Înapoi la întrebări
Întrebare și Răspuns

L-a lovit o calamitate și a apostaziat de la Islam; se poate căi?

Fatwa # 91580Redacția tawhid.ro
Islam Q&ASursa
Sursă contextuală

Întrebare

Mă rugam în mod regulat ori de câte ori puteam și eram unul dintre cei mai buni elevi, ceea ce mi-a permis să intru la facultatea de inginerie; eram unul dintre cei care Îl lăudau pe Allah. Ca toți ceilalți tineri, speram să am o casă, o soție frumoasă și un statut respectat și făceam mult du’aa’, zi și noapte. Apoi am avut probleme cu studiile și nu am obținut notele care mi-ar fi permis să continui studiile de inginerie și am simțit că acest lucru a fost nedrept, așa că mi-am spus: Cutare nu se roagă, dar Allah i-a ușurat să devină inginer, în timp ce eu mă rog, dar nu am reușit. Nu am putut suporta acest lucru și mi-am spus lucruri care m-au scos din Islam, precum insultarea lui Allah și a credinței și insultarea decretului divin. Am încetat să mă rog pentru scurt timp, deși mă simțeam neliniștit că nu răspundeam la adhaan, iar inima mea s-a atașat de rugăciune. După ce mânia mea s-a risipit, mi-am dat seama de enormitatea transgresiunii mele împotriva drepturilor lui Allah și m-am temut că aș putea muri în timp ce Allah era mânios pe mine. Am plâns și nu mi-am putut continua studiile deoarece eram mereu îngrijorat din cauza păcatelor mele. Am mers și am căutat o fatwa care să-mi dea liniște sufletească. Îmi va ierta Allah păcatele? Se spune: „Într-adevăr, Allah nu iartă să I se asocieze parteneri (în adorare), dar iartă în afară de aceasta cui voiește” [al-Nisa’ 4:48]. Am întrebat despre această chestiune și m-am bucurat când am citit versetul în care Allah spune: „Spune: «O, robii Mei (‘Ibaadi) care ați săvârșit nelegiuiri împotriva sufletelor voastre (săvârșind fapte rele și păcate)! Nu deznădăjduiți de mila lui Allah; într-adevăr, Allah iartă toate păcatele. Cu adevărat, El este Iertător, Milostiv»” [al-Zumar 39:53]. Am cercetat și am aflat că acest verset a fost revelat cu privire la oameni care nu erau musulmani și care l-au întrebat pe Mesager dacă se puteau căi. Dar eu sunt musulman, așa că bucuria mea s-a evaporat repede. Mi-am pierdut orice speranță în iertare. Nu mă mai rog regulat așa cum o făceam înainte, nu mai fac rugăciuni naafil și nu mai postesc lunea. Întrebările mele sunt următoarele: Chiar dacă mă căiesc, nu voi mai fi niciodată alături de ummah lui Muhammad, din cauza relatării narate de al-Bukhaari care spune că Mesagerul a spus: „În Ziua Învierii, Allah va lua unii oameni din partea mea dreaptă, iar eu voi spune: «Tovarășii mei!» Dar Allah va spune: «Ei nu sunt tovarășii tăi; sunt oameni care au apostaziat după ce ai plecat»”? Este adevărat că, chiar dacă mă căiesc sincer și sunt pregătit să execut pedeapsa hadd, Allah nu mă va ierta niciodată pentru ceea ce am făcut, deoarece Allah nu iartă să I se asocieze parteneri (în adorare)?"

Răspuns

În primul rând: 

Dacă ai rostit ceea ce menționezi despre insultarea credinței și a decretului divin, atunci, fără îndoială, ceea ce ai făcut a fost o chestiune gravă, și anume apostazie de la Islam. Prin aceasta te-ai purtat în mod rău față de Allah Atotputernicul, Care te-a binecuvântat, te-a creat și te-a călăuzit și Care este mai milostiv față de tine decât oricine altcineva. Poate că El te-a îndepărtat de inginerie pentru un bine pe care voia să ți-l aducă sau pentru un rău pe care voia să-l îndepărteze de la tine, iar tu ar fi trebuit să accepți acest lucru și să fii mulțumit de el. 

Dar dacă a fost doar ceva ce ai gândit sau ți-ai spus în sinea ta, fără să rostești cu voce tare și fără să se așeze în inima ta, atunci ar fi trebuit să te grăbești să respingi acel lucru și să-ți amintești binecuvântările lui Allah și harul Său față de tine. 

Oricare ar fi situația, renunțarea la rugăciune este un alt păcat și se știe că, în privința celui care nu se roagă din lene, există o diferență de opinie între învățați, însă opinia cea mai corectă este că este un necredincios, deoarece textele indică acest lucru. 

În al doilea rând: 

Oricât de mare ar fi păcatul tău, îngăduința lui Allah este mai mare. 

Oricare ar fi păcatul tău, dacă te căiești de el, Allah îți va accepta căința și te va ierta. El a promis acest lucru și este Cel mai sincer dintre cei care vorbesc, slăvit și înălțat fie El. 

