Jurământul de loialitate (bay‘ah) al lui ‘Ali ibn Abi Taalib față de Abu Bakr as-Siddeeq (Allah să fie mulțumit de amândoi)

În primul rând: 

Depunerea jurământului de loialitate (bay‘ah) de către ‘Ali ibn Abi Taalib (Allah să fie mulțumit de el) [față de Abu Bakr] este dovedită în as-Saheehayn (al-Bukhaari și Muslim), chiar dacă a avut loc cu câteva luni întârziere. 

S-a relatat de la ‘Aa’ishah (Allah să fie mulțumit de ea) că tatăl ei, Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el), a intrat la ‘Ali ibn Abi Taalib (Allah să fie mulțumit de el), după ce acesta îi ceruse o întrevedere:

‘Ali ibn Abi Taalib a recitat Tashahhud-ul, apoi a spus: O, Abu Bakr, recunoaștem virtutea ta și ceea ce Allah ți-a dăruit. Nu te invidiem pentru nicio favoare pe care Allah ți-a acordat-o, însă ai făcut aceasta fără să ne consulți, iar noi am considerat că aveam dreptul să fim consultați datorită legăturii noastre de rudenie cu Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). El a continuat să vorbească cu Abu Bakr până când ochii lui Abu Bakr s-au umplut de lacrimi. Când Abu Bakr a vorbit, el a spus: Pe Cel în a Cărui mână se află sufletul meu, legătura de rudenie cu Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) îmi este mai dragă decât legătura de rudenie cu propriul meu popor. În ceea ce privește această dispută care a avut loc între mine și tine cu privire la aceste proprietăți, nu m-am abătut de la calea cea dreaptă în privința lor și nu am renunțat la ceva ce l-am văzut pe Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) făcând cu ele, ci am făcut și eu la fel.

‘Ali i-a spus lui Abu Bakr: Depunerea jurământului meu de loialitate față de tine va avea loc în această după-amiază. Când Abu Bakr a făcut rugăciunea de Zuhr, s-a urcat pe minbar, a recitat tashahhud-ul și a vorbit despre ‘Ali, despre întârzierea lui în depunerea jurământului de loialitate și despre scuza pe care o prezentase, apoi s-a rugat pentru iertarea lui. Iar ‘Ali ibn Abi Taalib a recitat tashahhud-ul, l-a lăudat pe Abu Bakr și a spus că ceea ce făcuse nu se datora geloziei față de Abu Bakr sau refuzului de a accepta favoarea pe care Allah i-o acordase, ci faptului că noi am considerat că ar fi trebuit să avem un rol în această chestiune, însă ea fusese hotărâtă fără să fim consultați, iar acest lucru ne-a mâhnit. Musulmanii au fost mulțumiți de aceasta și au spus: Ai făcut ceea ce era corect. Apoi musulmanii s-au apropiat de ‘Ali, când acesta a făcut ceea ce era corect.

Relatat de al-Bukhaari (3998) și Muslim (1759). 

Potrivit unei alte versiuni relatate de Muslim în Saheeh-ul său:

Apoi ‘Ali s-a ridicat, l-a lăudat pe Abu Bakr și a menționat virtutea lui și faptul că fusese unul dintre primii care au intrat în Islam. Apoi s-a dus la Abu Bakr și i-a jurat loialitate, iar oamenii au venit la ‘Ali și au spus: Ai făcut ceea ce era corect, ai procedat bine. Iar oamenii s-au apropiat de ‘Ali când acesta a făcut ceea ce era corect. 

An-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus: 

În ceea ce privește întârzierea lui ‘Ali (Allah să fie mulțumit de el) în depunerea jurământului de loialitate (față de Abu Bakr), ‘Ali a menționat acest lucru în acest hadith, iar Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) și-a cerut scuze față de el.  

Mai mult, această întârziere din partea lui ‘Ali nu a subminat jurământul de loialitate față de Abu Bakr și nici nu l-a subminat pe ‘Ali însuși. 

În ceea ce privește depunerea jurământului de loialitate, savanții sunt unanim de acord că, pentru ca un jurământ de loialitate să fie valabil, nu este necesar ca toți oamenii sau chiar toți factorii de decizie și oamenii proeminenți să depună jurământul de loialitate. Ci este suficient să existe un grup de savanți, conducători și personalități proeminente care să facă acest lucru. 

