L-a desemnat să cumpere ceva pentru el; îi este permis să mărească prețul fără știrea acelei persoane?

Dacă cineva te-a desemnat să cumperi ceva pentru el, nu ai dreptul să mărești prețul, deoarece ai fost însărcinat cu acest lucru, iar principiul de bază este că orice pierdere sau câștig îi revine celui care te-a desemnat, cu excepția cazului în care îți permite să iei o parte din acesta. 

Îți este permis să-i ceri o taxă în schimbul faptului că acționezi în numele său sau să-i spui că vei cumpăra obiectul și apoi i-l vei vinde. Dacă vânzătorul ți-l oferă gratuit, atunci, potrivit învățaților, acesta îi aparține celui care l-a desemnat pe celălalt să-l cumpere, nu celui care a fost desemnat (agentului). 

În Mataalib Uli’l-Nuha (3/132) se spune: „Dacă un vânzător îi oferă un cadou celui care acționează ca agent, după ce acesta a cumpărat ceva de la el, este ca și cum ar reduce prețul, deci face parte din tranzacție și îi aparține celui care l-a desemnat.” Aceasta înseamnă că orice reducere de preț este în beneficiul celui care a desemnat persoana să cumpere obiectul; același lucru se aplică oricărui cadou oferit de vânzător agentului. 

Comitetului Permanent i s-a adresat următoarea întrebare: 

Altcineva m-a desemnat să cumpăr ceva pentru el, iar prețul era de cinci lire, de exemplu, însă omul i l-a dat cu patru lire și jumătate. Are el (agentul) dreptul să ia banii rămași, adică jumătate de liră (cincizeci de pence), sau nu? 

Comitetul a răspuns: 

Aceasta este considerată desemnarea unei persoane pentru a face ceva în numele altcuiva și nu îi este permis persoanei desemnate ca agent să ia ceva din averea celui care a desemnat-o, decât cu permisiunea acestuia, datorită sensului general al dovezilor care afirmă că averea unui musulman este haraam pentru ceilalți, dacă el nu o oferă de bunăvoie. 

Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah, 14/273. 

Se mai spune (în Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah, 14/275): 

Musulmanul trebuie să fie cinstit în relațiile sale. Nu îi este permis să mintă și să ia pe nedrept averea oamenilor. Aceasta include cazul unui om care își desemnează fratele să cumpere ceva pentru el; nu îi este permis acestuia (agentului) să ia mai mult decât prețul pe care l-a plătit pentru bunuri. În mod similar, nu îi este permis celui care i l-a vândut să scrie pe factură un alt preț decât cel real pentru a-l înșela pe cel care l-a desemnat, astfel încât acesta să plătească mai mult decât prețul real, iar agentul să păstreze diferența, deoarece aceasta este o formă de cooperare în păcat și fărădelege și de consumare pe nedrept a averii oamenilor. Averea unui musulman nu este permisă altora decât dacă el o oferă de bunăvoie. 

Și Allah știe cel mai bine.