Versetul pe care îl menționezi, în care Allah spune (interpretarea sensului): „Într-adevăr, Allah nu iartă să I se asocieze parteneri (în adorare), dar iartă în afară de aceasta cui voiește” [al-Nisa’ 4:48], se referă la cei care Îl întâlnesc fără să se fi căit de shirk; Allah nu îi va ierta. Dar în ceea ce-i privește pe cei care se căiesc înainte ca horcăitul morții să ajungă în gât și înainte ca soarele să răsară dinspre apus, Allah le va accepta căința și le va transforma faptele rele în fapte bune, indiferent dacă au comis kufr și shirk sau păcate majore ori minore. Ceea ce contează este căința sinceră, regretarea a ceea ce s-a făcut în trecut și hotărârea de a nu reveni niciodată la acel lucru. 

Dovada pentru aceasta sunt versetele în care Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și cei care nu cheamă niciun alt ilâh (zeu) împreună cu Allah, nici nu ucid persoana pe care Allah a interzis-o, decât cu drept, și nici nu comit relații sexuale ilegale ___iar cel care face aceasta va primi pedeapsa.

69. Chinul îi va fi dublat în Ziua Învierii și va rămâne veșnic acolo, în dizgrație;

70. În afară de cei care se căiesc și cred (în Monoteismul Islamic) și săvârșesc fapte bune; acestora Allah le va schimba păcatele în fapte bune, iar Allah este Iertător, Milostiv”

[al-Furqaan 25:68-70] 

„Și, cu adevărat, Eu sunt Iertător pentru cel care se căiește, crede (în Unicitatea Mea și nu Îmi asociază pe nimeni în adorare), săvârșește fapte bune și apoi rămâne statornic în săvârșirea lor (până la moartea sa)”

[Ta-Ha 20:82] 

„Oare nu știu ei că Allah primește căința robilor Săi și ia Sadaqaat (milostenia, caritatea) și că Allah Singur este Cel care iartă și primește căința, Milostiv?”

[al-Tawbah 9:104]

Nu există nicio diferență între cel care a fost inițial necredincios, apoi Allah l-a călăuzit, și cel care a fost musulman, apoi a apostaziat – Allah să ne ferească – iar apoi s-a căit și s-a întors la Allah. Căința șterge păcatele săvârșite înaintea ei, iar Islamul șterge ceea ce a fost înaintea lui. 

Versetul în care Allah spune (interpretarea sensului): „Spune: «O, robii Mei (‘Ibaadi) care ați săvârșit nelegiuiri împotriva sufletelor voastre (săvârșind fapte rele și păcate)! Nu deznădăjduiți de mila lui Allah; într-adevăr, Allah iartă toate păcatele. Cu adevărat, El este Iertător, Milostiv»” [al-Zumar 39:53], are un sens general și se aplică tuturor celor care păcătuiesc și apoi se căiesc, indiferent dacă au fost inițial necredincioși sau au fost musulmani și apoi au apostaziat. Îi include pe toți cei care comit păcate. 

Ibn Katheer (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Acest verset este o chemare către toți păcătoșii, necredincioși și alții, să se căiască și să se întoarcă la Allah. Ne spune că Allah, binecuvântat și înălțat fie El, iartă toate păcatele celui care se căiește înaintea Lui și renunță la păcat, indiferent de ce păcat este, chiar dacă păcatele sale sunt numeroase și asemenea spumei mării. Nu este corect să interpretăm aceasta în sensul că toate păcatele vor fi iertate fără căință, deoarece shirk nu poate fi niciodată iertat decât în cazul celui care se căiește de el. Sfârșitul citatului din Tafseer Ibn Katheer (4/75). 

Cât despre cei care vor fi îndepărtați de la Bazin, despre care se va spune: „Nu știi ce au introdus după ce ai plecat”, aceasta se aplică celor care nu s-au căit, ci Îl întâlnesc pe Allah ca păcătoși și apostați. 

Dacă te-ai căit înaintea lui Allah, atunci bucură-te și laudă-L pe Allah că te-a făcut să trăiești până când te-ai întors la Islam. Săvârșește multe fapte drepte și străduiește-te să faci multe acte de adorare, astfel încât, după căință, să fii mai bun decât erai înainte. Ferește-te să neglijezi rugăciunea sau să amâni rugăciunea până când timpul ei trece, deoarece rugăciunea este foarte importantă și este legătura dintre om și Domnul său și este poarta către fericire și liniște sufletească. Îl rugăm pe Allah să o accepte de la tine și să-ți ierte păcatul. 

Și Allah știe cel mai bine.

Distribuie
Informații editoriale
Sinteză documentată — responsabil editorial: Echipa editorială Tawhid.ro
Sursă documentată:
Statutul sursei: Sursă contextualăDrepturile asupra contribuției editoriale originale Tawhid.ro sunt rezervate; sursele citate își păstrează propriile drepturi.

Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).

Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.