În ceea ce privește faptul că aceasta nu l-a subminat pe ‘Ali sau caracterul său, motivul este că nu era esențial ca fiecare persoană să vină la conducător, să-și pună mâna în mâna lui și să-i jure loialitate; ci, odată ce factorii de decizie și personalitățile proeminente i-au jurat loialitate conducătorului, individului i se cere să accepte conducerea lui, să nu manifeste opoziție și să nu se revolte împotriva lui. 

Aceasta a fost situația lui ‘Ali (Allah să fie mulțumit de el) în acea perioadă, înainte să depună jurământul de loialitate, deoarece nu a manifestat opoziție față de Abu Bakr și nu s-a revoltat împotriva lui. Însă a fost împiedicat să vină la el din motivul menționat în hadith. Pentru ca depunerea jurământului de loialitate să fie valabilă și corectă, prezența lui nu era o condiție și nici el, nici altcineva nu era obligat să participe în acest scop. Întrucât nu era necesar, el nu a venit. 

Nu s-a relatat nimic de la el care să sugereze că ar fi considerat că jurământul de loialitate nu era valabil și nu și-a exprimat niciodată vreo obiecție (față de numirea lui Abu Bakr ca și calif). Cu toate acestea, el avea unele îndoieli în mintea sa, de aceea venirea lui a fost amânată până când chestiunea a fost rezolvată. 

Motivul îndoielilor sale era că, datorită statutului său înalt și faptului că el însuși era o persoană virtuoasă din toate punctele de vedere și era îndeaproape înrudit cu Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și așa mai departe, el a considerat că nicio decizie nu ar trebui luată fără să fie consultat și fără să fie prezent. Însă scuza prezentată de Abu Bakr, ‘Umar și ceilalți Sahaabah (Allah să fie mulțumit de toți) era foarte clară: ei considerau că grăbirea depunerii jurământului de loialitate era în interesul superior al musulmanilor și se temeau că, dacă ar fi amânat-o, aceasta ar fi putut duce la probleme și dispute care, la rândul lor, ar fi condus la consecințe negative grave. De aceea au amânat înmormântarea Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) până când au depus jurământul de loialitate, deoarece aceasta era chestiunea cea mai importantă, pentru a se asigura că nu va apărea nicio dispută cu privire la înmormântarea, giulgiul, ghusl-ul, rugăciunea funerară și așa mai departe, fără să existe cineva care să aibă ultimul cuvânt în astfel de chestiuni. Prin urmare, au considerat că acordarea priorității depunerii jurământului de loialitate era problema cea mai importantă în acel moment. Sfârșitul citatului. 

Sharh Muslim (12/77-78) 

Al-Haafiz Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Era ca și cum l-ar fi scuzat pentru că nu venise să-i jure loialitate lui Abu Bakr cât timp Faatimah era încă în viață, deoarece era preocupat să aibă grijă de ea în timpul bolii sale și să o consoleze pentru durerea pe care o simțea din cauza pierderii tatălui ei (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Mai mult, când ea s-a supărat pe răspunsul lui Abu Bakr atunci când l-a întrebat despre moștenire, ‘Ali a hotărât să se alăture ei în a sta departe de el.

Sfârșitul citatului. Fath al-Baari (7/494) 

În al doilea rând: 

Există și o relatare care spune că ‘Ali ibn Abi Taalib (Allah să fie mulțumit de el) i-a jurat loialitate lui Abu Bakr chiar de la început și că nu a întârziat să facă acest lucru, însă există unele îndoieli cu privire la confirmarea relatării care menționează aceasta.

Hadith-ul a fost relatat prin Wuhayb ibn Khaalid, de la Dawood ibn Abi Hind, de la Abu Nadrah, de la Abu Sa‘eed. 

