Le este permis oamenilor obișnuiți să-l numească necredincios pe cel care insultă Islamul fără să se consulte cu savanții în această privință?

În primul rând: 

Nu există nicio îndoială că insultarea lui Allah, măreț fie El – Allah să ne ferească – sau insultarea Mesagerului Său ori a religiei Sale – Allah să ne ferească – intră sub incidența necredinței în Allah Cel Atotputernic. Cel care face acest lucru a comis kufr major, care îl scoate din Islam. Dacă moare în această stare fără să se fi căit pentru aceasta, va fi dintre oamenii Iadului și va rămâne acolo veșnic. 

Shaykh Ibn Baaz (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Savanții sunt în unanimitate și în mod categoric de acord că, dacă un musulman insultă Islamul sau îl critică ori îl insultă pe Mesager (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), îl critică sau își bate joc de el, atunci este un apostat și un necredincios și este permis să fie condamnat la moarte și să i se confiște averea.

Sfârșitul citatului din Fataawa Noor ‘ala ad-Darb de Ibn Baaz, p. 139 

Shaykh Ibn Jibreen (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat:

Care este hotărârea în cazul celui care îl insultă pe Allah și Religia Sa? Care este ispășirea pentru aceasta? Ținând cont că bărbatul în cauză este căsătorit, soția sa devine haram pentru el sau este divorțată? 

El a răspuns:

Nu există nicio îndoială că aceasta este apostazie de la Islam și necredință în Allah, pentru care cel care o comite merită să fie condamnat la moarte dacă nu se căiește; soția sa este divorțată de el, iar legăturile sale de rudenie cu rudele sale sunt rupte, astfel încât nu moștenește de la ele și ele nu moștenesc de la el. Dar dacă se căiește, regretă, cere iertare și își recunoaște greșeala, Allah îi va accepta căința și își poate lua soția înapoi dacă 'iddah (perioada de așteptare) a acesteia nu s-a încheiat; dacă s-a încheiat, atunci depinde de ea și nu îi este permis să o ia înapoi decât cu consimțământul ei.

Sfârșitul citatului din Fataawa Islamiyyah, 3/533 

În al doilea rând: 

Dacă o persoană aude pe cineva insultându-l în mod clar pe Allah sau dacă se stabilește printr-o dovadă shar‘i acest lucru, atunci nu este nimic greșit ca ea să creadă că acea persoană este necredincioasă. Acesta este cel mai detestabil și grav tip de insultă și nimeni nu face acest lucru în afară de cel care s-a rătăcit profund și nu are respect pentru Allah, slăvit și preaslăvit fie El, sau de cel care și-a pierdut mințile și nu știe ce spune. 

Acest tip de insultă nu face parte dintre problemele obscure care necesită o hotărâre din partea savanților sau care trebuie supuse examinării; dimpotrivă, este ceva foarte clar și evident, care poate fi recunoscut atât de ignorant, cât și de cunoscător, iar bătrâni și tineri deopotrivă vor fi dezgustați de aceasta. 

Dar, în același timp, este esențial să se țină cont de scopul shar‘i din spatele condamnării acestui lucru și considerării lui respingător, și anume înlăturarea și prevenirea acestui rău și străduința de a-l face pe cel care a spus aceasta să se căiască și să se întoarcă la Domnul său, chiar dacă a apostaziat și a ieșit din Islam. A-i cere apostatului să se căiască este un lucru bine cunoscut și bine stabilit. Prin urmare, trebuie depuse eforturi pentru a-l sfătui într-un mod potrivit situației sale, explicându-i caracterul detestabil al faptei sale și discutând cu el calea shar‘i potrivită situației sale. 

Savanții Comitetului Permanent au spus: 

Insultarea Islamului – Allah să ne ferească – este kufr potrivit textelor și consensului savanților. Allah, măreț fie El, a spus (interpretarea sensului):

„De Allah, de semnele Sale și de Mesagerul Său vă bateți joc?

Nu vă mai scuzați; ați devenit necredincioși după ce ați crezut”

[at-Tawbah 9:65].

Și există și alte texte asemănătoare. 

Este esențial să fie sfătuit și condamnat pentru aceasta; dacă răspunde, laudă lui Allah; altfel, nu este permis să inițiezi salutul salaam cu cel care a insultat Islamul și nici să-i răspunzi la salut dacă el îl inițiază; nu este permis să-i accepți invitația și trebuie să fie evitat complet până când se căiește sau până când hotărârea lui Allah, și anume condamnarea la moarte, este pusă în aplicare asupra lui de către autorități, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care își schimbă religia, executați-l.” Relatat de al-Bukhaari în Sahih-ul său, 3017.

Sfârșitul citatului din Fataawa al-Lajnah ad-Daa’imah, 2/12 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus:

Dacă o persoană se căiește pentru orice păcat, chiar dacă acesta a fost insultarea Islamului, căința sa va fi acceptată dacă îndeplinește condițiile pe care le-am menționat. Totuși, trebuie observat că un cuvânt poate constitui kufr sau apostazie, dar cel care îl rostește nu devine în mod necesar necredincios prin aceasta, din cauza existenței unui factor care împiedică numirea sa drept necredincios. În cazul acestui bărbat care a spus că a insultat Islamul într-un moment de furie, îi spunem: Dacă furia ta a fost atât de puternică încât nu știai ce spuneai și nu știai dacă te aflai în cer sau pe pământ și ai spus ceva fără să gândești și fără să știi ce spuneai, nu există nicio hotărâre aplicabilă acestor cuvinte și nu trebuie să fii numit apostat, deoarece acest lucru a fost spus involuntar și fără să gândești, iar dacă ceva este spus involuntar și fără intenție, Allah, slăvit și preaslăvit fie El, nu îl va trage pe om la răspundere pentru aceasta. Allah, măreț fie El, spune cu privire la jurăminte (interpretarea sensului): „Allah nu vă va trage la răspundere pentru ceea ce este neintenționat în jurămintele voastre, dar vă va trage la răspundere pentru ceea ce au dobândit inimile voastre” [al-Baqarah 2:225].

Sfârșitul citatului din Fataawa Noor ‘ala ad-Darb, 24/2 

Pentru mai multe informații despre îndrumările privind numirea cuiva drept necredincios, vezi răspunsul la întrebarea nr. 85102 

Și Allah știe cel mai bine.