Jurăminte încălcate în timp ce suferă de waswas

În primul rând:

Dacă o persoană depune multe jurăminte și le încalcă fără să ofere ispășire, există una dintre următoarele două situații. 

1 – Jurămintele se refereau toate la un singur lucru, cum ar fi să spună: „Pe Allah, nu voi mai fuma”, apoi își încalcă jurământul și nu oferă ispășire pentru aceasta. După aceea jură din nou că nu va fuma, apoi își încalcă jurământul… în acest caz este necesară o singură ispășire. 

2 – Jurămintele se referă la mai multe fapte, cum ar fi să spună: „Pe Allah, nu voi bea; pe Allah, nu voi purta (anumite haine); pe Allah, nu voi merge într-un anumit loc”, apoi încalcă toate aceste jurăminte. Trebuie să ofere o singură ispășire sau tot atâtea ispășiri câte jurăminte a depus și a încălcat? Există o diferență de opinie între fuqaha (juriști) cu privire la această chestiune. Majoritatea consideră că trebuie să ofere mai multe ispășiri, însă hanbaliții spun că trebuie să ofere o singură ispășire. 

Opinia mai corectă este cea a majorității, deoarece acestea erau jurăminte referitoare la mai multe lucruri, iar încălcarea unuia dintre ele nu înseamnă că un altul este încălcat; ele nu sunt interconectate. 

Shaykh Ibn Baz (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: Sunt un tânăr și am jurat lui Allah de mai mult de trei ori că mă voi căi de o faptă haram (nepermisă). Întrebarea mea este: trebuie să ofer o singură ispășire sau trei? Și care este ispășirea mea? 

El a răspuns: Trebuie să oferi o singură ispășire, care constă în hrănirea sau îmbrăcarea a zece persoane sărace ori eliberarea unui sclav. Cine nu poate face aceasta trebuie să postească trei zile, deoarece Allah, preaslăvit fie El, spune (interpretarea sensului): 

Allah nu vă va cere socoteală pentru jurămintele voastre fără rost, însă vă va cere socoteală pentru ceea ce ați intenționat prin jurăminte. Ispășirea sa este hrănirea a zece nevoiași cu ceea ce este mediu din ceea ce vă hrăniți familiile sau îmbrăcarea lor ori eliberarea unui sclav. Iar cine nu găsește [sau nu își poate permite aceasta] trebuie să postească trei zile. Aceasta este ispășirea jurămintelor atunci când ați jurat. Păziți-vă însă jurămintele. (5:89) 

Aceasta se aplică fiecărui jurământ făcut pentru a săvârși un singur lucru sau pentru a se abține de la un singur lucru; dacă jurământul este repetat, este necesară o singură ispășire, dacă nu a oferit ispășire prima dată. Însă dacă a oferit ispășire prima dată, apoi a repetat jurământul, trebuie să ofere o altă ispășire dacă își încalcă jurământul. În mod similar, dacă l-a repetat a treia oară și oferise ispășire a doua oară, trebuie să ofere o a treia ispășire. 

Însă dacă a depus jurăminte pentru a săvârși mai multe lucruri sau pentru a se abține de la mai multe lucruri, trebuie să ofere ispășire pentru fiecare dintre ele, cum ar fi dacă spune: „Pe Allah, nu voi vorbi cu cutare”, și „Pe Allah, nu voi mânca”, și „Pe Allah, nu voi călători într-un anumit loc”, și „Pe Allah, voi vorbi cu cutare” și „Pe Allah, îl voi lovi” și așa mai departe. 

Trebuie să ofere fiecărei persoane sărace o jumătate de sa’ (măsură pentru alimente uscate) din alimentul de bază local, adică aproximativ un kilogram și jumătate. În ceea ce privește îmbrăcămintea, aceasta trebuie să fie suficientă pentru rugăciune, precum un thawb (veșmânt) sau un rida și izar (veșmânt superior și inferior). Dacă le oferă cina sau prânzul (o masă), este suficient, datorită sensului general al versetului menționat mai sus. Iar Allah este sursa puterii.  

Sfârșitul citatului din Majmoo’ Fatawa al-Shaykh Ibn Baz (23/145) 

În al doilea rând: 

Dacă persoana despre care s-a întrebat suferă de waswas și a depus aceste jurăminte sub influența acelui waswas, fără să intenționeze să facă aceasta sau să dorească să depună un jurământ, atunci nu trebuie să facă nimic. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Dacă o persoană suferă de waswas, divorțul său nu este considerat valabil atunci când rostește cuvintele divorțului, dacă nu a făcut-o intenționat, deoarece această rostire a divorțului a fost cauzată de waswas și nu a fost intenționată; mai degrabă, persoana a fost constrânsă să o facă din cauza intensității waswasului și a lipsei puterii de a i se împotrivi. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu există divorț atunci când cineva este constrâns.” Prin urmare, divorțul nu este considerat valabil dacă persoana nu l-a intenționat cu adevărat și de bunăvoie. Acesta este un lucru pe care a fost constrâns să-l facă și pe care nu l-a intenționat sau ales, astfel încât nu este considerat divorț. Sfârșitul citatului din Fatawa Islamiyyah (3/277). 

Dacă aceasta se aplică divorțului, atunci se aplică cu atât mai mult jurămintelor, deoarece chestiunea căsătoriei este mai serioasă decât chestiunea jurămintelor. 

Iar Allah știe cel mai bine.