Hadith-ul a fost preluat de la Wuhayb ibn Khaalid de patru dintre însoțitorii săi, dintre care trei au relatat o versiune scurtă care nu menționează că ‘Ali și az-Zubayr i-ar fi jurat loialitate lui Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) la începutul califatului său. Aceștia trei sunt: 

1.‘Affaan ibn Muslim

așa cum vom vedea în relatarea transmisă de el și vom explica faptul că oricine a relatat de la ‘Affaan ibn Muslim cu privire la problema jurământului de loialitate (bay‘ah) s-a înșelat 

2.Abu Dawood at-Tayaalisi în al-Musnad (1/495, no. 603)

Și a fost relatat prin intermediul lui de Ibn ‘Asaakir în Tareekh Dimashq (19/314) 

3.Zuhayr ibn Ishaaq

care este un narator da‘eef, după cum se menționează în Mizaan al-I‘tidaal (2/82). El a relatat-o prin Ibn ‘Adiyy în al-Kaamil (3/223) și a spus: Nu știu ca cineva să fi relatat-o de la Dawood în afară de Zuhayr ibn Ishaaq și Wuhayb. Zuhayr are câteva hadith-uri puternice, iar cel care a relatat cel mai mult de la el dintre Basrieni a fost Muhammad ibn Abi Bakr al-Maqdimi. Sper că nu este nimic în neregulă cu el. Ibn Ma‘een i-a reproșat doar un hadith întrerupt, după cum am menționat. În ceea ce privește hadith-urile sale care au isnaad-uri, majoritatea sunt autentice. Sfârșitul citatului. 

În ceea ce-l privește pe al patrulea narator de la Wuhayb ibn Khaalid, el a relatat o versiune lungă care menționează că ‘Ali ibn Abi Taalib și az-Zubayr i-au jurat loialitate lui Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de toți).

Acest narator era al-Mugheerah ibn Salamah Abu Hishaam al-Makhzoomi, care era de încredere, după cum se menționează în Tahdheeb at-Tahdheeb (10/261). Imam al-Bayhaqi a relatat-o de la el în as-Sunan al-Kubra (8/143) și a spus: 

Abu’l-Hasan ‘Ali ibn Muhammad ibn ‘Ali al-Haafiz al-Isfaraa’eeni a spus: Abu ‘Ali al-Husayn ibn ‘Ali al-Haafiz ne-a relatat: Abu Bakr Muhammad ibn Ishaaq ibn Khuzaymah și Ibraaheem ibn Abi Taalib ne-au informat: Bandaar ibn Bashaar ne-a relatat: Abu Hishaam al-Makhzoomi ne-a relatat: Wuhayb ne-a relatat: și a menționat o relatare similară. 

Abu ‘Ali al-Haafiz a spus: L-am auzit pe Muhammad ibn Ishaaq ibn Khuzaymah spunând: 

Muslim ibn al-Hajjaaj a venit la mine și m-a întrebat despre acest hadith, iar eu l-am scris pentru el într-un document și i l-am citit, iar el a spus: Acest hadith valorează cât o cămilă. Am spus: Valorează cât o cămilă? Valorează cât o perlă de mărimea lunii pline! Sfârșitul citatului. 

Cuvintele „și a menționat o relatare similară” se referă la relatarea care menționează jurământul de loialitate, după cum s-a afirmat clar în relatarea lui Ibn ‘Asaakir în Tareekh Dimashq (30/277), transmisă prin Imam al-Bayhaqi însuși. 

Imam adh-Dhahabi (Allah să aibă milă de el) a spus, după ce a citat relatarea care menționează jurământul de loialitate:

Deși isnaad-ul ei este bun, conține unele aspecte reprobabile, așa că reflectați asupra ei. Sfârșitul citatului. 

Al-Muhadhdhab (6/3239) 

În ceea ce privește diferența de opinie cu privire la ‘Affaan ibn Muslim, urmează câteva detalii despre această chestiune: 

Diferența de opinie cu privire la ‘Affaan ibn Muslim s-a datorat din două motive: 

-1-

primul motiv a fost că ea a fost relatată de imami importanți care învățaseră de la ‘Affaan versiunea scurtă a relatării, în care nu se menționează că ‘Ali ibn Abi Taalib și az-Zubayr i-ar fi jurat loialitate lui Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de toți). Formularea acestei relatări este următoarea: 

Când Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a murit, purtătorii de cuvânt ai Ansaarilor s-au ridicat și unii dintre ei au spus: O, Muhaajireen, când Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) trimitea un om dintre voi, îl asocia cu un om dintre noi, așa că noi considerăm că doi oameni ar trebui să se ocupe de această chestiune, unul dintre voi și unul dintre noi. 

Zayd ibn Thaabit s-a ridicat și a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) era unul dintre Muhaajireen, iar noi eram ajutoarele Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Prin urmare, conducătorul trebuie să fie doar dintre Muhaajireen, iar noi vom fi ajutoarele lui, așa cum am fost ajutoarele Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). 

