasă dacă apelează pentru judecată la altceva decât Cartea lui Allah și Sunnah Mesagerului Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), dacă ea crede că acest lucru este permis sau crede că hotărârea altcuiva decât a lui Allah și a Mesagerului Său este mai bună. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Dar nu! Pe Domnul tău! Ei nu vor crede până ce nu te vor lua pe tine drept judecător pentru ceea ce se ivește între ei și apoi nu vor mai afla în sufletele lor niciun temei pentru ceea ce ai hotărât și se vor supune cu desăvârșire”

[al-Nisa’ 4:65]

Nu este credincios cel care nu apelează pentru judecată la Allah și la Mesagerul Său atât în chestiunile fundamentale ale religiei, cât și în problemele minore și în ceea ce privește drepturile și îndatoririle. Oricine apelează pentru judecată la altcineva decât Allah și Mesagerul Său a apelat pentru judecată la Taaghoot (judecători falși). 

Prin urmare, concluzionăm că nu este permis să reînviem legile, obiceiurile și sistemele tribale la care se apelează pentru judecată în locul sharee’ah pure, prescrise de Cel mai Drept dintre judecători și Cel mai Milostiv dintre cei milostivi. Dimpotrivă, trebuie să le îngropăm, să le desființăm și să ne îndepărtăm de ele și să fim mulțumiți să apelăm pentru judecată la legile lui Allah, în care se află binele pentru toți oamenii și protecția chestiunilor lor religioase și lumești. Șeicii tribali nu trebuie să judece între oameni potrivit unor obiceiuri care nu au nicio bază în Islam și pentru care Allah nu a trimis nicio autoritate. Dimpotrivă, ei trebuie să trimită chestiunile cu privire la care triburile lor se ceartă la curțile sharee’ah. Aceasta nu va împiedica în niciun fel împăcarea dintre părțile aflate în dispută prin îndepărtarea urii, unirea oamenilor și mulțumirea ambelor părți fără a forța pe nimeni, într-un mod care nu contravine sharee’ah, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„iar împăcarea este mai bună”[al-Nisa’ 4:128] 

„Nu este nimic bun în majoritatea convorbirilor lor tainice, afară de cazul celui care poruncește milostenia, fapta bună sau împăcarea între oameni”[al-Nisa’ 4:114] 

„Așadar, temeți-vă de Allah și îndreptați toate lucrurile de neînțelegere dintre voi”

[al-Anfaal 8:1]

Și s-a relatat că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Împăcarea între musulmani este permisă, cu excepția unei împăcări care interzice ceva permis sau permite ceva interzis.” 

Ceea ce este obligatoriu este să aderăm la Cartea lui Allah și la Sunnah Mesagerului Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), să apelăm la ele pentru judecată și să ne ferim de orice li se opune; și trebuie să ne căim cu sinceritate pentru orice lucru făcut în trecut care a contravenit legilor lui Allah. 

Fie ca Allah să ne ajute pe toți să facem ceea ce iubește și ceea ce Îi place; fie ca El să ne acorde tuturor refugiu de rătăcirea fitan-ului (încercării) și de rătăcirea lui Shaytaan, căci El este Atotauzitorul, Mereu Apropiatul. Fie ca Allah să-l binecuvânteze pe Profetul nostru Muhammad, familia și companionii săi și să le dăruiască pace.