Abu Bakr (Allah să aibă milă de el) a spus: Allah să vă răsplătească cu bine, o, Ansaar, și să-l mențină ferm pe purtătorul vostru de cuvânt. Pe Allah, dacă ați fi spus altceva decât aceasta, nu am fi acceptat de la voi. 

Relatat de la el de Ibn Abi Shaybah în al-Musannaf (7/430) 

Și de Imam Ahmad în al-Musnad (35/489) – ediția Mu’sasat ar-Risaalah. 

Și de Ibn Sa ‘d în at-Tabaqaat (3/212) 

Și de al-Balaadhuri în Ansaab al-Ashraaf (3/318) 

Ahmad ibn al-Qaasim ibn al-Musaawir al-Jawaahiri, după cum a relatat at-Tabaraani în al-Mu‘jam al-Kabeer (5/114) 

Ja‘far as-Saayigh, după cum a relatat Ibn ‘Adiyy în al-Kaamil (3/223). El a spus: ‘Ali ibn Ahmad ibn Marwaan ne-a relatat: Abu’s-Saqr al-Warraaq, care este Yahya ibn Dawood al-Baghdaadi, ne-a relatat, iar Muhammad ibn Muneer ibn Sagheer ne-a spus: Ja‘far as-Saayigh ne-a spus: ‘Affaan ne-a spus. 

Adh-Dhahabi a spus despre această relatare: 

Acesta este un isnaad saheeh. Sfârșitul citatului. 

Siyar A‘laam an-Nubala’ (2/433) 

Al-Haythami a spus despre această relatare: 

A fost relatată de at-Tabaraani și Ahmad, iar naratorii ei sunt naratorii lui as-Saheeh. Sfârșitul citatului. 

Majma‘ az-Zawaa’id (5/183) 

-2-

al doilea motiv este că a fost relatată de unul dintre însoțitorii lui ‘Affaan ibn Muslim, care a relatat versiunea mai lungă ce menționează că ‘Ali ibn Abi Taalib și az-Zubayr i-au jurat loialitate lui Abu Bakr as-Siddeeq (Allah să fie mulțumit de toți). Formularea este următoarea: 

Când Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a murit, purtătorii de cuvânt ai Ansaarilor s-au ridicat și unul dintre ei a spus: O, Muhaajireen, când Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) numea un om dintre voi, îl asocia cu un om dintre noi, așa că noi considerăm că doi oameni ar trebui să se ocupe de această chestiune, unul dintre voi și celălalt dintre noi. 

Iar purtătorul de cuvânt al Ansaarilor a început să vorbească, unul după altul, în același sens. 

Apoi Zayd ibn Thaabit (Allah să fie mulțumit de el) s-a ridicat și a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) era unul dintre Muhaajireen; conducătorul trebuie să fie doar dintre Muhaajireen, iar noi vom fi ajutoarele lui, așa cum am fost ajutoarele Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). 

Abu Bakr (Allah să aibă milă de el) s-a ridicat și a spus: Allah să vă răsplătească cu bine, o, Ansaar, și să-l mențină ferm pe purtătorul vostru de cuvânt. Apoi a spus: Dacă ați fi făcut altceva decât aceasta, nu am fi acceptat de la voi. 

Apoi Zayd ibn Thaabit a luat mâna lui Abu Bakr și a spus: Acesta este conducătorul vostru, așa că jurați-i loialitate; și au început să-i jure loialitate. 

Când Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) s-a așezat pe minbar, s-a uitat la chipurile oamenilor și nu l-a văzut pe ‘Ali (Allah să fie mulțumit de el), așa că a întrebat de el, iar unii dintre Ansaar s-au ridicat și l-au adus. Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) a spus: O, fiu al unchiului patern al Mesagerului lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și ginere al lui, vrei să provoci dezbinare între musulmani? 

‘Ali a spus: Nicidecum, o, succesor al Mesagerului lui Allah. Și i-a jurat loialitate. 

Apoi nu l-a văzut pe az-Zubayr ibn al-‘Awwaam (Allah să fie mulțumit de el), așa că a întrebat de el și l-au adus, iar el a spus: O, fiu al mătușii paterne a Mesagerului lui Allah și discipol al lui, vrei să provoci dezbinare între musulmani? El a spus același lucru pe care îl spusese ‘Ali: Nicidecum, o, succesor al Mesagerului lui Allah. Și amândoi i-au jurat loialitate. 

Relatat de Ja‘far ibn Muhammad ibn Shaakir de la ‘Affaan în această versiune lungă. A fost relatat astfel și de al-Haakim în al-Mustadrak (3/80), iar de la el și de la șeicul său Abu Muhammad al-Muqri’, de al-Bayhaqi în as-Sunan al-Kubra (8/143). Al-Haakim a spus: Acest hadith este saheeh potrivit condițiilor lui al-Bukhaari și Muslim, deși ei nu l-au relatat. Sfârșitul citatului. Adh-Dhahabi nu a spus nimic despre el în at-Talkhees. 

Deși Ja‘far ibn Muhammad ibn Shaakir a fost considerat thiqah (de încredere) de al-Khateeb al-Baghdaadi, Ibn Manaadi și Maslamah ibn Qaasim – după cum se menționează în Tahdheeb at-Tahdheeb (2/102) – el s-a deosebit de imamii importanți care memoraseră hadith-ul lui ‘Affaan ibn Muslim mai bine decât el. Versiunea corectă a hadith-ului de la ‘Affaan ibn Muslim este versiunea mai scurtă, în care nu se menționează că ‘Ali ibn Abi Taalib i-ar fi jurat loialitate lui Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) la acel moment. 

Sa‘d ibn Iyaas al-Jareeri l-a urmat pe Dawood ibn Abi Hind în relatarea de la Abu Nadrah, iar versiunea sa menționează că ‘Ali și az-Zubayr i-au jurat loialitate lui Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de toți), după cum se menționează în Tareekh Dimashq (30/278). Însă isnaad-ul său îl include pe ‘Ali ibn ‘Aasim ibn Suhayb al-Waasiti, care făcea multe greșeli în transmitere. ‘Ali ibn al-Madeeni a spus despre el: ‘Ali ibn ‘Aasim făcea multe greșeli, însă, dacă făcea o greșeală și cineva i-o semnala, nu o repeta. Aceasta era judecata tuturor criticilor cu privire la el.

Sfârșitul citatului din Tahdheeb at-Tahdheeb (7/348) 

În al treilea rând: 

Concluzie: jurământul de loialitate al lui ‘Ali ibn Abi Taalib (Allah să fie mulțumit de el) care este dovedit este cel menționat în Saheeh-urile lui al-Bukhaari și Muslim. În ceea ce privește jurământul de loialitate anterior, menționat în hadith-ul lui Abu Sa‘eed al-Khudri, există unele îndoieli cu privire la faptul că este dovedit. 

În ceea ce privește afirmația mincinoșilor Raafidi că jurământul de loialitate depus de ‘Ali ibn Abi Taalib (Allah să fie mulțumit de el) a fost făcut sub constrângere, aceasta este o afirmație falsă și fabricată, izvorâtă din încăpățânare evidentă și orbire voită față de faptele relatate cu isnaad-uri autentice. Dacă cineva este astfel, nu poți dezbate cu el, deoarece ignoră toate principiile raționale și logice asupra cărora amândoi ar trebui să fiți de acord ca punct de referință. Iar Allah, slăvit și preamărit fie, spune (interpretarea sensului): „și îndepărtează-te de cei neștiutori” [al-A ‘raaf 7:199]. Și Allah știe cel mai bine. 

Șeicul al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Este cunoscut din relatări mutawaatir că nimeni nu s-a abținut de la a-i jura loialitate – și anume lui Abu Bakr as-Siddeeq (Allah să fie mulțumit de el) – în afară de Sa‘d ibn ‘Ubaadah. În ceea ce-i privește pe ‘Ali și Banu Haashim, toți i-au jurat loialitate, potrivit consensului savanților, și niciunul dintre ei nu a murit fără să-i fi jurat loialitate. Totuși, s-a spus că ‘Ali și-a amânat jurământul de loialitate timp de șase luni; s-a spus și că, de fapt, i-a jurat loialitate în a doua zi. Oricum ar fi, i-au jurat loialitate fără a fi constrânși să facă acest lucru. Sfârșitul citatului. 

Minhaaj as-Sunnah (8/232) 

Și Allah știe cel mai bine.